34 matches
-
nostru spre-a o face de ocara, Îndrăznesc ca să rostească pan' și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, cănd nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluța de pomada, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenada, Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil, Drept
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358242080.html [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
nostru spre-a o face de ocara, Îndrăznesc ca să rostească pan' și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, cănd nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluța de pomada, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenada, Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil, Drept
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358237316.html [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
se pierde odată cu noi. să nu ne mai lăsăm narcotizați de lucruri practice, sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea, căci unde se instalează decadența, inima își pierde ritmul bătăilor, nu mai are predicat, se încurcă în jocuri aride de stos și ne părăsește. mi-a trecut cheful de scris poeme, mai bine să trăim printre fleacuri, nu vedeți că pământul e plin de semnele morții? Moartea - acest simțământ iluminat ce se tot amplifică din cuiburile pământene până la stele - veți zice
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Mi_a_trecut_cheful_sa_scriu_p_ion_ionescu_bucovu_1361341101.html [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
imobil cu balcon și cu o sală de biliard, alipit de Cafeneaua și restaurantul "La Brener", care avea în spate o grădină în care, pe la 1870, grecii arendași și proprietarii de terenuri agricole jucau la amiază cărți pe sume mari ("stos"), conform tradiției. Noul sediu, un adevărat palat, a fost construit după planurile a doi arhitecți, și anume "Oskar Maugsch" (care a mai proiectat Palatul Băncii de Scont din Str. Lipscani colț cu Str. Eugeniu Carada [1903], Palatul Societății Generale de
Banca de Credit Român () [Corola-website/Science/328006_a_329335]
-
zis-o organul fanariot, deși pregeta a-și aduna deputații săi ocupați cu interesele lor private, se vede totuși silit a apela la patriotismul lor și a-i convoca, deci iată că toți și-au părăsit interesele, unul {EminescuOpX 113} stosul, altul proslăvirea zeului Bacchus, moșiile pe cari nu le au și tacurile de biliard, pentru a se aduna și a dezbate interese grave. Aci capetele și inimele cultivate la focariul canțonetelor alcazarului Ionescu, frunțile înăsprite la cruzimile de hazard ale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Păcat! CRĂCĂNEL: Rău Îmi pare.”. Norocul de care vorbește Ipistatul e ajutat serios, e truc aplicat sistematic și cu simulată inocență asupra celor care sunt constrânși de situație să recurgă la serviciile lui. Eroii lui Caragiale joacă obișnuit cărți: conțina, stos (grupul independent al lui Cațavencu), preferans („După Întrunire avem preferanță...”, Îi spune venerabilul Trahanache prefectului, căruia Îi dă În grijă nevasta: „Deseară eu mă duc la Întrunire, trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură.”; prefectul, la rândul lui
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dau scrisoarea la «Răsboiul»...”. Grupul lui Cațavencu, potrivit relatării - detaliate, Ținând seama de faptul că Pristanda surprinde prin fereastră tabloul Întrunirii opozanților - polițaiului Întreține o anume complicitate partinică și creează un climat de gașcă prin jocul de cărți. Au jucat stos, atmosfera e Încinsă, de Întrunire amicală Între bărbați, bazată pe simpatii politice: „PRISTANDA: [...] Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț chipiul, mă-mbrac Țivilește și plec... la datorie, coane Fănică. Până
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
onorabilul, că nu strică... și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru. TIPĂTESCU (interesându-se): Ei, ce? PRISTANDA: Jucaseră stos. TIPĂTESCU: Cine era? PRISTANDA: Cine să fie? dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici... TIPĂTESCU: Și popa? PRISTANDA: Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ieșea pe fereastră
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
