53 matches
-
-se, deci, o realitate care contrazice sistemul, prin faptul că se înscrie într-o altă sferă de fapte, în domenii diferite ale cercetării. Pornind de la concepția că limbajul poetic este o structură ce se opune limbii prozei, că este antiproză, stilisticianul francez Jean Cohen admite că stilul este o deviere, o violare a codului, ba chiar “une faute “, cu rezerva- care este de fapt esențială și subminează, credem noi, principiul însuși-, formulată astfel de către Solomon Marcus în Preliminarii ale poeticii matematice
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Asemanarile_dintre_alegere_al_florin_tene_1385191823.html [Corola-blog/BlogPost/347267_a_348596]
-
-se, deci, o realitate care contrazice sistemul, prin faptul că se înscrie într-o altă sferă de fapte, în domenii diferite ale cercetării. Pornind de la concepția că limbajul poetic este o structură ce se opune limbii prozei, că este antiproză, stilisticianul francez Jean Cohen admite că stilul este o deviere, o violare a codului, ba chiar „une faute”, cu rezerva - care este de fapt esențială și subminează, credem noi, principiul însuși -, formulată astfel de către Solomon Marcus în Preliminarii ale poeticii matematice
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_asemanaril_al_florin_tene_1376573299.html [Corola-blog/BlogPost/366470_a_367799]
-
har erudit caligrafiat. Mirela-Ioana Borchin antologhează selectiv și cu atenție poezia lui Dorcescu de la volumul lui de debut, Pax magna (1972), și până la Nirvana (2014), acesta din urmă prilejuit de trecerea în eternitate a soției sale, criticul, istoricul literar și stilisticianul Olimpia Berca. Secțiunea dedicată poeziei se încheie (Finis coronat opus!) cu un grăitor Epilog: „Izvoditoru-acestor stihuri știe/ Că isprăvindu-și truda pune punct/ La scriitură și biografie/ Că, deși viu, de-acuma e defunct...” (p. 458). Înaintea acestuia însă poeziile
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Poetici românești (1976), o concretizare a tezei de doctorat pe care o susținuse în același an, cu titlul Teoria versului românesc. Privire istorică. E o incursiune de prestigiu în contribuțiile de mai bine de un secol pe care poeții și stilisticienii le aduc la conturarea unei teorii privind versificația românească. O parte a cercetării stilistice a textului poetic a luat forma unui voluminos Dicționar istoric de rime (Editura Științifică și Enciclopedică, 1983); pentru cercetători e un instrument util de lucru, care
OLIMPIA BERCA – RECUPERĂRILE NECESARE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Olimpia_berca_recuperaril_olimpia_berca_1365783501.html [Corola-blog/BlogPost/345831_a_347160]
-
trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția, Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au adus contribuția mari critici sau stilisticieni literari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea etc. Un moment semnificativ al contestării poetului de către un grup de critici literari consacrați, din care făceau parte Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, un politolog - profesorul de științe politice
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
clasic din școala călinesciană. Profesional, el a trăit fericit printre cărți și manuscrise, căci rigoarea afișată În studiile sale deconspiră pe critic, dialectolog, lingvist (vezi recuperarea incontestabilă a lui George Acsinteanu - o rudă nu prea Îndepărtată a colegului Ion Nistor.). Stilisticianul se vede În conservarea admirabilă a sensurilor proprii din lexicul folosit - dezinvolt, fără inhibiții și retorică facilă. Cu toată activitatea lui editorială, Ion Nistor (născut la 1 octombrie 1937) a avut timp rezervat și pentru publicistică. La București, pentru revistele
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
() a fost un critic, istoric literar și folclorist român. Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilisticieni ai literaturii române. În pofida vârstei sale înaintate, a fost arestat de autoritățile comuniste în anul 1950 și ținut la închisoare timp de cinci ani ca deținut politic. Pe linie paternă avea o descendență aromână. Și-a început studiile la Slatina
Dumitru Caracostea () [Corola-website/Science/298999_a_300328]
-
(n. 5 iunie 1933, Poieni, Cluj - d. 30 octombrie 2014, Timișoara, România) a fost un critic istoric și literar și un stilistician român. Părinții Olimpiei Berca au fost Gheorghe Șerban (tatăl), funcționar, și Elisabeta (mama, născută Buciuman), casnică. Studiile elementare - la "Școala primară Spiru Haret" din Timișoara, între anii 1940 și 1944, urmând apoi "Liceul Carmen Sylva" din același oraș, între 1944
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
