94 matches
-
Nu originalitatea abodării trebuie căutată aici (deși, sau pentru că, scriitorul stăpînește bine un repertoriu larg de strategii textuale), importante sînt povestea și, abia în al doilea plan, fragmentarismul, această organizare, a istoriilor care se "îmbucă", în cadre filmice (începînd cu stop-cadrul inițial, care-l lasă pe unul din eroi cu piciorul spînzurat în neant preț de vreo 10 pagini). Florin Lăzărescu e un autor cu simțul acut al dialogului frust (iarăși o extensie a vocației lui scenaristice; Povestea chiriașului grăbit e
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
turmei de rinoceri care iau în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor. În prima parte a spectacolului, scena este dominată de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin pântecul pădurii seculare. Brazii aceștia, dezbrăcați de orice urmă de demnitate, fără crengi și cu vârfurile
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Greu urcă pașii unijambi. Ci domnul Noica și Gabriel Nu sînt un monstru bicefal Ce urcă,-n aerul bleu ciel, Într-un văzduh filosofal, Pe numai două,-n loc de patru Picioare, - care, chit că șed În loc, într-un etern stop-cadru, Unul pe altul se succed. Pîn' la cabană nu e mult, Mai multă-i calea dindărăt... Se pare cum că omul cult (Ceea ce nu-i ușor s-arăt) Stă-ntr-un picior cum cocostîrcul, Și-n rîs de cîte-un biet
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
un inorog nespus de urât,/ Să știe ierbile tale albastre/ Că încă trăiesc, și atât. " De la primele volume la cele din ultimii ani, se poate vorbi de o schimbare a vocii lirice a lui Al. Mușina. Poezia în pijama roz, Stop-cadru cu adolescenți, Istoria pantofului mov, La vie en proze sau Lucrurile pe care le-am văzut evită maniera impersonală (un deziderat mărturisit al autorului) în direcția descoperirii unei "metafizici a contingenței ", cum spune Al. Cistelecan, în poeme cu o construcție
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
zid de apărare contra năvălitorilor de la nord - reliefează Maria Toacă -, pe când Prutul curgea prin centrul orașului de astăzi, ajungând până la Fântâna Turcească. Erau vremurile în care nimeni nu vorbea de Cernăuți, pe atunci existând numai cetatea Țeținei. Ca într-un stop-cadru dintr-un film realist, autoarea ține să aducă în prim-plan un detaliu extrem de important, dar rostind ca în treacăt, cu un zâmbet dulce-amar, înțelegător, parcă: ,, După ce au isprăvit cu luptele, străbunii noștri au făurit temple ale credinței și culturii
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase și întunecate, Lupul și eul poetic, într-un stop-cadru magistral, își dezvăluie identitatea simbolică, adevărul ultim al ființei. Expresia metaforică „doi colți însângerați”, care se ivește ca o concluzie firească, în urma unei evaluări lucide, nu onirice, a stării de fapte, are efectul unei sentințe. Prin ea se afirmă, indubitabil
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin geam, ministrul rămânea nemișcat, fără gestul reflex de a deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând ministrul și lămurind lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește despre prizonierii care ne conduc." Uimitor este până cât de departe poate duce Ana Blandiana o demonstrație de acest fel. Ea face dintr-o scenă din viața cotidiană nu numai o pagină de
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
timp limitat. Înaintea unei călătorii, bunăoară, cartea se cumpără la chioșcul din gara de plecare și se aruncă după consum în gara de destinație. Sigur, în multitudinea de tipărituri apar și valori autentice. Însă vârtejul reluat la nesfârșit: producție-distribuție-consum împiedică stop-cadrul necesar pentru a reconstrui ierarhii și reputații. Însă, pentru a nu fi acuzat că de dragul unei demonstrații înadins descurajantă mă pretez la exagerări, mă grăbesc să nuanțez. În culturile normale ale Europei, procesul acesta de convertire a cărții în produs
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
