115 matches
-
variabilele iau valori În mulțimile corespunzătoare. Restricțiile modelului reprezintă acele relații matematice care constrâng alegerea variabilelor de decizie. De obicei tipul unui model de optimizare este dat de forma restricțiilor care pot fi: statice sau dinamice, liniare sauneliniare, deterministe sau stocastice etc. Un model de optimizare consideră la intrare aceste trei componente și generează la ieșire valoarea optimă a variabilelor de decizie, precum și valoarea optimă a obiectivului. Verbul latin simulare Înseamnă a imita , a mima . Scopul unui model de simulare este
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
analizate, modelistul poate face o serie de experimente care altminteri sunt imposibile, neetice, sau foarte costisitoare. Simularea este foarte mult utilizată atât În domeniul ingineresc cât și În cel economic sau social. Se cunosc multe tehnici de simulare incluzând modele stocastice, sisteme dinamice, simulare discretă, jocuri etc. Totuși, toate acestea au un mod de abordare comun, al modelării matematice. Modelele de optimizare sunt prescriptive, cele de simulare sunt descriptive. Un model de simulare nu calculează ce ar trebui să se facă
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
izvorâtă din lucrarea cu același nume a profesorului John Quiggin, În care este demontată pas cu pas Învățătura economică neoclasică a lui Keynes, Sollow, Pareto etc. și este structurată În cinci capitole: Marea Moderație, Ipoteza Piețelor Eficiente, Dinamica Echilibrului General Stocastic, Economia Trickle-Down, Privatizarea. Conceptul are În vedere faptul că, Înainte de criză, idei precum Ipoteza Piețelor Eficiente și Marea Moderație erau Încă foarte bine Înrădăcinate În gândirea economiștilor, În programele de Învățământ, În cancelarii și trezorerii. Propovăduitorii acestor modele neoclasiciste consacrate
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
sunt personaje inavuabile care nu se supun tiparului de netezire statistică. Ca tot ce cere un accent de providență căzut peste lume, sfîntul se opune masei și sfidează încercările de a i se anticipa ivirea prin studii prospective. Fenomen curat stocastic (întîmplător), ivirea sfîntului nu poate fi prevăzută, ci doar constatată prin prezență directă. Tocmai de aceea, riguros vorbind, sfînțenia nu poate fi dovedită prin probe menite a depista virtuțile sanctității. Toate criteriile de canonizare, cînd sunt privite drept condiții de
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
Cititorul român are acum ocazia de a cunoaște tipul de energie dezlănțuită care a mesmerizat și redesenat o hartă europeană moștenită, în principiu, de la Napoleon, Metternich și Frederick cel Mare. Prefațatorul, el însuși angrenat în manierele imbricate și, nu rareori, stocastice ale atribuțiilor publice, în calitate de ambasador, se poate pronunța într-un mod care, ocolind retorica fetișizării sau pe aceea a anatemizării, se instalează în luciditatea atât de neexploatabilă pentru amatorii contemporani de senzaționalism, aceia care nu realizează că omul zilei de
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
în comun, trebuie ca lucrurile care, într-un fel sau altul, sunt puse împreună, să producă, în cele din urmă, o sinteză sau, în orice caz, o sincreză: trebuie ca totul să aibă sens. În absența acestui lucru, juxtapunerea - statistică, stocastică - nu prezintă nici un interes. LP: Ceea ce presupune, prin urmare, aranjamentul, punerea într-o anumită ordine, oricare ar fi mecanismele sau scopurile fragmentării propriu-zise. MD: Da, dar nu este vorba despre o fragmentare de dragul fragmentării. Luați, de pildă, cubismul: s-a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și predeterminarea hazardului printr-o jalonare stocastică la nivel micro și macro-structural (în Juego de la Fuga), făurirea "ad-hoc" a volutelor unor console sugerate de compozitor și angajarea într-un tip superior de formare a unei ambianțe muzicale (în Prop a Vicmar). Dincolo de asumarea acestor "variabile conceptuale", interpretului
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
afla un răspuns, să căutăm unul liniștit, așezat în bună vecinătate cu celelalte răspunsuri de dinainte. Să fie, deci, un răspuns al nostru, pentru că noi trebuie să devenim răspunzători. Or, cu câtă răspundere este investit un opus abstract, fractal sau stocastic, ca să nu mai vorbim de o muzică implicată într-un happening show? Fără rezerve încerc să pricep câte ceva din spumoasa coregrafie socio-psiho-logică a compozitorului contemporan, întreprindere ce reclamă, să recunoaștem, veleități de funambul, adică un fin dozaj de conservatorism și
?ntre idioritmie ?i chinovialitate by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și predeterminarea hazardului printr-o jalonare stocastică la nivel micro- și macro-structural (în Juego de la Fuga), făurirea "ad-hoc" a volutelor unor console sugerate de compozitor și angajarea într-un tip superior de formare a unei ambianțe muzicale (în Prop a Vicmar). Dincolo de asumarea acestor "variabile conceptuale", interpretului
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