90, Dicționar bio-bibliografic, vol. III (P-Z), Ed. Paralela 45, 2001 • Scriitori și lingviști timișoreni, Dicționar bibliografic, Ed. Marineasa, 2000 • Dicționarul Personalităților din Banat, 1996 • Dicționarul Personalităților din Bucovina, 1993 Între coordonatele ecriturii lui Adrian Dinu Rachieru - semnalate de criticul / stilisticianul Crișu Dascălu - se evidențiază: «nesaț(ul) informativ, supus însă unei cenzuri delimitatoare, capacitate de sinteză, cu știința de a impune ceea ce este esențial în subiectele tratate, în cazul de față, romanul politic, romanul obsedantului deceniu, teoria curajului auctorial, tradiție și
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
din care personajele fac parte: muncitorimea sau o lume de mâna a doua. În acest caz, se poate vorbi de o contaminare lexicală a narațiunii prin povestire. "Contaminarea lexicală" este un caz aparte pentru un fenomen mai amplu, pe care stilisticianul Leo Spitzer 205 îl numise Sprachmischung sau Sprachmengung ("amestec de discursuri") și care este cunoscut în stilistică și sub denumirea de "pseudo-obiectivitate" sau de "contaminare stilistică" (D. Cohn). Ea poate viza vocabularul unui personaj din povestire, dar și termeni atribuiți
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un loc în care subiectivitatea este marcată în mod privilegiat. Apoi pentru că, în limba franceză, plasarea unui adjectiv în fața sau în urma unui substantiv oferă posibilitatea de a obține efecte de sens interesante care alimentează, de altfel, de mult timp gândirea stilisticienilor. Studiind cele două fenomene, vom observa evidențierea unei proprietăți semantice importante, clasificarea 232. 6.1. Tipuri de adjective În general, gramaticienii împart adjectivele în "obiective" și "subiective". Repartizare foarte schematică, discutabilă însă, în principiul ei care permite opoziția dintre două
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
, Dumitru (21.X.1939, Roman), stilistician. Este fiul Mariei (n. Ciubotaru) și al lui Neculai Irimia, muncitor la Arsenal Roman. În 1956 a absolvit Liceul „Roman Vodă” din Roman, iar în 1962 Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
discuție ca funcție a semanticii aplicate, I. ocupă un loc singular printre lingviștii români contemporani. El acoperă un spectru larg de preocupări și reușește să aducă o contribuție marcat originală în fiecare dintre disciplinele abordate. Trăsătura comună a gândirii de stilistician a lui I., cu aplicare consecventă și aprofundată la opera lui Mihai Eminescu, de teoretician al lingvisticii, de autor al unei gramatici a limbii române rămâne așezarea pe primul plan a relațiilor și a funcțiilor și descrierea formelor în raport cu rolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
autoformation", Paris, 1982; Une grammaire des textes et des dialogues, Hachette, col. "F autoformation", Paris, 1990; Les discours de la presse quotidienne. Observer, analyser, comprendre, PUF, Paris, 2007. Georges MOLINIÉ (1944 -2014), profesor la Universitatea Paris - Sorbonne (Paris IV), semiotician și stilistician francez, autor al unui dicționar de retorică și a mai multor studii de stilistică și de semiostilitică: Eléments de stylistique française, Presses Universitaires de France, Paris, 1986; (în colab. cu Mazaleyrat, Jean) Vocabulaire de la stylistique, PUF, Paris, 1989; La Stylistique
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
, Ionel (4.IV.1946, Pâncota), stilistician. Este fiul Martei (n. Ilisie) și al lui Petru Funeriu. A urmat liceul în localitatea natală și a absolvit Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din Timișoara (1969). Lucrează ca profesor la Birchiș, în județul Arad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
simple impresii ale unor comentatori "lipsiți de pregătire în domeniul filologiei clasice"15. Dislocările specifice frazei lui Cantemir nu își mai află corespondent în limba epocii sale, nici în cea vorbită și nici în cea cultă, ceea ce îl determină pe stilistician să considere că "frecvența excepțională a dislocărilor în scrierile sale peste 500 și mai ales faptul că în marea lor majoritate sunt morfosintactice, adică angajează tocmai grupurile cu cel mai înalt grad de coeziune, demonstrează că nu este vorba de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să fie expresia unei individualități marcate, a unei subiectivități afișate și asumate în mod conștient" (p. 9), Mihai Zamfir plasează începuturile literaturii române în secolul al XIX-lea, deși Istoria ieroglifică, alături de Țiganiada respectă cu asupra de măsură toate exigențele stilisticianului. Izolarea lui Cantemir și Budai-Deleanu, prin faptul că operele lor principale au intrat târziu în circuit, nu înseamnă că ei nu sunt primii noștri scriitori în adevăratul înțeles al cuvântului: creatori cu o deplină conștiință a actului lor, care aplică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să fie expresia unei individualități marcate, a unei subiectivități afișate și asumate în mod conștient" (p. 9), Mihai Zamfir plasează începuturile literaturii române în secolul al XIX-lea, deși Istoria ieroglifică, alături de Țiganiada respectă cu asupra de măsură toate exigențele stilisticianului. Izolarea lui Cantemir și Budai-Deleanu, prin faptul că operele lor principale au intrat târziu în circuit, nu înseamnă că ei nu sunt primii noștri scriitori în adevăratul înțeles al cuvântului: creatori cu o deplină conștiință a actului lor, care aplică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
