250 matches
-
toți trei în peșteră, aducând noi bagajele. Tavanul era mult mai înalt aici decât la intrare, iar lumina cădea pieziș, făcând să strălucească stânca umedă ca argintul și să se profileze în fund, ca niște colți uriași de fildeș, primele stalactite. Chiar în gura peșterii, o tufă de romaniță parcă voia să marcheze contrastul dintre lumea exterioară și acea întunecime umedă. Eu le-am fost călăuză. Le-am explicat plin de mândrie că fusesem unul dintre descoperitorii picturilor, într-o excursie
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de minuni lumina peretele și își pregătea cu o minuțiozitate lentă și temeinică aparatele de fotografiat, soția lui și cu mine am cutreierat peștera. Din tavan se desprindeau, într-un ritm milenar și cu un ecou imens, picăturile de apă. Stalactitele străluceau: unele erau ca de sidef, în altele se amestecau roșul și verdele ca în tabloul unui pictor. Tăcerea era necuprinsă, dar se presimțea o vibrație tainică, de parcă într-adevăr am fi fost mai aproape de miezul de foc al pământului
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
teribil suspin al zeului nevisat de uriașii din Delphi. Dintre formele vechi, prăfuite, am ales cercul. Ba chiar cercul însuși ne-a ales din pricini numai de el intuite. Alergam, visam ca într-un joc divin, fără sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr, dreptate, dintr-o vie stâncă ciopliți printre scoici, alge, pietre ori coloși repatriați în stihie. Pescarul de suflete „Fă un pas înainte. Adu-ți aminte că
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri de gheață Ghețari Si eu implorînd Piatra fierbinte în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
prea belea pentru țăranii din Romania... Cel mai belea joc !" (warzone.ro). Se remarcă asocierea contrastantă dintre cuvîntul popular și prefixoidul neologic: "da e super belea jocu, n-am ce zice" (computergames.ro); "mi-am adus aminte de stalagmitele și stalactitele super belea din peșteră" (forum.apropo.ro). Calitatea primară de substantiv îi permite să intre și în construcțiile de superlativ expresiv cu repetiție legată: "e belea de belea, bravo omule, ești jmecher rău" (forum.kappa.ro); "belea de belea, uită
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
CU BUZE DE ARGINT SĂRUT POTIRUL „Ta bouche aux lèvres d'or n'est pas en moi pour rire”... (P. Éluard) Cu buze de argint sărut potirul, În mine nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând! Și cristelnița plânge... JURNAL MATINAL Cum să Întind funia
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în patru labe păscând/ prin pădure leurda, le curgeau balele blând/ începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră de foame, o năpârcă/ a fost scoasă din greabănul vacii lui Zâmb ori din cârcă/ supsese supsese și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
abataj - o lume miriapodică și exactă, halucinantă și concretă, vie ca o durere de dragoste. Căci o mare dragoste înseamnă minerul și truda sa, în călătoria spre afunduri, pe rădăcinile pământului. Cercetarea și desprinderea filoanelor înmărmurite de milenii, ca niște stalactite uriașe - și trimiterea lor sub formă de cărbune pentru nevoile de la suprafață. Dragoste pentru unealtă, mai veche sau mai nouă: ciocanul de abataj și grinda de sprijin, complexul de susținere și combina de înaintare. Dar mai ales dragoste pentru cei
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
reprezintă fața superioară a ghețarului. Din „Sala Mare“ se coboară 42 de trepte spre sud, intrându-se într-o altă încăpere împodobită cu coloane uriașe de gheață, care, la rândul său, corespunde unei alte săli dominate de formațiuni calcaroase impresionante - stalactite, stalagmite, perle, gours-uri etc. Situată cu 42 de metri mai jos de „Sala Mare“, aceasta este rezervație științifică, accesul fiind permis cercetătorilor. O. NICA „Catedrala Carpaților“ l Mănăstirea care a dat numele stațiunii Sinaia Pe locurile a ceea ce noi numim
Agenda2004-4-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/281995_a_283324]
-
completat observațiile înaintașilor, Peștera Meziad ajungând un reper științific în domeniu și un loc predilect de popas pentru turiști. Galeriile peșterii sunt dispuse pe trei nivele și totalizează aproape 3,5 km. Renumitele podoabe ale peșterii sunt reprezentate de mulțimea stalactitelor care atârnă din tavan și de pădurea de stalagmite ce se ridică din podea. Galeriile peșterii constituie o expoziție de plăsmuiri fantastice din piatră. O. N. FIRMĂ DE TURISM l O nouă filială de profil La începutul acestei săptămâni, pe
Agenda2004-12-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282217_a_283546]
-
pentru ea, se adresează direct celor din spatele ei, improvizează adesea inocent-seducător: lucru rar dacă nu inexistent în spațiul documentar românesc. Vezi, spre exemplu, secvența "Peștera Urșilor", cu săteanul-paznic care explică ceva legat de vechimea peșterii și sonoritatea specială a stalactitelor, notînd interdicția atingerii acestora... grăbindu-se apoi s-o facă de cîteva ori, "pentru dumneavoastră, că filmați". La acest nivel, calitățile demersului lui Iepan sunt de aflat deep inside, sub epiderma gregară, ele țin de introducerea în spațiul documentarului local