O liniște adâncă. Se aude ticăitul unui ceas în hol, pentru că ușa dormitorului a rămas deschisă. În rest, totul e înghețat oprit sus pendat, iar eu, cel care scrie povestea asta, mă plimb încet ca o fantomă nevăzută prin acest stop-cadru și mă apropii de Sophia, să văd dacă în ochii ei sticlește vreo lumină și mă aplec ca să îi studiez fizionomia, ca să constat încă o dată că trăsăturile ei perfecte au încremenit cu desăvârșire, apoi mă întorc spre Cavanosa și mă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mișcare bruscă, o întoarce pe nebună cu spatele la el. Acum îi vede fundul. Iar fundul nebunei e chiar un fund frumos. Mă rog. Nu se compară cu fundul So phiei. Dar Sophia nici nu există, deocamdată. Sophia stă înghețată într-un stop-cadru tridimensional, la un vernisaj de artă modernă. S-o lăsăm acolo, că nu fuge nicăieri. Și să ne concentrăm pe fundul nebunei. E totuși un fund care merită măcar câteva minute din viața unui bărbat. E așa sau nu-i
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să înțeleagă forma și culoarea câinelui, iar imaginea câinelui devine mai puternică și mai clară cu fiecare secundă care trece, și asfaltul se transformă într-o cascadă lină și monotonă care curge constant și ajunge să devină doar fundalul unui stop-cadru, al cărui personaj principal e câinele. Sau vulpea. Era vulpe sau era câine. Ca și cum ar conta pentru cineva. Vede sufletul câinelui zburând calm pe lângă mașină și automat apasă butonul care închide geamul. I s a făcut frig. Ciudat. E încă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mă înalțe, mă coboară în iureșul cotidian al faptelor și întâmplărilor, asemeni unei muzici de mult deprinsă. Atunci, în ținerea mea de minte muzicală, răsări chipul surâzător al bunului meu prieten de-o viață, compozitorul Theodor Grigoriu. Fusese ca un stop-cadru. Ședeam opriți pe strada Washington, sub arborii ocrotitori ai verii, unde ne întâlniserăm întâmplător. Și cum avusese el un mare succes la Slobozia, cu o cantată a lui pentru pian și voce, piesă muzicală intitulată Scrisoare către păsări, după Francisc
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
fața călăului său. Grigore rămâne Milițianul. În schimb, Nini devine Securistul, cu o majusculă și mai terifiantă. Cu învârtelile, cotizațiile și șantajurile lui, gardianul ordinii publice pare un găinar în comparație cu liniștitul, discret-maleficul Jighereanu. Imaginea acestuia dinspre finalul romanului e un stop-cadru al puterii absolute. Precum demonii umani din excepționalul F al lui D.R. Popescu (un roman cu care Fantoma din moară emulează), învingătorul nu mai trebuie să ia nimic, fiindcă are deja totul: "Era el, stăpânul lumii, căruia îngerul morții sau
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
curând în accepția experimentală decât în cea "tare" a termenului, merge împreună cu schimbarea perspectivei: procedeu folosit frecvent, la nivelul unui text sau al unui întreg ciclu. Două versuri subliniate și atent inserate într-un poem ("un om înmărmurit luat în stop-cadru inert traversând/ încăperea lovindu-se de lucrurile din jur") sunt transformate într-un leitmotiv și, mai mult decât atât, într-o trapă textuală prin care cădem într-o altă dimensiune. Persoana a treia singular, a descripției relaxate, lasă loc persoanei
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
mușcător), lark (poznă), mockery (batjocură), ribaldry (deocheat), tomfoolery (bufonerie) ș.a.m.d. Personal, am o expresie pentru rîsul profund, veselia-capcană, care se termină-n tragic (exemplificat În lume de Gogol, Cehov , Bulgakov, Capek, Hrabal, iar la noi Caragiale) : rîs În stop-cadru. Sunt și mari actori care au stăpînit arta rîsului În stop cadru : Chaplin, Fernandel, Jack Lemmon, Birlic, Caragiu. John Barrymore ( În autobiografia sa, mai puțin citată În cărțile de specialitate) spune despre actor un lucru care pune pe gînduri : actoria
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la tablourile astea ca la icoane. Se ridică din fotoliu fără grabă, Își Încheie nasturii vestonului, se apropie de tablouri și spuse: ăsta, ăsta și ăsta. La prețul cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul alb și din plastic nu căzu cum se așteptau toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nebunie care-l va costa viața. Ca să tranșeze definitiv un conflict, acesta mănâncă unul după altul 50 de ardei iuți. Ferparul vine însă abia câteva pagini mai târziu, preț de încă o povestire. Deocamdată, Fericitul Ionică se încheie cu un stop-cadru extatic: „Pariase cu un impiegat tânăr care îl lua peste picior că ar mai fi fost în stare, la vârsta lui, să se descurce cu o grecoaică tânără. Impiegatul părea pus pe scandal, încât, ca să-i închidă gura, Ion a