intră termeni periodizanți cu referire la conținutul stilistic al perioadelor istorice - Baroc, Preclasicism, Clasicism, Romantism, Postromantism, Impresionism și Expresionism; (3) al treilea grup conține termeni cu referire mai degrabă la aspectul componistic-tehnic, procedural intra-stilistic: atonal, dodecafonic, serial, neo-modal, neo-tonal, stocastic, minimalist, aleatoric etc. Astfel, dacă muzica lui Johann Sebastian Bach este definibilă univoc drept muzică barocă (a Barocului), muzica lui Ludwig van Beethoven se identifică drept muzică clasică (a Clasicismului vienez), muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
această procedură semnifică, într-un mod simultan, (2) inițierea-deschiderea unui următor ciclu, Schönberg configurând un model asemănător prin reformularea potențialului postromantic în termenii procedurii atonale, cu un ecou tardiv la Iannis Xenakis, prin reformularea modelului pan-serial în termenii metodei stocastice. Dacă Bach „închide” sau finalizează într-un mod sintetic epoca Barocului muzical, iar Wagner sintetizează și el, împingând abuziv sistemul tonal spre limitele lui de rezistență, atunci Pierre Boulez reia ideea sintezei bachiene și a abuzului wagnerian, pentru a împinge
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
amestec „eclectic” între tipologii de atitudine avangardistă, estetică și organizare tonală (perioada baletelor rusești, stilul neoclasic și atonal). Același model de atitudine îl putem remarca - însă într-un context cronologic mult mai comprimat - prin „conversia” pan-serialismului în tehnica muzicii stocastice a lui Xenakis. Un ultim (al patrulea) model al concepției stilistice, încadrabil în „săgeata” evolutivă a procesului de compresie stilistică, îl reprezintă alăturarea comparativă a două lucrări orchestrale - „Sinfonia” lui Luciano Berio (1925-2003) și Simfonia nr. 1 a lui Alfred
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
postmodernismului vor intra, fără prea multe rețineri și nedumeriri, compozitori din mai multe generații, într-un spectaculos amestec de atitudini, școli și, important, vârste creative: creația târzie a lui John Cage și Dmitri Șostakovici, Luigi Nono și Luciano Berio, muzica stocastica a lui Iannis Xenakis, urmând Olivier Messiaen, Benjamin Britten, Karlheinz Stockhausen, Michael Tippett, Pierre Boulez și, bineînțeles, reprezentanții școlii minimaliste americane - Philip Glass, Terry Riley, La Monte Young și Steve Reich; Alfred Schnittke și Arvo Pärt, urmând, în ordinea cronologică
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
filon conceptual principal - pan-serialismul, al întregului modernism muzical la P. Boulez, L. Nono, M. Babbitt sau K. Stockhausen; - un al doilea filon avangardist și non-tonal deopotrivă, îl reprezintă tradiția experimentalista (muzică concretă / acusmatică, muzica electronică, muzica aleatorica, muzica intuitivă, stocastica și minimalistă) debutând și el la începutul secolului XX, în atmosferă efervescenta a schimbării de paradigmă (epistemologica și estetică) și a mutațiilor în câmpul existenței sociale (Luigi Russolo, Charles Ives, Ruth Crawford, Henry Cowell și Edgar Varèse. Aici s-ar
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stil în termenii unei raportări critice prin negarea exclusivă a referentului determinant care era orientarea pan-serialistă (serialismul integral) definitorie în ipostaza ei de hegemon în interiorul celei de a treia avangarde. În afară de Alfred Schnittke (orientarea polistilistică) și, poate, Iannis Xenakis (muzică stocastica), John Cage și minimaliștii aparțin de orientarea experimentalista, astfel încât cu toții își formulează propriile estetici ca imagine negativă a criteriilor complexității, ultradeterminismului și incomprehensibilității că efecte implicite unei scriituri de tip pan-serial. Atitudinea lui John Cage se concentrează pe expulzarea
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1992) în numerele 1, 6, 9, 11/12, 18-22 și 29 (1955-1965) ale revistei mai sus pomenite. Capitolele I-VI au apărut inițial în volumul intitulat Musiques Formelles (Editions Richrd-Masse, Paris, 1963). footnote> un text în care explicitează genealogia principiului stocastic ca fiind fondat pe calculul probabilistic spre deosebire de hiperdeterminismul principiului serial. Opțiunea este pentru un efect similar, însă unul produs cu mijloacele altui algoritm structural pe care Xenakis îl definește drept stocastic. "Music aș Gradual Process" (1968) reprezintă reacția textuala a
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1963). footnote> un text în care explicitează genealogia principiului stocastic ca fiind fondat pe calculul probabilistic spre deosebire de hiperdeterminismul principiului serial. Opțiunea este pentru un efect similar, însă unul produs cu mijloacele altui algoritm structural pe care Xenakis îl definește drept stocastic. "Music aș Gradual Process" (1968) reprezintă reacția textuala a lui Steve Reich, ca detașare prin definitie minimalistă de abuzurile pan-seriale, însă de această data față de parametrul complexității, muzica minimalistă reprezentând o regresie până la nivelul unui neo-primitivism structural, revenirea la