teoreticianul afirmă că, în raport cu poezia, "specificul stilistic al genului romanesc" constă în aspectele sale "dialogice" și "plurilingve": "stilul romanului este o îmbinare de stiluri; limbajul romanului este un sistem de "limbi""141. Remarcabile, mai ales în contextul epocii, sunt tentativa stilisticianului de a sistematiza această pluralitate de "limbi", care este aproximată într-o manieră apropiată de tripartiția coșeriană diatopic/diastratic/diafazic (cercetătorul rus vorbește despre o "stratificare" determinată de "genuri", despre una "profesională" și despre una "socială"142), precum și demersul de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
imaginii limbajului în roman", pe care Bahtin le clasifică în trei categorii principale: "hibridizarea", "corelația dialogică a limbajelor" (subcategorizată, la rândul ei, în "stilizare", "variație" și "parodie") și "dialogurile pure"143. Desigur, din perspectivă actuală i s-ar putea reproșa stilisticianului asimetria artificială pe care o stabilește între poezie și roman (monolingvism vs. plurilingvism), dar și absența unei distincții clare între planul "colectiv" ("idiomatic") și cel individual (textual-discursiv) al limbajului. Raportată, însă, la momentul scrierii sale, lucrarea lui Bahtin reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
forces: le cas de l'explication", Interaction et cognitions, vol. II-1 et 2, 1997: 137-148. - Egon WHRLICH: Typologie der Texte, Heidelberg, Quelle et Meyer, 1975. 1. Perioada: de la retorică la lingvistică textuală 1.1. Redefinirea perioadei Teoretizată de gramaticienii și stilisticienii clasici, noțiunea de "perioadă" a reapărut în lingvistica anilor 1980 sub pana specialiștilor în oral (Luzzati 1985, Blanche-Benveniste 1997, Berendonner 1992). În fața non-pertinenței noțiunii de frază la oral, aceștia din urmă au avut nevoie să definească blocurile de unități care
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unei alte distribuiri a rolurilor între științele limbajului și științele sau disciplinele textelor literare (precum stilistica) pe de o parte, și științele limbajului și științele informării și comunicării (care au ca obiect discursurile nonliterare) 1,29 pe de altă parte.. Stilisticieni și specialiști în media folosesc lingvistica ca pe un rezervor de instrumente care le permite să dea ceva mai multă precizie descriptivă instituțiilor lor de cititori. Unii se bucură de faptul că lingviștii se mulțumesc în general cu rolul de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
țină cont de eterogenitatea compozițională. Vom vedea în capitolul 7 cum, în epoca clasică, reguli stricte generează inserția secvenței narative într-un dialog teatral. Problema eterogenității, în privința căreia clasicii sunt mai receptivi, depășește cu mult cadrul secvenței descriptive. Retorii și stilisticienii menționează încă un aspect negativ al descrierii: tendința de depersonalizare. Dacă narativul este considerat ca fiind un aspect pozitiv, aceasta se datorează faptului că este prin esență antropomorfic. Așa cum s-a văzut în capitolul precedent, prezența centrală și permanentă a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
punct câteva detalii privind definirile terminologice. Voi profita de această pauză pentru a face o scurtă reîntoarcere în timp, pentru că specialiștii în conversație de astăzi uită, uneori prea des, că dialogul-conversație a reprezentat un obiect de interes major în rândul stilisticienilor și retorilor. 2. De la conversație la dialog 30 Dialogul și conversația sunt, în general, sinonime și, în termeni generici, vorbim de o analiză conversațională. Cred însă că ar fi de preferat să spunem că dialogul și conversația reprezintă două puncte
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
văpainic) și în special verbe (a împăcura, a împroura, a înscrina, înzori, se însmirnă, se încrină, și-ndoldură, mă înarbor, mă învultur, mă înflutur, mă înspulber, mă împsaltir, mă întulpin, te înlir, mă împurură, se îndiademă), derivatul adverbial lotriș, sesizat de stilisticieni mai noi, numeroase creații lexico-gramaticale construite pe teren grecesc, mai ales în paradigmă verbală cu en-, dar și prin intermediul unor hibrizi morfologici, toate cu iz arhaic și sonoritate căznită: ,,Încupă-mi iar și amete-mă cu vinul tău/ din vii de azur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]