1,130 matches
-
are un limbaj birjăresc, ce dacă folosește cu dezinvoltură deprinderi suburbane, astea se includ în lista micilor extravaganțe care-i stau bine fiecărui nobil la o adică. Dar să revin la ancheta noastră. întrebarea care li se adresa poeților era stereotipă: ,Pentru ce și pentru cine scriu?" și răspunsul, firește, invariabil același: ,Scriu pentru că nu știu să fac altceva". Scrisul e o muncă fără scop; scopul e vulgar". ,Scriu exclusiv pentru mine și în mine", , Cînd scriu îmi anulez orice dependență
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
quali era come comandante della guarnigione di 'Cipri'). Anche quest'ultimo aspetto contribuisce almeno parzialmente ad alleggerire îl giudizio morale sul protagonista, la cui figură, come sostiene Karina Feliciano Attar, presenta tratti tali da fare della novella un'esplorazione degli stereotipi etnici circolanti nell'immaginario del XVI sec., esprimendo da una parte le ansie sugli incontri interculturali (îl 'matrimonio interetnico' tra Disdemona e îl Moro21) nel contesto dell'espansione Ottomana nell'Europa coeva; dall' altra, piuttosto che limitarsi a mettere în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
esterna' à la Sartre, îl caso del moro giraldiano è dunque più vicino, se și vuole restare nei paraggi dell'esistenzialismo francese, all'idea resa da un'altrettanto celebre frase di Simone de Beauvoir, che esplica la potente influenza degli stereotipi sull'edificazione della stessa identità 'internă' (în quel caso femminile): "donne non și nasce, lo și diventa"29. Mă îl caso și presterebbe, a fortiori, a illustrare le riflessioni di Frantz Fanon sull' interiorizzazione, da parte dei popoli colonizzati, dei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
voioasă, singurătate și detașare pe care îl transmite, cartea își merită premiile: Marele Premiu European al Francofoniei și Premiul Wiso. Precum și cronicile favorabile din presa franceză. Ce ar justifica totuși ideea că e o carte proastă? Poate procedeele naratologice elementare, stereotipa alternare de persoane I și III, acel Stern narator? Posibil. Sau, oare, pentru insuficientul roman politic, pentru istoria trecând pe deasupra epicii? Ei bine, cred că aici e vorba de o istorie la scară mică, de felul cum niște evrei relativ
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al legendei. Cum reprezentări stereotipe și clișeizate compun imaginea orașului, istoria sa se lasă lejer rezumată: "Avînd în minte poveștile despre fastul și bogăția ce domneau în cetatea africană, europenii au plecat mînați de curiozitate să descopere misteriosul Tombouctou. Fiecare eșec a mai adăugat ceva
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
ale narațiunii: pachebotul reprezintă astfel reproducerea la scară redusă a celui de-al Treilea Reich, Tulla Pokriefke trăiește cu speranța că într-o bună zi fiul ei va scrie romanul pe care ea îl anunță ori de cîte ori povestește, stereotip, întîmplările de demult, Paul ziaristul își dă seama că tragedia scufundării navei se sustrage oricărei transcrieri în plan literar și se decide să recurgă la culegerea de mărturii pentru un ipotetic roman... pe care-l scrie în cele din urmă
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
se anulează reciproc: criteriul cronologic (incomplet) și cel tipologic (și el parțial). Operîndu-se cu aceste jumătăți de măsură - marcarea unor momente în locul stabilirii unor cronologii și substituirea obsesiilor tematice cu serii de subiecte -, se creează impresia falsă a unei gîndiri stereotipe și a unei exprimări la limita pleonasmului. Dacă mai punem la socoteală și o anumită exacerbare a sculpturii în economia expoziției, sculptură care iese rareori din filiația directă cu purismul brâncușian și dintr-o paradoxală aspirație spre decorativ, în condițiile
