300 matches
-
a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă de tîrgoveț obișnuită, cu fața spre un canal. Pun lumînarea cît mai departe de ei. În lumina lumînării, sînt amîndoi la fel de stingheriți, apoi la fel de îndrăzneți; rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
îi spune că stăpîna nu dorește să-l vadă. Îi spune că de altfel, cît timp a fost bolnav, stăpîna nu s-a mai interesat de el. - Ce înseamnă asta? întreabă Meaume. - Înseamnă că asta e voința ei, răspunde slujnica, stingherită. Meaume îi scrie fiicei lui Jakob Veet Jakobsz. La insistențele lui Jacob Veet Jakobsz, al cărui apropiat este, marele Heemkers (fără a-i ascunde lui Meaume presiunea la care îl supune magistratul care face aproape ce vrea în orașul liber
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
nemulțumire din partea siluetelor acelea eterice. Eu - scormonind acum prin această anamneză, (care mă obsedează tot mai mult de un timp) - îmi dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul acela, totuși, atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
burse, subvenții pentru cercetări cu rezultate dinainte cunoscute ca și cele de pe vremuri, subsidii pentru publicații confidențiale; aceiași care supseseră până la sațietate și cu o vocație particulară mamelele comunismului și se lăsaseră căutați peste tot. Nu mă simțeam singur, ci stingherit. Deseori, de-a dreptul paralizat. Plicul, pe care l-am găsit în cele din urmă, venea din Paris și purta în colțul stâng, sus, o minusculă stemă tipărită în negru, ce-mi amintea stema Komarovskylor, și adresa unei cutii poștale
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
4, anunțată corespunzător și pe copertă: așa-numitul "pictorial" dedicat unei actrițe de la Teatrul de Comedie - o suită de 12 fotografii sordide. (Sordid, să ne înțelegem, nu este nudul, ci modul "bordelez" al etalării lui.) Tînăra femeie are un surîs stingherit, glezna robustă și mîini de spălătoreasă. Ne revine în minte observația lui G. Călinescu, într-un articol din 1936, despre o scriitoare care își vîrîse portretul într-o reclamă la un volum de versuri: "Cu sprîncenele încondeiate, cu un zîmbet
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
mizerie, promiscuitatea care ne înconjoară agresiv e, toata, la gură lor. Parcă-ar face, amîndoi, revista presei. Dacă i-am fi auzit înainte de ^89, am fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toții mîlc și am fi urmărit, stingheriți, muntele proaspăt. Ticăloșii cu simbrie, care ne-au tras de limbă și ne-au "ascultat" o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei că la niște exemplare dintr-
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
cel mai bun caz, ignorată! Și în zadar mulți își vor fi repetat, până în '89, contrariul! Cu toată rezistența opusă, politica oficială de partid și de stat își face încă efectul - ba chiar fără a mai fi în vreun fel stingherită de precauțiile de altădată. Reprimarea comunistă mersese până la controlul vieții intime a individului. O limitare atât de drastică a simțurilor lasă malformații vizibile. Iată-le! , a murdăririi ca erupție a inconștientului, dorită, dar și blamată, este una dintre cele mai
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
a pățit câte ceva. Cu o seară înainte era în autoturism cu prietenul ei și în curba spre Răcădău, de la “Spitalul Judetean“, un jeep a fost cât pe-aci să-i spulbere. - Am fost pe munte și am căzut, răspunse Camelia stingherită, doctorului. Trebuia să i se dezinfecteze rănile, căci pietricele intraseră și pe spate și pe brațe. Noroc că nu era ceva mai grav ... - Ți-am spus eu să nu mergi pe munte, că este periculos, îi spuse mama. Zilele următoare
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
pete mai închise la culoare pe burtă, blana lucioasă cu păr scurt, coada scurtă și dreaptă, bot lung cu dinți puternici urechile mari și blegi și o figură flegmatică de câine fără complexe. Eu dimpotrivă începusem să mă simt foarte stingherită și complexată, trezindu-mă tam-nisam cu el în brațe. Stătea nepăsător ca un pașă pe genunchii mei ce tremurau de frică și de toate căldurile ce simțeam că mă asaltaseră, copleșită de acea instantanee familiaritate nedorind s-ăi provoc agresivitatea
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
de trib la începutul convorbirii pe care o purtam în cabinetul său de lucru, instalat între ramurile unui superb mangotier, înalt de peste 10 metri. îmi cerea, în maniera lui, buletinul de identitate. - N-am un asemenea animal, am răspuns eu, stingherit și confuz. - Ba îl aveți, dar nu-l cunoașteți, m-a contrazis cu blîndețe venerabilul Makono. Animalul dumneavoastră totemic este ursul; dovadă - chipul cum v-ați urcat în copac, îmbrățișîndu-l cu brațele și picioarele. Al meu în schimb e maimuța
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
a făcut apariția la Cenaclul de Luni un student din anul al doilea de la ŤRomânăť (cum e numită în limbaj studențesc facultatea respectivă), uscățiv, negricios, cu o față mică adunată parcă toată în privirea teribil de fixă. Nu părea nici stingherit, nici peste măsură de comunicativ. Știa desigur că-i precede un început de reputație literară și voia probabil s-o verifice. Auzisem de numele lui de la Ov. S. Crohmălniceanu, foarte entuziast de pe atunci în ce-l privește. A citit un
