238 matches
-
-te aici la aprobare. Mi se face negru înaintea ochilor. Citesc negru pe alb: se dă în primire osul domnului dog german, semnat, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu dau nimic, răcnesc cu botul încleștat pe os, n-are valoare! De ce, stimabile? mă contrează dogul. Trebuie decret, semnat de Băsescu... Domnule ministru, trebuie decret? întreabă dogul. În față iese ministrul. Este cafeniu, cu o piele impecabilă. Era un dog argentinian tînăr: Ar trebui, dar... Haita reîncepe iureșul spre osul meu și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am dat un telefon. Am schimbat câteva cuvinte, dar eram prea timid ca să se lege ceva. La câteva zile după asta mă întâlnesc la poarta grădinii Copou cu fostul coleg de bancă Băldigău care îmi apare agresiv în față: ,,ascultă stimabile, nu ți se pare că ai devenit cam insistent?” Nu era o glumă, stătea plin de ură cu pumnii încleștați să mă lovească. Eram descumpănit, eu tocmai voiam să-l întreb ce mai face și în primele secunde n-am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
13 august 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) În România acestui an electoral, moda pare a fi dictată de sila față de oricine, indignarea față de orice și o desăvârșită uitare de sine. Oameni care au trecut pe la Putere cu intenții stimabile dar cu performanțe între deplorabile și dezastruoase tună și fulgeră azi, de la tribune de chirpici, împotriva imoralității în politică. Dur de tot. „Efervescența politică a ultimelor luni” îi pare dnei Zoe Petre „un fel de Isarlâk”. Domnia sa își reamintește că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
obligații morale", că ei m-au dat afară nu poți să muști mâna ăluia care te-a strâns de gât"! Mențiunea "Organului": "De ce mai intră"?, respectiv de ce mi se mai permite accesul într-o instituție de unde fusesem dat afară. Fiindcă, stimabile, la noul loc de muncă mai aveam relații de serviciu cu ONT și Ministerul Turismului! D'aia! Menționam mai sus, încercând să fac haz de necaz, titlul unei schițe a lui Shalom Alehem, " Halal de mine, sunt orfan". După ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ajuns undeva, iar bătrânul meu devenise reprezentantul întregului grup. Când m-am întors la hotel, am notat în carnetul meu : „Orice pros‑ peritate este văzută ca superficială câtă vreme nu modifică raporturile dintre grupuri și lasă pe unul în poziția stimabilă, iar pe celălalt în cea inferioară. Nu e un război între civilizații, ci o luptă pentru statut“.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
oroare, și oameni de spirit) se agățase de stindarde străine (adică exact acuza care se aducea acum un secol celor ce ridicau cultura românească la nivel european). Așadar, în esență, conștient sau nu, autorul preia rolul lui Cațavencu. „Nu voiu, stimabile, să știu de Europa d-tale !” Alergia la Caragiale se traduce de regulă printr-o denunțare a zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum e „făcută”, găsind mereu argumente În favoarea „ei”, acum, În senectute, acest „reflex” de a gîndi, de a reacționa, mă ajută considerabil. Deoarece, dacă am hotărît odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
desfășurat la infinit așa cum magicienii scot din pălărie o eșarfă care nu se mai termină. În ce măsură am dreptul să utilizez opera lui Caragiale în afara contextului de cultură și civilizație care a gene- rat-o ? Într-o discuție cu o actriță stimabilă, Draga Olteanu- Matei, care a jucat atât în piese, cât și în scenete adaptate după „momentele” dramaturgului, ea mi-a revelat vechea școală de teatru unde Caragiale era jucat ținând cont de specificul lumii din care dramaturgul provenea. Piesa era
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Placean, ar fi fost tatăl copilului, iar Iosif Placeanovici tăgăduia cu încăpățânare o implicare decisivă în conceperea fătului ("că, deocamdată, nu putem încă vorbi despre un copil, cel mult despre un făt!") și cum cele două atât de onorabile (respectiv, stimabile) familii n-au ajuns la un acord, disputa a ajuns la Tribunal. Curtea, în componența obișnuită: președinte onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, procuror Doctor Ragnavaldur Sicl, avocatul stimabilului Iosif Placeanovici, al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
