468 matches
-
veridicitatea de carte cu poze din Țara Soarelui Răsare. Se poate obiecta că asemenea reconstituiri, de un realism cvasi-cinematografic (vezi cintezoii - sau sticleții - din colivie care au cântat frenetic tot timpul, rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de mucava, mi-a plăcut); "Aida", Wagner etc., cu personaje statuare și viziune esențializată
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
reconstituiri, de un realism cvasi-cinematografic (vezi cintezoii - sau sticleții - din colivie care au cântat frenetic tot timpul, rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de mucava, mi-a plăcut); "Aida", Wagner etc., cu personaje statuare și viziune esențializată se pretează la o tratare oratorială, dar această istorioară de un exotism filtrat printr-
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
semnificație aparte în reconstituirea unui trecut relativ apropiat, circumscriind, după cum se exprimă Mircea A. Diaconu, autor al unei judicioase prefețe, "un timp al scriiturii care substituie într-un fel timpul istoric". Azi atari fapte sînt frecvent nesocotite în operația de "stilizare, de "retuș", operație mai mult ori mai puțin neavenită în elaborarea tabloului diacronic al literaturii. Se manifestă o mișcare de idealizare, de ștergere pios-falsificatoare a unor asperități sau, cum ar spune Eminescu, se toarnă "apă de trandafir" în cerneala acidă
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
la Omul care vindeca cu flori este eleganța expresivă: folosirea unui vocabular (nu numai medical și botanic) impresionant prin bogăție și a unei frazări de o limpezime clasică. Literatura italiană a fost adesea acuzată, chiar din interiorul ei, de excesivă stilizare, de aulicitate și cam de tot atîtea ori, cînd s-a renunțat la ele, a fost rechemată la ordine. În momentul de față, cele două tendințe coexistă. Mia puțini (poate de aceea mai apreciați) sînt cei care asemenea lui Tabucchi
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
unde astăzi este sediul Partidului Național Țărănesc se afla atunci Centrul Cultural Britanic; mergeam adesea acolo ca să văd filme, filme bune, așa cum știu ei să facă. - Dar arestarea s-a făcut în stradă? - Nicidecum: am circulat slobod și făceam chiar stilizări de romane la "Cartea Rusă". Au trecut câteva luni pașnice. Dar într-o noapte, au venit pentru a mă ridica și pentru a percheziționa casa din Aleea Alexandru unde locuiam atunci. Am reușit să mă strecor pe o ușă care
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
de către, bănuiesc, Tudor Opriș, un fel de guru al tinerilor creatori din întreaga țară, cei mai buni fiind adunați vara în tabere de creație; eu n-am avut ocazia, probabil nefiind din elită. De ce n-oi fi protestat atunci cu �stilizarea"? Cu siguranță eram prea îmbătat de fericirea de a fi debutat. Am mai debutat, după aceea, la Poșta redacției ținută de Ana Blandiana la �Contemporanul", apoi la rubrica similară, intitulată �Ave!" a lui Adrian Păunescu de la �Tribuna" clujeană, apoi, în
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
pentru a le face mai accesibile). E vizibilă și distanța uriașă care separă dialogul real ( "- A stat pîn’ la ora cinci. Bîrfa mică. A..., bîrfim. Da. Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit") de stilizările sale literare, chiar de cele mai vioaie și mai discontinue. Sînt convinsă că în cele două volume își vor avea sursa multe studii viitoare asupra românei vorbite. În ele se pot urmări fenomene generale ale oralității, ale conversației, verificabile în
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
estetice, filmele lui Săucan ( să numim doar lungmetrajele: Cînd primăvara e fierbinte, Țărmul n-are sfîrșit, Meandre, Suta de lei; ordinea e cronologică; ordinea valorică, din punctul meu de vedere, e exact invers) au venit cu imagini care iradiau, în stilizarea lor, prospețime, adevăr, o poezie secretă, rezistentă și astăzi, ca orice cinema adevărat ( și nu "de vată", cum îl numea Săucan pe cel produs, în general, la Buftea). Filmele lui Săucan sînt moderne pentru că n-au fost tributare modei. Cum
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