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
place! Ești într-o ureche! Te-ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Să mănînc eu bătaie din cauza lui? BUNICUL: Ia să văd... (caută în ziar, apoi citește tare) "Edi al meu era foarte isteț. Mi-am dat seama că se încurcase cu nevasta vecinului care deschisese un butic" Așa e, măi? EDUARD (stingherit): Oarecum... BUNICUL (citește): Cînd vecinul pleca după marfă, puștiul meu, care nu se omora cu școala, chiulea și hop la domnița de vizavi, care, la nici 40 de ani, nu arăta rău deloc". (Celorlalți) Așa-i! N-arată rău. (Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
noastre. EDUARD: Voi vreți să aflați chiar totul? GETA (decisă): Da. Sînt mama voastră și vreau să știu tot despre voi! BUNICA (mai decisă): Eu sînt bunica voastră și vreau să știu totul și ceva pe deasupra! GETA: Așa că spune. EDUARD (stingherit, clar că minte): Dar eu... Eu nu știu... Nu știu nimic... GETA: Vezi că-ți crește nasul dacă minți. EDUARD: Zău nu știu... BUNICA: Tragi a bine, băiatule! Să intri în politică: îngheață apele cînd vorbești. (Mamei) Seamănă cu taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să se obosească atît cu facultatea. EDUARD: Las-o că nici n-a început. SONIA (Bunicii): Despre ce vorbești, bunico? Eu și facultate! BUNICA: Asta cam așa e. EDUARD (cam stingherit, Soniei): Iartă-mă. Eu le-am spus. SONIA: Ce le-ai spus? EDUARD: Știi...chestia aia...cu finanțele... cu condiția... Fiica e gata să izbucnească în plîns iar Mama și Bunica se reped în jurul ei ca s-o consoleze. GETA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Regale părându-mi excelentă. Visez, când mai am timp și curaj să visez, că poate la un târg, la o expoziție, ne vom întâlni... Mă gândesc și dacă ne vom întâlni ce se va întâmpla? Probabil că vom fi mai stingheriți decât la prima noastră întâlnire... Cine știe. * Petre, Petre... Cum se mai joacă soarta cu noi. După ani și ani, odată cu liniștea din noi, credeam că vom păși pe mai departe pe drumuri paralele, care, așa cum se spune, se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea. Și-a dezgolit capul și, de sub șapca largă, au apărut intrândurile
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
și altfel, ca individ, povestitor inepuizabil, cu o biografie bogată - nu știu cât de reală - dar verosimil construită. Proza lui este inegală, cu pagini (mă gândesc la Constandina) extraordinare. Revenirea la poezie a fost, de asemenea, remarcabilă. în cafeneaua Colisée nu pare stingherit. [...] Zaharia Stancu era inteligent fără să trăiască în lumea ideilor și să facă din exercițiul lor o profesiune. Citise, dar nu era erudit. Era un observator al vieții și trăise, pățise multe. Istoria îl purtase ici și colo, la suprafața
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
securiști senili, ca Pleșiță, sau mai știu eu ce demnitar ceaușist, care are dificultăți cu acordul dintre subiect și predicat, se bucură de o imensă deferență mediatică și li se urează, cu respect, sănătate și viață lungă. Octavian Paler resimțea stingherit această presiune împotriva bătrînilor, chiar dacă nu se putea plînge că nu-i ajung veniturile. Dar, nota bene, autorul Vieții pe un peron a muncit pînă în ultima zi a vieții sale, cu o energie pe care n-o au mulți
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
fără să salute pe nimeni, și dispare în bucătăria întunecată unde se face o tăcere totală. Individul era înalt, tavanul jos - stătea pesemne aplecat în întuneric, perfect nemișcat. Terence nu se oprea din lectura în care era cufundat. Mă simțeam stingherit. - Cine e tipul? - De unde naiba să știu? Nici măcar n-a spus bună seara, a răspuns Terence cu un strop de iritare. Părea mai mult amuzat decât neliniștit. S-a auzit atunci un zăngănit ușor de oale, niște fălci mestecând, iar
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
de uniți, Încît ai fi zis că au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. — Te rog, nu mai vorbi! Îi spuse Anna lui Rowe. Nu folosește la nimic. Frunțile le erau brobonate de sudoare. Rowe se simțea stingherit și neajutorat. — Promite-mi măcar că n-o să-l lași să fugă, o rugă el. — Promit, zise ea, ridicînd din umeri. Iar cînd el ieși, Anna Încuie ușa. Mult timp după aceea, Rowe nu auzi nimic - o singură dată parcă scîrțîitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ocazii se simțea răzbunat de stângăcia lui Karl, care nu găsea vorba potrivită, zâmbea stingher, tăcea, iar musafirii râdeau, se prefăceau că se amuză. Acum Adam pricepe că n-avusese dreptate să se poarte așa și se simte el Însuși stingherit când Își aduce aminte de perioada aceea dificilă din viața lui. Nu existau secrete de dezvăluit, acum știa. Învățase că viața trebuie trăită În prezent Tocmai asta Își spune acum, așezat pe o treaptă a verandei acestei case Întunecate și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atinsă, și una, și alta Îi făceau plăcere. Nu știa Însă de ce ei nu-i venea În chip firesc să facă așa ceva. Cu toate acestea, pe Adam Îl luase În brațe fără să ezite o clipă, fără să se simtă stingherită, nici măcar nu-și dăduse bine seama de ceea ce face decât mai apoi, când se desprinseseră din Îmbrățișare. — Eu n-am avut niciodată parte de așa ceva, i-a șoptit Mick când s-a strecurat pe lângă el În drum spre bucătărie. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]