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Minulescu, „Rondelul de Murano” de Alexandru Macedonski, „Bătrânul pădurar” de Nicoale Labiș, „Poveste” de Radu Gyr, „O ramură întîrziată” de Octavian Goga, „Gândăcelul” de Elenă Farago, „Diana” de Mihai Eminescu, „Mama” de George Coșbuc, „Navală lui Țepeș” de Dimitrie Bolintineanu, „Stalactita” de Lucian Blaga, „Poema în oglindă” de George Bacovia, „Creion” de Tudor Arghezi, „Limba ce-o vorbim, cea mai măreață catedrală a românilor’ de George Petrovai; Que pasă?: „Românii curgători” de Gabriela Căluțiu Sonnenberg. Va dorim lectură plăcută, Adina și
PAGINI ROMÂNEŞTI ÎN NOUA ZEELANDA [Corola-blog/BlogPost/93698_a_94990]
-
prin odăi o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă viitorul a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcerea de neîntoarcere se urcă meniscul timpului stalactite și stalagmite se fac poemele ne umplem cu ieri copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcere de neîntoarcere suntem doldora de moarte Zăpada O să ningă la noapte. Pe mormântul mamei o să crească zăpada și liniștea. Urme de veverițe
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
în chei (înguste și adânci), cascade, izbucuri cât și în masa de calcar (endocarstul) unde se dezvoltă alte forme spectaculoase ale reliefului carstic: avenele și peșterile. Dintre acestea, peșterile sunt adevărate „palate” subterane, care impresionează prin varietatea formațiunilor concreționare: speleotemele (stalactite, stalagmite și coloane), baldachinele, draperiile ș.a.. Există și câteva peșteri rare, deosebite prin prezența unor ghețari fosili (de exemplu, Peștera Scărișoara), a unor picturi rupestre, realizate în aceeași perioadă cu celebrele picturi de la Altamira și Lascaux, cum sunt Peștera Coliboaia
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cel dinspre Valea Prahovei (cca. 1000 m), vârfuri semețe, accesibile în sezonul cald (ex. Coștila, Caraiman, Piatra Arsă, Vârful cu Dor), la care se adaugă sectoarele de chei de pe Ialomița Vârful Parângul Mare (Munții Parâng) Defileul Dunării (M-ții Banatului) Stalactite și stalagmite (Peștera Urșilor) Pietrele Doamnei (Masivul Rarău) Cheile Bicazului (Munții Hășmaș) (Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei) și peșteri precum Peștera Ialomiței și Peștera Bucșoiu, ultima fiind la cea mai mare altitudinea din Carpați. Munții Piatra Craiului se remarcă printr-
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mai vizitat obiectiv este, însă, Peștera Urșilor, singura amenajată la standarde europene, cu atracții variate, cum sunt sălile grandioase, speleotemele și fosilele ursului de peșteră. Elementele cele mai admirate de turiști sunt speleotemele (depuneri de calcit prin picurare) reprezentate prin stalactite, stalagmite și coloane, ca și suprafețele vălurite de pe pereți și tavane, rezultate prin scurgere, cunoscute sub numele de draperii și baldachine. Munții Pădurea Craiului găzduiesc Peștera Vântului (52 km, dispusă pe trei etaje), cea mai lungă peșteră din țara noastră
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
doctorul a crezut că i-a căzut piatra din tavan și, în timp ce-și tampona cucuiul din chelie cu vată îmbibată cu spirt, le atrase tuturor atenția să nu mai vorbească tare și să fie foarte atenți la colții stalactitelor. După cîteva zile de la această expediție, în ziarul județean apăru un articol destul de amplu, reluat apoi în esență și de presa centrală, din care reproducem cîteva fraze: "...Arheologul Iancu Răgălie, cunoscut cititorilor noștri cu ocazia altor valoroase descoperiri, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la întoarcerea în bucătăria în cinsă de cuptoare. Când ghețarii au dispărut de pe linia orizontului. Când, în enormul salon al stalagmitelor de pe Thule, a în ceput să se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar o boare de miros nou în aerul primelor ceasuri ale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se-apropie de capăt, ca a feței într-un strigăt, ca a sufletului într-o umbră, prelungă pe împrejurimi: "Creștem, anii dulci se fac carne,/ Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe/ Timp întemnițat osul și iar ne/ Împietrim: stalactite de clipe." (Privind cum cresc copiii). Cu atît mai tristă, această trecere înfăptuită, care lasă mărturii. În care pulsează, neoprite, ritmurile, încă o dată tinere, ale firii: Vezi, vinul tânăr 'și-amintește'n Mai/ Din fund de beciuri, c'a sorbit
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
-i adreseze măcar un zâmbet, se va despărți de el fără să-i dea măcar bună ziua, întoarce spatele oamenilor în mijlocul cărora Alex perorează, se îndreaptă spre ușă, trece printre trupuri lemnoase, decolorate, mumificate, se simte ca într-o peșteră de stalactite umane, va părăsi toate acestea, nu are nevoie de bălăcăreală, va merge acasă, se va întinde în pat și se va sinucide ca și cum ai bea o cafea, cu poftă, de ce trebuie să dramatizăm un act atât de firesc, de banal
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]