să-și schimbe nu numai „linia”, ca un șarpe viu, ideologic, dar și culoarea, mai bine zis „nuanțele” acestei culori. Iar răul a devenit iute orice; oricine purta „stigmatul” clasei care pierduse, alungată, Închisă, decimată. Chiar și „crima” a devenit stimabilă dacă era făcută În numele unei „idei” - cea a unei „noi lumi, a proletariatului”. Nu cumva era instaurarea acelor „bandiți” prestigioși ai Renașterii, În frunte, printre alții, cu acel Cezar Borgia amintit și de Nietzsche, dar acesta, ca și Sforza și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de "urme", aproape că nu-mi mai înțeleg acțiunile, martorii și judecătorii literari. Dar, e adevărat, am dus bătălii crâncene cu morile de vânt, am provocat la lupta dreapta literatură și am scris relativ mult; unele inițiative și contribuții critice stimabile, de dinainte de revoluție, dar și de după, au rămas, că să zic așa, în afară condicilor de prezența și cărților mele; asemeni, multă poezie; culmea e că, deși cu sentimente amestecate, i le amintesc destul de bine pe fiecare în parte... Debutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îl poate sprijini să câștige onoruri, dar nu-l poate fixa, ca-ntr-un insectar, în tabloul valorilor adevărate. Au făcut astfel de concesii mulți critici, unii dintre ei cu totul respectabili. Elena Farago, bunăoară, a trecut drept o poetă stimabilă grație susținerii lui Lovinescu, care obișnuia să mai calce pe alături cu pana, dar în absolut n-a putut face mare lucru, fiindcă din șuvițele ei rebele n-a mai rămas azi decât o dulce amintire. Ea nu înseamnă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i pur și simplu pe toți ceilalți. La Voiculescu și Patriciu balta s-a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și cinică seamănă teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colecția sa de cadavre conservate și expuse
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ar fi întrebat de ce m-am luat numai de copoșii cei lacomi care cu râtul lor porcesc au făcut pulbere economia acestui județ și nu m-am luat de Buzatu de exemplu, sau de Porumboiu la o adică. Păi de ce stimabile, de ce crezi matale că m-aș fi luat de aceștia când am spus-o răspicat că văd foarte bine, aud excelent și ceea ce este mai important, nu sunt unul din cei păliți cu leuca țărănească sau țărănistă, tot una e
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
drum al bunului-simț căruia i-a asigurat triumful. Să semnalăm excelentele cronici literare bihebdomadare pe care, de zece ani, le consacră cărților românești noi, în Mercure de France, M. Montandon, care, cred, nu este român. Critica literară mai numără numele stimabile ale lui I. Nădejde, N. Pătrașcu, Izabela Sadoveanu, fină acuarelistă de portrete literare, atentă la operele noi apărute în străinătate; Sanielevici, inspirat eseist; I.G. Sbiera, care trăiește la Cernăuți, unde se dedică istoriei literare a poporului român și mai ales
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
depreună[...]” 619) sunt preluate - a arătat Vasile Pârvan 620 - direct din Cazanie (din care? - mă întreb). Pentru „unghiurile” ce încearcă să adune o „definiție a morții” (pornind de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), într-o secvență cu totul stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nenea; nota 10; om; om căsătorit; onestă; oneste; parfum; patroană; persoană străină; plăcută; poate; potențial; prestanță; prezență; prezență impunătoare; prezentabilă; profa; puternică; rafinat; rafinată; raționament; respectat; respectată; roșu; scundă; secretariat; serioasă; seriozitate; sex feminin; sexy; slabă; sofisticată; solidă; speranță; sprijin; stimabilă; succes; superioritate; școală; șef; știe; tînără; de treabă; tristă; Udrea; și vagabondul; virgină; vîrsta; zero (1); 774/192/66/126/0 domn: bărbat (72); doamnă (57); respect (50); om (31); elegant (29); gentleman (24); cavaler (17); costum (17); profesor (15
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