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
am avut experiențe similare. Confruntarea cu adaptabilii ajunși corifei ai "literaturii noi" ar putea chiar ea să ilustreze "lupta de clasă", e adevărat că pe un palier "clandestin", însă într-un chip mai pilduitor decît tezele oficiale și ilustrațiile lor stereotipe scoase din materia moartă a dogmei. Iată o expresivă variațiune a laitmotivului "om bogat, om sărac": "Și toate îți arată ce viață personală stupidă ești obligat să duci aici unde se construiește societatea fericirii omenești. "Beniuc", îmi zice Stella, "are
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
Briban adaugă cu Alice Ford încă un rol palmaresului ei deja bogat. Cu timbrul ei somptuos ea a susținut scrupulos linia, dând personajului o prezență feminină atractivă și autoritatea celei ce conduce jocul (doar gestica mi s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs. Quikly vicleană, cu grave bine impostate, cu inteligență muzicală și umor, dar șarjând într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste patru decenii romanului Halbzeit a alimentat de-atunci și pînă azi judecățile critice stereotipe pe marginea lui Martin Walser, despre care se spune că este un maestru al discursurilor echivoce. Oricum, opera sa favorizează receptări derutante și din pricina dezechilibrului dintre calitățile retorice și cele narative ale discursului, dintre vehemența limbajului și fragilitatea structurilor epice
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
în 1998. Elogiul lui Martin Walser îl făcuse atunci nimeni altul decît Frank Schirrmacher, redactorul șef al prestigiosului "Frankfurter Allgemeine Zeitung", care a respins Moartea unui critic. Critica pe care Martin Walser o făcea în urmă cu patru ani modului stereotip în care mass-media evocă ororile Holocaustului era neîndemînatic articulată, ambiguă. Impresia lăsată era aceea că scriitorul ar fi pledat pentru o eliberare de sub presiunea unui trecut ce nu mai vrea să treacă. El recurgea chiar la termenul de măciucă morală
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
Zaharia Stancu și George Lesnea) a căzut un timp în desuetudine, deoarece atît poeții noștri de seamă din interbelic, cît și șaizeciștii "expresioniști" au ajuns la o cosmicizare a crizei afective, la o viziune mai complexă care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu participarea ei la așa-zisa globalizare. Numai că se produce o mult mai largă deschidere a compasului geografic. Termenii antitetici nu mai sînt cutare
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
debutat și care tocmai s-a încheiat. Această generație s-a străduit să reintroducă masiv în literatura română realitatea cotidiană, alungată de irealitatea utopică, ideologică, să asume elementul autobiografic în locul abstracției generale, limbajul străzii și jargoanele tinerești în locul limbajului oficial stereotip, fenomenele culturale de tip kitsch legate de industrializarea forțată, clișeele comunicării în masă și noile efecte contradictorii de civilizație: cu alte cuvinte a introdus masiv în literatură, ca și în celelalte arte, semnele existenței imediate contingente pînă la grotesc și
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
numai bine. Din toate variantele existente, interesantă - și de un succes promițător - mi se pare O zi bună în continuare. Deja foarte frecventă, formula are o justificare serioasă, reflectînd tensiunea dintre caracterul motivat, semantic actualizat, al urării - și folosirea ei stereotipă; specializează de fapt O zi bună pentru închiderea conversației, repetînd o urare exprimată sau presupusă la început: „vă mulțumesc foarte mult pentru atenția dumneavoastră. O zi bună în continuare” (conferință a purtătorului de cuvînt MAE).