birou din locuința mea brașoveană o filă dintr-o scrisoare, al cărei autor și al cărei destinatar îmi sînt deopotrivă necunoscuți, am simțit nevoia s-o transmit mai departe, lărgind și eu "cercul mincinoșilor". Mi-am permis numai cîteva mărunte stilizări, așa cum se face în folclor, unde fiecare mai pune cîte un cuvînt de la el. Mi-am amintit, citind textul, de bunicile și străbunicile mele, devenite acum, poze în albume. În ultimul număr al revistei locale, intitulat La belle saison, pe
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
teren degajat, a tuturor impulsurilor imaginației. În faza “integralistă”, a anilor 1924-1925, versurile sale (adunate mai târziu în placheta liliputană Invitație la bal - 1931) exploata, desigur, imagismul sub baghetă doctrinară “constructivistă”, de unde încercarea de disciplinare a discursului prin concentrare cvasi-ermetică, stilizarea în geometrii pure, ritmul “telegrafic”, aplicate unui univers imaginar înnoit prin aportul masiv de date ale lumii industriale, mecanice, tehnice, întâmplări ale vieții cotidiene. Poemul Colomba, din 1927, dădea semne de relativă distanțare de acest univers, remodelând discursul ca odă
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
ingredientele, luate în parte, nu mai sunt fascinante, ci banale. Majoritatea criticilor de film afirmă la unison că In vino veritas e o "mică bijuterie". Nu pot subscrie la această opinie, tocmai pentru că o bijuterie presupune un oarecare grad de stilizare, iar acest film e complet lipsit de ea. Povestea e cursivă: doi prieteni, Miles (Paul Giamatti) și Jack (Thomas Haden Church) pleacă într-o excursie în ținutul vinului (nu, nu e un road movie). Călătoria nu are pretenția de a
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
de zi cu zi aș înțelege obiecția, în universul creat de film, ea nu se aplică. De altfel, structura episodică a filmului (similară cu cea din Jules et Jim) se datorează etapelor unui joc" Scenariul merită cel puțin o mențiune; stilizarea grafică e acompaniată de una verbală (nu e de mirare că varianta de script după care s-a filmat era a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
fraților, în care forma predomina (nu mă înțelegeți greșit, fondul e departe de a fi neglijabil). Cum spunea și un alt critic, din cele două ore ale filmului, în nouăzeci se întâmplă ceva, iar restul este ocupat de stil și stilizări pur și simplu. De aceea îi spunem neonoir, plus comentariu prin aluzii indirecte la genul mamă, nu noir, deși inspirația e certă: James M. Cain. Scenariul abundă în umor macabru, iar atmosfera e făcută din mișcările camerei și din tehnici
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate", "filtrate", cărora le-am făcut deja sensul. O nesinceritate orgolioasă (adică eu sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind al meu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Gheorghe Grigurcu (urmare din numărul trecut) Textele regretatului Cristian Popescu reiau lumea lui Caragiale sub unghiul unei stilizări ce aruncă asupră-i un văl de poezie ambiguă. O muntenească mixtură de sentimentalism și persiflare trasează contururi insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea benchetuiește la ŤLocal familialť". Bere. Lăutari. Antren
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
ușor de sesizat tendința către sinteză, permanența ținutei lirice și reluarea poetică a unei amprente onirice, feminine. Pictura ei este, În ultimă instanță, inconfundabilă. Pentru că dincolo de influențele firești, Maia Martin demonstrează un stil personal cu o admirabilă libertate a construcției. Stilizarea inteligenta, emoția lucidă, ideile Îndrăznețe și, probabil mai mult decât orice, vocația ineditului o plasează indubitabil În avangarda actuală a artelor plastice. Să o primim cu iubire, așa cum ne Îndeamnă? Fără discuție. Ea și-a cucerit prin Îndrăzneala tușei, prin
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
transcende tristețea tatălui, printr-un adânc elan spiritual. Tablourile lui George Țipoia îmi par că invită la reflecție în doi timpi: în prima fază ele sugerează variații pe tema continuității cu lucrările lui Alexandru Țipoia, în sensul că pornesc de la stilizarea și geometrizarea figurativului pentru a spiritualiza realul și pentru a da suferinței o dimensiune ascendentă. în cea de a doua fază, descopăr că pictura fiului presupune inițierea într-o filozofie a privirii: crucea poate fi și sarcofag, emblemă a morții
