6 matches
-
nu-și piardă și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
a părut totdeauna un lucru destul de suspect. Bineînțeles, bineînțeles, admir și eu ca toată lumea și le reiau deseori la lectură jurnalele unor Benjamin Constant, Jules Renard, Tolstoi, Gide, superioare mostre ale cunoașterii de sine și de lume, atingând o înaltă „stepenă” de artă prin testimoniul lor de cunoștință și de adevăr, iar, la primii trei, și prin lipsa lor de „artisticitate”. Așa cum minunat de bine spune Teodor Mazilu în cartea sa Ipocrizia disperării, marea artă nu-și pune probleme de artă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
originilor, cu idei similare stolnicului Constantin Cantacuzino. Argumentele socio-etnografice aduse, asemănătoare celor ale Școlii Ardelene (S. Micu), au în vedere obiceiurile romane, dar și autohtone (ideea supraviețuirii dacilor este prezentă aici). Vorbind despre schimbare ca lege a firii, amintind de „stepenele” stolnicului Cantacuzino, cărturarul urmărește creșterea și descreșterea statelor contemporane lui (Polonia, Suedia, Prusia), dar mai ales a Țării Românești, unde procesul s-a accentuat din cauza instabilității politice. Ideile profesate de C. de R. în predosloviile sale îl așază pe linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
cu multul împodobindu-se și subțiindu-se, frumos s-a schizmit și s-a ghizdăvit: atâta precât astăzi, după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum este maica așa a ieșit fiica; și între toate limbile lumii ea ține stepena a doua după cea elinească, iar altele toate după dânsa” (HVR, p. 102). Continuitatea etnolingvistică greco latină, văzută ca evoluție de la mamă la fiică, este o metaforă care ascunde lipsa de personalitate privind constituirea și evoluția latinei ca limbă nouă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Alexandru cel Bun (Margareta întâi - se pare -, cu care Mușatinul se însurase încă în Polonia, Ryngatta (sau Ringailla), sora marelui cneaz Witold al Lituaniei, apoi - s-a măritat cu el fără a avea dispensă din partea Vaticanului, deși era neam de stepena a III-a cu mirele - care a ținut morțiș cu bărbatul ei să se convertească la credința Vaticanului). Și Ilie, fiul lui Alexandru cel Bun, a fost însurat cu o lituaniancă, Marinca (Maria-Mańka Holszański), soră a regelui Poloniei, Wlladylaw Jagello
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
schiros și de pizmă - înveninaseră mai mult acel sînge bolnav, îi sporiseră funesta zestre de racile și de beteșuguri, dar ascuțiseră totdeodată și deșteptăciunea celor născuți dintr-însul, acea stearpă deșteptăciune, nesănătoasă și ea poate, care atinsese o așa înaltă stepenă de agerime la vlăstarul cel din urmă." Vlăstarul cel din urmă e craiul Pașadia, cu "nimic balcanic, nimic țigănesc" ne asigură Povestitorul într-alt moment al romanului, exact atunci cînd nimic nu sugera vreunul din cele două cuvinte. Se cuvin
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]