4 matches
-
Versuri > Frumusete > PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne pleacă diminețile albastre Și gene nu mai vor să se deschidă În visele cu gust de aguridă Ne sterpezesc săruturile-n glastre Într-un mănunchi de doruri ferecate Lăstuni ne părăsesc în dimineți Ciulinii iar valsează-n drum cocheți Și la ferestre-ngălbenesc mușcate În frunza cea de viță ruginie Mai e un pic de urmă de smarald Petuniei
PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ploua_peste_toamne_poezie.html [Corola-blog/BlogPost/355747_a_357076]
-
tablă din marginea de sat. RAPORTUL DE ONOARE Cuviincios, fără să tulbure liniștea publică ascultă tânguirea luminii în marile lazarete de raze. Viața lui e o pauză de efect. Este mai inutil ca un protest împotriva calviției. Flăcările și-ar sterpezi dinții cu pomana trupului său. *** Toamnă cu maniere de femeie fatală. Praful s-a ales de arvuna pentru sinucidere primită de la prietenul tău ca și de proiectul expierii într-un acvariu securizat în brațele caracatiței care dirijează „Patetica”. *** Vine o
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxx.html [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
de s-au rănit, dar și-au găsit un cânt, Prin care să doinească, vitregiile să treacă Reînviind basmele bunicii, veselia să înceapă! Aceia ce și-au uitat a lor cuvinte proprii, Scindându-și sufletul cu sunete improprii, Și-au sterpezit curat-murdar și a lor viață, De s-au mai fi trezit cumva prin a lor ceață... Uitând conștiința și limba de român? Referință Bibliografică: Limba română! / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Limba_romana_valerian_mihoc_1393856872.html [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
la Cristi ca la iubitul ei. Era neajutorată și singură. Se simțea ca o pungă spartă. Nici nu se punea problema să-i spună Alinei, iar părinților, nici atât. Aceștia tocmai îi scriseseră pe la începutul verii o scrisoare lungă, care îi sterpezise sufletul: Draga noastră, Îți scriem ca niște părinți disperați, nu ca să te condamnăm, ci pentru că vrem să știm direct de la tine care este adevărul. Nu uita că noi îți suntem cele mai apropiate ființe și orice-ar fi nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]