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
irizații blagiene la mijloc, dimpreună cu un soi de romantism abstractizat. Alte poeme însă dezvoltă aceleași simboluri cu aceleași efecte sugestive: „pielea/verbul/cortul omului/în deșert.” Superbe, două poeme într-un vers, cu imagini la fel de blagiene, salvate însă de stilizarea extremă: „pădurea, hoață, pândea casa. Fremăta./ casa neclintită.” Al treilea fel de poezii Al treilea volum selectat pentru azi este pe jumătate o pastișă după Cărtărescu. Nu știm dacă intenționat, spre a fi postmodern cu voie, sau fără voie, și
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze, tensiune și relaxare, suspans și eliberare, iar, la nivelul personajelor, făcînd să încolțească psihologia abisală din cea rudimentară și invers. Se obține astfel una din
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Anume prin practicarea intensă a acestei atitudini au fost elaborate mijloacele și tehnicile de absorbție și reiterare a trecutului muzical. Postmodernismul muzical moștenește această a treia tradiție, pe lângă primele două - tonala și atonala, însă fără coeficientul sentimentului. Astfel, prezentificarea prin stilizare și citatul implicat expresiv și structural, ambele, sunt reduse în postmodernism la simplă "tehnică" a colajului și pastișei. footnote>, astfel încât ei nu citesc trecutul într-o cheie similară cu Brahms sau Reger, Ceaikovski, Stravinski, Orff, Prokofiev sau Hindemith. Chiar dacă putem
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
țări, care au realizat 690 de modele. Măslinul este arborele sacru și simbolul orașului Atena, coroana de măslin recompensându-i pe campionii olimpici ai antichității. Prin forma sa circulară, coroana din frunze de măslin simbolizează unitatea universală și continuitatea trecut-prezent-viitor. Stilizarea coroniței degajă sinceritatea, noblețea și puritatea formelor simbolice primare, iar dominanța albastrului și a albului, culori specifice Greciei, conferă dincolo de simbol apartenența emblemei la spațiul mitic al Olimpului. DOINA MOȚ Complexele sportive 2. Baze olimpice izolate: Penathinaiko Stadium - sosire maraton
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
motiv (cum l-a numit Ștefan Niculescu) terța mică-tertă mare, recognoscibil în aproape toate lucrările sale și investit cu valoare expresiva aparte. Continuîndu-si investigația până în contemporaneitate, autoarea survolează opere diverse de la Stravinsky la Vieru, materia este într-atât de bogată (stilizarea trecutului, colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
democrat care știa să țină mijlocia. A mai publicat, în 1941, proza Sînt frate cu un fir de iarbă, apoi, după 1944, a avut parte de slujbe pasagere, după care, renunțînd sau fiind licențiat, a trăit decent din traduceri și stilizări pe la edituri, fiind mereu gata la orice solicitări. În 1966 s-a aventurat și în istoria literară, scriind o carte despre un pașoptist și unionist precum Costache Negri, important ca militant dar cu o operă literară minoră. Cînd a venit
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
Nicolae Manolescu Ț. Vianu vorbea despre acel efect al perspectivei în timp care constă în "masificare și stilizare". Într-adevăr, toate fenomenele culturale suporta acest efect după trecerea unui număr mare de ani. E cazul, acum, al principalelor curente care au marcat istoria noastră literară. Nu știm destule despre mecanismul teoretic și care, odată declanșat, determină schimbări de
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
decît ceea ce le separă. Risc un pariu: nu peste mult timp, desfășurarea literaturii noastre din ultimele două secole, va fi decupata într-o manieră mult mai simplă decît în toate istoriile literare pe care le avem. E foarte posibil ca "stilizarea" perioadelor să arate așa: neoclasicismul tardiv (1800-1840), romantismul (1840-1883), junimismul (sau victorianismul) (1867-1900), parnasianismul și simbolismul (1880-1918), modernismul (1912-1948), proletcultismul (1948-1966), neomodernismul (1966-1980) și postmodernismul (1980 și astăzi). E la fel de posibil ca, înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]