933 matches
-
un fel corespondent al suprarealismului care îneca viziunea în purul hazard, sporește prin conotațiile morocănoase, dezagreabile, cu iz naturalist: ,E drept, pe la prînz cumpărasem o căpățînă de porc afumată/ și-am pus de piftii./ Era o mîzgă afară, un vînt sticlos de toamnă, nevasta/ și copilul plecaseră la circ./ Am tot dat tîrcoale în jurul plitei, am tot fumat/ țigară de la țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
care nu poate accepta oroarea, își pune steaua galbenă pe sutană ("ficțiune!", s-a scris, "un asemenea caz n-a existat"), și merge să moară, într-un lagăr... Diavolul, de inspirație mengeliană, e un doctor cu ochi albaștri, reci și sticloși (Ulrich Mühe, ferocitatea în fragilitate), un criminal pe care, ține să sublinieze filmul, (tot) biserica catolică îl va ajuta să ajungă în Argentina... Cert este că, ne amintește Amen, în nici un discurs al Sanctității Sale n-au apărut cuvintele "evreu
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
îi vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/ în privirea mea sticloasă/ sau de dincolo torente de lumină venind” (Fata Morgana). Ori în formula insolită, ca să zicem așa, a unui Coșbuc citadin, transmutat la finele celui de-al doilea război mondial: „Străbăteam uliți ce tăiau în felii mahalalele/ ducînd spre barieră. Acolo
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
treia, de colapsul traficului rutier, de zgomote, scuipături și praf, de mitocănie fudulă, de firma cu sclipici a sălii de jocuri de la parterul blocului de peste drum de Dalles (în "inima orașului"!), de monumentul penibil din Piața Revoluției, de isteria clădirilor sticloase care strălucesc peste tot ca niște plombe ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu răutate meticuloasă acum pe mopete)./ alături - pe stradă - trece un tramvai, și o foarte ciudată/ ființă din vagonul, altminteri pustiu, așezată// lîngă fereastră, îl privește sticlos pe mopete./ mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său/ roman - se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc În pîlnia sticloasă și subțire Ce-mi trece viața-n vis sau amintire. Alături mie îngerii mari cresc, Dar nu mai știu ce gînd să-mi ocrotească. Li-e moale-aoreola, obosiți și ei De-atîta drum. Și roua pămîntească Le-atîrnă-n aripi și le fac
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele. Poartă pantaloni scurți. Sandalele mamei duc duminica picioare străine la biserică. Afară nimeni nu mă așteaptă. 08.2005, Kronstadt Natură moartă cu acvariu Se mișcă în acvariu un strigăt mut. Ochii se cască sticloși. Moartea înoată fără să-i pese printre peștii colorați. Cîndva o să se-ncurce printre alge. iunie 1984, Kronstadt fără titlu (prima de la moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
tău când vine la noi Eu nu l-am citit demult și l-am uitat tot așa ca el și mă pregătesc să îl reiau mi-e dor de cum te bucurai tu la ski, cum resimțeai fericirea alunecând pe zăpada sticloasă, amator dar hotărât să revii iarnă de iarnă am un tablou de la mama într-una din camere cu un peisaj de la Balcic și de câte ori ridic ochii spre el te văd la plajă inspirând aerul fierbinte și briza mării Citind jurnalul
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
în blănuri și stofe colorate, coborî un glob uriaș. Nane și prietenul lui se lipiră de parapetul foișorului, cu ochii lărgiți de uimire. Ce dracu' e asta, Rățoiule?" Nu doar ei, ci toată Strada Mare fu cuprinsă de uluire. Glasurile sticloase și zgomotele săniilor oprite pe neașteptate îi făcură și pe cei care nu văzuseră încă namila să stea pe loc și să caute cu privirea sursa acelei emoții generale. Un balon cât casa, în fâșii galbene și roșii, se lăsase
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
noapte am pus ceasul să sune. A sunat o salvă de tun pentru o bătălie pe viață și moarte. Am ieșit desculțe în platoșele pielii gata de luptă. Două greșeli miniatură a universului îndepărtat. Lacul blindat de rațe sălbatice, ochiul sticlos al apei privindu-ne din adânc. De mână amândouă, două crengi răsucite în timp, prin bătălia de iatagane, decapitate zâmbind. Cheie sub preș Trebuie să îmi spui cine ești. Cum ai lăsat familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
la câțiva metri distanță. Unul din corbii din nuc, mi-am zis, și am strâns cu putere cureaua genții pe care o purtam pe umăr, ca să fiu sigură că mă pot apăra dacă îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n--trebă în arabă dacă o doare și ea nu înțelese exact, însă intui și îi răspunse pe limba lui: "Leî, leî...", lăsân-du-l să creadă că mușcătura nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de arșiță sticloasă de amiază -, pentru o clipă îl cuprinse o liniște în care se simțea oglindit ca într-o fata morgana. O siluetă înaltă, în tăietura vestei cravata și acul cu briliant, bastonul sub braț, o umbră de gri la tâmple, ochii
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
