11 matches
-
a-i traduce? Cine mai are știința editorului de text ca Eugen Dorcescu, care a editat până și traducerea Septuagintei, în versiunea lui Bartolomeu Anania? Și cine ar mai putea face poezie din cărțile Bibliei, cum a făcut Eugen Dorcescu, stihuind Psalmii, Ecclesiastul, Pildele și Rugăciunea Regelui Manase? Niciun poet român în viață nu are o ediție critică. Eugen Dorcescu o are. I-am scris-o eu. Cu o devoțiune, care, dacă nu va crește de acum încolo, va fi, categoric
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
cruce, Dar a fost înger din îngeri Și nu-i drept a le mai duce... A avut destin de rană Ce în frunze moarte moare, În suspinul de sub geană, În cuvântul care doare... A avut ce azi firescu-i Eu să stihui: ritm și rimă, Când și când să eminescui Plăsmuirea lui sublimă... A avut mizeră soartă Cum au, fericiți, iisușii; Stau și eu la rând la poartă Să-mi tocmesc urna cenușii... A avut lumină slabă, Însă bate-n veci departe
A AVUT ȘI EL PĂCATE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1423641797.html [Corola-blog/BlogPost/340459_a_341788]
-
că timpurile pe care le trăim par a fi „cele de pe urmă”, lectorii ar trebui să se apropie mai mult de cele sfinte... ED: Nu am avut un scop, în înțelesul pragmatic, ori strict intelectual, al termenului, dar presupun că, stihuind Cărțile poetice și sapiențiale ale Bibliei, ființa mea, în tenebra și misterul ei, va fi avut unul. Probabil acela de a se salva, de a-și supraviețui. Am mărturisit și cu alte prilejuri: Psalmii, Ecclesiastul, Pildele, Rugăciunea regelui Manase, lucrări
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezie_si_metafizica_eugen_dorcescu_1383803560.html [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]
-
se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bătălia pentru ocuparea redutei Grivița." Iar asta nu e, nicidecum, totul. Autorlâcul e o meteahnă de care scapă doar puțini în epocă: "Deși, după propria-i mărturisire, și-a însușit târziu, de la profesorul Garbiani, principiile elementare ale versificației, Candiano-Popescu a stihuit de tânăr, din instinct, și și-a strâns poeziile juneții în volumul, intitulat boierește, cum observa Ștefan Bănulescu, Când n-avem ce face. Poetul militar, care în clipele de răgaz face versuri, îl citise mai bine pe Grigore Alexandrescu, pe
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
același an: Să construim Casa Scînteii, Și noi îl cîntăm pe Stalin. Un ultim prinos pe altarul poeziei sănătoase va fi omagiul în versuri dedicat lui A. Toma la a 75-a aniversare.3 De aici încolo, pofta de a stihui a lui Cazimir își va afla alte supape, fără a exclude temele zilei, dar tratîndu-le în forme incompatibile cu slova nouă. Note: 1 Reconstrucție, în Flacăra (Piatra Neamț), nr. 201, 31 ianuarie 1948; 1848-1948, în Luptătorul (Bacău), nr. 110, 28 iunie
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
se răzgândească/ sau să se lase păgubașă. Omul nostru știe și meșteșugul rimei: Sânziene aurii,/drum mă poartă printre vii./ Sânziene scrise-n vară,/ mă scurmă chinul povară. Acest autor nu este singurul sedus de farmecul prozodiei clasice. Iată cum stihuiește un confrate de-al său: țăranule venit în oraș, la piață,/ Cât ceri pentru cana aceasta cu ceață,/Proaspătă, mulsă pe Calea Lactee,/ Între punți de curcubeie. El nu ignoră însă nici versul liber: Prin gaura provocată de noi/ În pătura
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
de Lună , înmulțindu-se prin ea însăși. Abia trăgându-și sufletul în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și domnilor, psalmul acesta... fiindcă e un veritabil Psalm al Regelui David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
picioare. Se cam clătina, t dar s-a ținut bine. -La pupat pe lăutar pe amândoi obrajii și-a oftat: - Ia să te-aud... Meseriașii aveau niște fețe grele, ostenite de băutură. Țiganii au încordat viorile și Piculeață le-a stihuit la ureche: Izvoraș cu apă rece, Pe la poarta mfndrii trece, Trece neică să se spele Și dă de urmele mele... Mai au tras după aceea nevestele de ei, că ele nu erau băute, s-a supărat Sandu-Mînă-mică, le-a luat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Jălind de țara Domnului; Acolo șăzum și plînsem La voroavă, ce ne strînsem. Și cu inimă amară Prin Sion și pentru țară Aducîndu-ne aminte, Plângeam cu lacrămi fierbinte, Și bucine ferecate Lăsam pren sălci aninate. Un brașovean, Teodor Ivanovici Corbe, stihui și el la 1720, în Kiev, Psaltirea, iar înaintea lui un Istvan Fogarași, român calvin, în versuri, precum se vede dintr-o copie a lui Ion Viszki din 1697. Cântecele de stea, căzute în folclor, au fost la început niște
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]