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
dă o bogăție fantastică de chipuri, de ipostaze lui Hlestacov al său. Imagini antologice într-o cheie comică sau tristă, melancolica (momentul din acel aparté pe care îl are cu Bobcinschi și Dobcinschi), scene că un flash, ca într-un stop-cadru, cascadele de gag-uri, măsură care îi stă prin preajmă ca să nu strice mecanismul fin al comediei, în toate îl regăsesc pe Horațiu Mălăele acela subtil și puternic. Spectacolul sau devine mai greu,iar jocul pe muchie de lama de
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
fi ulterior abandonate - chiar Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte, cu „ocheadele” aruncate fantasticului în vogă atunci, a părut un astfel de abandon -, dar și cu permanente acumulări, care vor fi din plin valorizate în Lumea în două zile. Tehnica stop-cadrului, bunăoară, este prezentă încă din nuvela care deschide Marocco I, și anume Nebuniile bătrâneții sau Cum muri Milon din Crotona închipuindu-și că încă e tânăr, în care subiectul de război - intens frecventat de prozatorii generației ’60, ca refugiu din
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
în marginea conștiinței personajelor. Senzația de inefabil, de imprecizabil domină, de altfel, întreaga carte, avertizând cititorul că ne aflăm în spațiul pur al poeziei, acolo unde orice determinări reale devin irelevante în fața dimensiunii simbolice. Romanul debutează cu o serie de stop-cadre idilice care evocă începutul poveștii de dragoste dintre protagoniști, și care par să esențializeze, să reducă la nucleul lor de semnificație întreaga suită de peisaje idilice în care s-au întâlnit vreodată perechile de îndrăgostiți din literatura rusă; o serie
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
început prin a- și renega religia și originea, prin a-și asuma o altă identitate. Makine, care face dovada unei documentări pe cît de extinse pe atît de profunde, dînd la iveală amănunte uluitoare din viața Ecaterinei, nu oferă nici un „stop-cadru” pe momentul foarte spectaculos al botezului tinerei Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, care, acceptînd să renunțe la religia și la numele său înainte de căsătoria cu Petru al IIIlea, se naște din nou pentru a prelua destinele Rusiei. El preferă să
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
genul acesta (adică față de exploatarea lui interesată în poezie) e transparentă. Miercurea cenușii vine ca o declarație explicită. Cât privește sentimentalismul frust, aceeași poveste. Un Poem amânat, altminteri emoționant, explorând o dată în plus relația dintre bunic și nepot, face un stop-cadru cât se poate de elocvent: „Mă, tu știi cât țin eu la tine?/ (noi am început să ne spunem măgării dintr-astea/ târziu, până acum ne-am certat,/ am divorțat, ne-am împăcat,/ ne-am disputat apartamente,/ ne-am ferit
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
hm! asta schimbă macazul), culminând cu ,,gloria regală’’ a trubadurului, îmbrăcat, parcă, în armură din argint aurit, dar, vai!, îndelung clinchetitoare. Peste încă un pas (Te plângi mereu că-i mută! Las-o-n pace!), Sonetul IX generează un vehement stop-cadru (autostopist la mare ananghie, făcând imperativ cu mâna), care te duce, involuntar la arhicunoscutul efect de vuiet din clasicul, ,,Prin vulturi vântul viu vuia’’ (George Coșbuc, Nunta Zamfirei) sau, mai degrabă, din ,,Care vine, vine, vine - calcă totul în picioare
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
invers? Bărbați pe tocuri este o proza introspectiva a universului feminin din prisma unui bărbat.Astfel, planurile se contopesc , se dizolvă,se interesectează, etc, emoțiile se joacă cu noi, cititorii de rând.Modul de realizare a acestor proze-meditații-introspecții sunt gen “stop-cadru”.Un fapt de viață, un element petrubator, un gest, declanșează o întreagă isterie sentimentală, încât lumea se transformă și se contopește cu personajul.Iar noi suntem chemați la a trăi această odisee mentală.De fapt planurile se succed, autorul (sau
O NOUA CARTE DE EXCEPTIE! de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362943_a_364272]