dimpotrivă, în unele zile molcuțe, într-o pasă de calm trăgînd a plictiseală. Nu-s de găsit, în cartea de care vorbesc, nici una, nici alta. Nici messa tristă și gravă, sub un cer fie încordîndu-se de furtună, fie nedrept de sticlos și senin, nici ocheadele dulcege, vrăjite de pîcle fugare. Atunci? Jurnalul de ce se vede (legătura cu Radu Petrescu și cu însemnările lui din aceiași ani, cu Meteorologia lecturii, este mai mult decît neîntîmplătoare...) e, pentru cine-l ,întîmpină", cronicărește, o
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
Mircea Mihăieș Voce gravă, cu inflexiuni de glasspapier, privire sticloasă, ațintită în zare, pumn strâns, muncitorește, fălci abundente încleștate, corp împins, agresiv, înainte. Cam așa ar arăta, într-o bandă desenată, autorul frazei care urmează: „Există interese ca România să rămână în «zona gri».” Să râzi? Să plângi? Să-i
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
versului, evitînd luxurianta lexicala. Experiență scrisului, urmînd convulsiile interiorității constituie un supliciu ce duce la purificare: scrie pe creier „cu negreala de pe suflet”. Infernul Baaadului, cu a sa pecete funebra Îngăduie acum revelația seninătății: o iubire expurgata, de limpezimea cerului sticlos, și-a domolit furiile temperamentale, rămînÎnd senina și sfîșietoare totodată. Descoperim aici atitudinea mioritica; poetul elimina suferință, Isi vindeca spaimă de urît doinind: „Doina o Îngîn și-o uitu”. Grefele de poezie populară În registrul bocetelor și colindelor fortifica această
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
întoarse către sine, gata să se spargă, oprite deodată în prăbușirea lor, de nevăzutul suflu glacial. La fel de încremenite, umbrele lor - volute de ger și întuneric - se desenează ritmic, strecurându-se printre imenșii țurțuri, alternând cu albele lor plecăciuni pe covorul sticlos al bolovanilor de gheață.
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
bine pătrunse cu sirop; Pentru dulceața de mure sau zmeura se admit fructe destrămate maximum 25%, iar pentru celelalte dulcețuri 10%. Culoarea fructelor Fructe de culoare apropiată , caracteristică varietății și cât mai apropiată de cea naturală. Aspectul siropului Lichid siropos, sticlos ; Se admit particule de pulpa în suspensie, prezența sâmburilor în suspensie la dulceața de zmeura, afine, mure, fragi ; Nu se admite prezenta corpurilor străine și a impurităților minerale. Înălțimea stratului de sirop fără fructe este 72 maxim 2 cm. Consistentă
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
neobservabile. Dar ele nu sunt niciodată, mai ales pentru colegii lor din Clădire. Radu și Letiția au stat cît mai departe de catafalcul plin de flori al domnului Hariton, evitînd să îi privească de aproape buzele vineții, întredeschise peste dinții sticloși și aerul sfidător; atinsese apogeul candidei lui siguranțe de sine. Contaminată de coroane, discursuri, flori, plânsete, bucuria că erau împreună se compara inevitabil cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
sărmanului Mișu, care apare lângă Rașelica la începutul romanului și în al cărui portret nu este greu să întrezărim figura "vampirului pasiv" condamnat deja la moarte: "un fel de țingău adus din spate și cam deșelat, cu ochi încercănați și sticloși, cu obrajii aprinși de o roșeață nesănătoasă" 11. Elementul implicat în lupta dintre cele două ființe excepționale, "supra-femeia" Rașelica și "supraomul" Pașadia, este așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta între apă, elementul feminin, și
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
vin unul spre celălalt cu capul ascuns în mari buchete de crini... iar eu, prietenul greierilor sîngerii - închiși în cutia patefonului vechi! - zac sub perfuzii de cîntec: un fel de chițăit vesel prins într-o cursă de șoareci - o rouă sticloasă, nu scîrbă, nu limba băloasă a vreunei pohte bătrîne. (realizezi că între viața ta și a lor cresc buruieni și resturile unui menaj sanguin devorîndu-ți strigătul, văzul/ că limbă de șmirghel au avut toate iubirile tale, piele cu solzi și
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
tinerilor, și a declarat că e inadmisibil ca niște tineri scriitori de talent - ca Gabriel Gafița etc. - să nu fie membri ai Uniunii. Cezar Ivănescu, un poet relativ tînăr, cu faimă de huligan (are o față pămîntie, osoasă, cu ochi sticloși), a început prin a spune că raportul prezentat de Macovescu a fost redactat într-un limbaj "arierat". Apoi a făcut aluzie la Goma, zicînd că "unii dintre colegii noștri" au foste excluși într-o ședință secretă și cerînd să ni
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi oculari De cristal de rocă. Care este rostul Ochilor voștri larg deschiși, Al orbitelor voastre Ca niște cristelnițe. Ce vedeți voi cu ele? M-a întrebat înecatul Privindu-mă fix Cu ochiu-i sticlos și etern, Pe cine scăldați voi acolo?
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
soția sa, Lily, care-l completa arzătoare. Eram surprinsă de evocările Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]