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1969-1972), iar Jean-François Lyotard finalizează Raportul său în 1979. Perioadă incipientă, de emergentă a postmodernismului muzical și de identificare "sinonimală" a acestuia cu disoluția treptată a trăsăturilor ultimei avangarde (anii '50-'60). Repartizarea câmpului stilistic, grosso modo, între (a) muzică stocastica (I. Xenakis), (b) orientarea polistilistică (A. Schnittke) și (c) minimalismul american (Ph. Glass & Co.), anii '70 reprezentând consacrarea și clasicizarea minimalismului că "trend" internațional. Emergentă postmodernismului prin creația unor artiști că Laurie Andreson (performance), George Rochberg (care își începe carieră
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
neo)-avangardiste prin orientările New Simplicity (Die neue Einfachheit, Hans-Jürgen Bose, Wolfgang Rihm, Manfred Trojahn ș.a.), ca replică apărând orientarea New Complexity (Michael Finissy, Brian Ferneyhough ș.a.), în calitatea lor de emulație postmodernă a relației antinomice între principiile complexității (principiul stocastic la Xenakis sau muzică lui Morton Feldman) și simplicității (Cage, Kagel sau Stockhausen) în cadrul ultimei avangarde. Generalizarea procedeului de pastișa și a tehnicii de collage că proceduri legitime de operare cu un material muzical tradițional (Grand Pianola Music (1982) de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atât în formularea mai multor concepții ale lucrării muzicale, cât mai degrabă, devin specialiști în diverse tipologii ale materialului muzical: Cage pentru principiul șansei, Boulez pentru principiul structurii, Stockhausen pentru principil formulei, Grisey pentru principiul spectrului, Xenakis pentru principiul procesului stocastic, Scelsi pentru muzica unei singure note, Nono pentru principiul sonorității și tăcerii/liniștii, Lachenmann pentru principiul bruiajului, Ferneyhough pentru principiul gândirii parametrice, totul dispersându-se în urma acestei spargeri a barierelor: de la Fluxus, aleatorism, teatru muzical înspre instalații sau ontologii private
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
din examen elevii liceului Mircea nu mai organizează nimic< le era frică și profesorilor de director. El și-a dovedit răutatea încă o dată. Celelalte licee fac banchetele în definitiv erau majori atât elevii, cât mai ales profesorii și se întâlnesc stocastic la același restaurant, la aceeași oră, în aceeași zi. Legal nu le putea face nimic! Parșivenia din Lungu a izbucnit și s-a zvonit că dacă unii încearcă să organizeze ceva îi dă afară din bacalaureat. Dar imaginația și curiozitatea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nouă, să eludăm gravele confuzii ale comunicării de azi (III). I. Gestionarea tradițională a comunicării Metaforele mașinii și ale organismului dezvoltă separat una de cealaltă două concepții ale comunicării. Ca reprezentare, comunicarea este un mijloc util de a lega elementele stocastice, atomizate, pentru a obține legătura puternică pe care o cere viața în societate: ierarhii, legături verticale și orizontale, reprezentare a reprezentării prin semne și semnale 5. Ca expresie, comunicarea este legătură internă și participare totală. Dacă anumite etape și ierarhii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
neschimbat. Trebuie doi subiecți vorbitori, avînd în comun un stoc minim lexical și sintactic, făcînd schimb într-o arie semantică comună cu intenția de a comunica. Ca și telefonul pe care trebuie să-l ridice ambele părți. Acest model este stocastic, atomistic, mecanicist. Stocastic, căci comunicarea se face pas cu pas, în acest moment și ocazionată de acest scop. Atomistic, fiindcă comunicarea pune în față doi subiecți, atomi separați și indivizibili. Mecanicist, datorită linearității schemei transmisiei, asemenea unei mașini. Simplitatea acestui
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
subiecți vorbitori, avînd în comun un stoc minim lexical și sintactic, făcînd schimb într-o arie semantică comună cu intenția de a comunica. Ca și telefonul pe care trebuie să-l ridice ambele părți. Acest model este stocastic, atomistic, mecanicist. Stocastic, căci comunicarea se face pas cu pas, în acest moment și ocazionată de acest scop. Atomistic, fiindcă comunicarea pune în față doi subiecți, atomi separați și indivizibili. Mecanicist, datorită linearității schemei transmisiei, asemenea unei mașini. Simplitatea acestui model, pe care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
În alți termeni, informația este măsura alegerii efectuate între cele posibile. Această libertate de alegere a cuvintelor intervine în fiecare moment al mesajului. Cuvintele se succed pe un lanț. Mesajul se construiește pe baza unui calcul de probabilități, în mod stocastic (pas cu pas), dar depinde, de asemenea, de ceea a fost ales în mod stocastic mai înainte. Acest procedeu este numit "markovian". Dar probabilitatea ca un substantiv să urmeze unui articol este mai mare decît cea a unui verb, care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]