totuși că monumentul critic și istoricoliterar cel mai durabil i-a fost ridicat lui Maiorescu de către E. Lovinescu, autorul cunoscutei monografii și al unor studii greu de clintit ca argumentare și ca informație. Contribuția maioresciană a lui Vladimir Streinu rămâne stimabilă și instructivă, oricând folositoare lectorului studios. Poezia a fost și a rămas până la capăt nobila obsesie a lui Vladimir Streinu, sub înfățișările ei multiple, fascinante, caleidoscopice. Literatul a cultivat el însuși poezia, cu o rară plăcere și cu statornicie, impunând
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
chiar să pierzi procesul, într-atât de subtilă era sentința și atât de măgulitoare rostirea execuției capitale." În pofida subiectivității conținute - nutrită de o prețuire reală - portretul fixează notele definitorii ale omului și literatului, încrustându-se semnificativ în memorie. O contribuție stimabilă și substanțială la îmbogățirea exegezei consacrate criticului aduce Ov. S. Crohmălniceanu . Acesta vede în Vladimir Streinu pe unul din reprezentanții de frunte ai criticii foiletonistice, care "a contribuit într-o măsură considerabilă la cristalizarea conștiinței literare interbelice." Este apreciat cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
își așteaptă editorul"; Dimitrie Cantemir (1673 - 1723), iatro-filosof și istoriograf medical în cele trei Istorii ale sale: Ieroglifică ..., a Creșterii ..., a Imperiului Otoman (descrie pentru prima oară "o operație de hernie"); Iulia Carâp (1924 - 1997, Niteroi-Brazilia), medic cu o activitate stimabilă de traducător de texte literare românești în limba portugheză (3 volume de "Leyendas e contos romenos", "Paginas da lirica romena"), autoare a romanului original "Delirios e Destinos" (despre emigrația românească). Este recuperat Nicholas Catanoy (n. 1925), medic, poet și critic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care ți se poate întâmpla în afară de happy end-ul Cenușăreselor de provincie este o martirizare urmată de sanctificare. Regizorul italian alege prima variantă, unde Angela (Dorotheea Petre) este îngerul poposit în Italia în casa unde se află o bătrână și stimabilă doamnă croită din frustrări, cocleli și prejudecăți prăfuite. Tânăra româncă este angajată ca asistentă a aristocraticei doamne și de la prima înfățișare pe peron cu rochia simplă, săndăluțele școlărești și mâinile împreunate în poală, personajul își afirmă vocația, unicul scop: acela
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
despre comunism, pe atunci oarecum livrești, relevându-se ca un observator extrem de lucid, spunând, revoltat, lucrurilor pe nume, atitudine fundamental opusă știutului și momentanului conformism. Autenticul Galaction e cel din Jurnal, restul a fost pură figurație, sigur, câtuși de puțin stimabilă. Autorul nuvelei Moara lui Călifar, ca și prietenul său, acum agonic, N. D. Cocea, trăiesc "într-o amarnică deznădejde". Comuniștii au instaurat în lume "o tiranie odioasă", ei guvernează prin samavolnicie, "înscenări criminale, procese scandaloase și crime peste crime". Cocea
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
brusc populată de personaje caragialești sută în sută. Ni-l amintim pe grotescul Dumitrașcu, emițător de sforăitoare tirade despre străbuni, ne amintim puzderia de Cațavenci lătrători, izolaționiști în tradiția al cărei început e de aflat în Scrisoarea pierdută ( Nu voi, stimabile, să știu de Europa dumitale, eu voi să știu de România și numai de România�), ne amintim de românul verde Funar, mâncătorul de unguri, ne amintim de noul Coriolan Drăgănescu, reciclat în Piața Universității, ne amintim desigur tot acest mare
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
sta în față, nu m'ar putea mângâia de absența celei ce m'a precedat." O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
plus, mintea să deschisă, capacitatea de a intra în dialog cu oricine, pe orice tema. Firește, dincolo de aceste trimiteri aproape teribiliste la lumea filmului de acțiune, poezia lui Ioan Pintea este încărcată de aluzii și citate culturale dintre cele mai stimabile (Nietzsche, Bach, Mozart, Sylvia Plath, Emily Dickinson etc.) Veșnicul balans între axa orizontală și cea verticală ale existenței între traiul cotidian și profunzimea spirituală oferă autorului prilejul unor meditații de mare frumusețe. Chiar dacă, în biserică, spațiul tradițional al credinței, compararea
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]