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
s-a întîmplat să văd marea nemișcată, de-a dreptul plată, sau, cum ar spune Mateiu I. Caragiale, «lucie ca o baltă»... Orașul păstra amintirea portului levantin dintre cele două războaie; orașul vechi, lipsit de orice legătură cu noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era în măsură a le aprofunda vizionar... Semnificativ, confortul scriitorului de stirpe meridională se exprimă
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori fetișiste, dă acum să
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
o să credeți, dar am pierdut recent mult din greutate"; "La locul meu de muncă, a trebuit să ajut la organizarea petrecerii anuale a firmei". Într-un alt interviu simulat, întrebarea "De ce crezi că îți va plăcea această muncă?" primește răspunsul stereotip ( și, bineînțeles, recomandat) "Știu că va fi o provocare reală și că îmi va permite să cresc profesional" ( jobsite.ro). Cea mai teribilă inadecvare stilistică mi se pare însă cea produsă de pătrunderea nestingherită a cuvîntului-clișeu în limbajul bisericesc. Cel
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
de după. Cartea se adresează publicului francez, puțin familiarizat cu trecutul românesc, și de aceea conține o scurtă prezentare a istoriei românești a secolului al XX-lea, cu faptele cunoscute. Ceea ce impresionează în acest “aperçu” este absența clișeelor obișnuite, a imaginilor stereotipe asupra Bucureștilor și a României în general. Este aproape uimitoare, aș spune, această adevărată îndrăzneală a autoarei de a nu se încadra cuminte în prejudecățile și atitudinile preconcepute despre istoria românească, păstrând echilibrul între greutatea evenimentelor și cea a descrierii
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire glumeață" pe care G. Călinescu o vede "întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip". Faptul că "popa Smîntînă" rîde și plînge în timp ce scrie, făcînd gesturi incontrolabile, iarăși nu-i de mirare. S-a vorbit nu o dată de forța de transpunere a lui Creangă, capabil de a-și "trăi" cu intensitate eroii, pînă la cunoscuta
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
o reacție polemică explicită contra regiei franceze prezentă în festival: scena e curată și gramatica respectată! Artiștii polonezi, Lupo, Warlikowski, Jarzyna, care o adoptă, au fost din păcate absenți. În sfîrșit, o tendință frecventă: recursul la kitsch și la clișeul stereotip, lingvistic sau comportamental. Teatrul, astfel, în mod strategic și disperat, își propune să integreze realitatea cotidiană de care el - sau, mai bine zis, cîțiva artiști - nu vrea să se disocieze. Și aceasta cu prețul unei mimări, adeseori suspecte a ceea ce
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care, de puține ori, se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
constituie "ilustrațiile în text" ale caracterizării generale. Iosif Broz Tito, primit la noi, în 1956, ca "noul Papă la Roma III", "este numai un comitagiu balcanic, o unealtă oarbă, cînd în mîna Londrei, cînd în mîna Moscovei", cu o "frazeologie stereotipă, scoasă din rezoluții", care "înșeală și pe unii, și pe alții, făcîndu-și mendrele, sindrofiile și cumetriile lui balcanice". De Lucrețiu Pătrășcanu, care i-a devenit cumnat, memorialistul s-a simțit decepționat de la primele contacte. "Omul nu mi s-a părut
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească"" sînt doar cîteva dintre încercările de problematizare largă a creației în funcție de reperul absolut al timpului, devenit un simplu stereotip, și anume omul. ,, Prin ce trebuie să vorbească omului arta plastică a acestui timp?" se întreabă Mattis -Teutsch, și tot el răspunde: ,,Prin tematica umană-estetică-sufletească " într-o formă care reușește să-l redea pe omul spiritual în cel mai frumos
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
cărui scrieri le găsesc extrem de. Ťdiscutabileť!". Chiar dacă ne-ar veni foarte greu a ne ralia unei sancțiuni atît de categorice, nu putem a nu aprecia gestul leal-disociativ, asumat cu temeritate, preferabil prin însăși dezbaterea ce-o poate anima, unei admirații stereotipe, soporifice. Am lăsat la urmă analizele propriu-zise care alcătuiesc materia majoritară a cărții. Factura lor semnifică o conștiință critică ce se distinge printr-o larghețe a comprehensiunii care îmbrățișează o mare varietate de personalități, luînd în calcul cînd socotește de
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]