e un regizor a cărui existență n-o putem explica?” (M. Eminescu, P.L., 65) e. multiplu: „La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos...” (M. Eminescu, I., 151) ATRIBUTUL DE IDENTIFICARETC "ATRIBUTUL DE IDENTIFICARE" Determină substantive: „Nu umilința ci flacăra cugetării ne poate înălța.” (M.Preda, Viața..., 158) și pronume: „Nu poate înainta cu folos decât acela care știe ca să se... oprească.” (M.Codreanu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de o spectaculozitate fascinant realistică. Tânărul își face cruce de două ori: atunci când dă cu ochii de biserica din Sălcuța, și atunci când se-nchină să-i ajute Dumnezeu să dea lovitura orezarilor adormiți care i-au câștigat toți banii la stos, sub îndemnul Diavolului întrupat în negustor. Și de două ori Satana piere la semnul crucii, precum în poveștile populare. Însăși basmaua narcotizată, pe care i-o dăduse diavolul să vrăjească pe orzari, să nu se mai deștepte până la ziuă, ca să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trebuie adusă până la celulă sub formă de cistină, care este compusă din două molecule de cisteină unite printr-o legătură disulfidă. Când trece de membrana celulei, legătura disulfidă se desface și cistina se divide în 2 molecule de cisteină. Atunci, stosul de glutation al celulei poate să se refacă în mod corect. La ora actuală, Immunocal/HMS 90TM este singura pudră naturală brevetată de lactoserum de zer care conține 90% proteine de cea mai bună calitate și care și-a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
etaj, destul de mare, având o grădină vastă. Aci era cafenea și restaurant și mare joc de cărți. Era locul de întâlnire de preferință al agricultorilor. Arendași, proprietari, greci în mare parte, se adunau aci și jucau cărțile pe sume mari. Stosul era jocul la modă și diferențele erau foarte însemnate. Localul era ținut de un grec anume Colaro, care, mai târziu, a ridicat Hotelul și restaurantul Colaro pe strada Smârdan.220 Pe vremea aceea, și câțiva ani mai târziu, în locul actualului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Domnițelor. Ruinele ce se văd însă în dreapta intrării pe sub turnul clopotniță sunt ale fostei egumenii zidită înainte de 1812. Din pisania turnului clopotniță aflăm că: „La anul 1819 s-a început zidirea acestei clopotnițe de mine smeritul arhimandritul Ioasaf Moldovan pro stosul mănăstirii Frumoasa și din rele întâmplări s-a sfârșit de tencuit și zugrăvit în anul 1833”. Cu toate acestea, după boltirea intrării, corpul edificiului pare a fi mai vechi. Numele de Frumoasa a fost găsit într-o însemnare din 1723
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a dat locul cuvenit jocurilor care marcau societatea. Dar literatura contemporanilor nu le-a putut ocoli! Făceau parte din viață. Pentru cititorii mai tineri, felul cum se jucau acestea este poate necunoscut. Personajele lui Caragiale din grupul lui Cațavencu joacă stos, un joc de atu, ca un fel de licitație, dezvoltat apoi în maus, pe care îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
haz din ei își adusese cu el tot personalul cancelariei lui. Acest domn nu dormise vo trei nopți și era cam somnoros, și nici cred că altceva l-ar fi putut opri de-a [se]părăsi aceastei plecări naturale decât stosul. În mijlocul acelei veselii elegante, în fond însă lipsite de cultură adevărată, priveau ca niște umbre tablourile din păreți, pe cari am uitat a le aminti. Erau litografiile institutului Albinei românești, binișor executate, unele copii de pe tablourile maestrilor străini, altele originale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adevărat și cu dragoste de sufletul oamenilor. A privit-o din toate unghiurile și cu toți ochii care i-au stat la dispoziție. A văzut-o din cameriste și croitorese, cu ochii femeilor, dar și cu ai bărbaților care jucau stos pe masa de fag, pusă special pentru ei în pavilionul cel mare, care era un fel de chioșc acoperit cu o cupolă înaltă și care făcea legătura între două corpuri de clădire, ca un fel de pod suspendat. Aici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a tresărit. Ea îi remarcase privirea îndrăgostită și se speriase. Îl știa de mult pe Ianache și îi învățase pe de rost poeziile. Îl plăcea acest om, dar nu se gândise niciodată la el ca la un bărbat. Masa de stos era în fierbere. Zoe stătea lângă o fereastră mare, căci pavilionul era deschis prin șase arcade, prin care se vedeau împrejurimile până departe. Ea era așezată pe un banchet auriu și privea din când în când spre masa jucătorilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
introdus obiceiul jocului în vremea ocupației din 1808-1812. Boieri bătrâni afirmă că nu se juca înaintea acestei epoci. Jocurile serioase sau savante nu au trecere; se preferă lanschenețul, bacaraua, faraon mai ales, care poartă încă la București numele moscovit de stos. Rușii au semănat într-un pământ fertil; profesorii n-au întârziat să fie întrecuți de elevii lor108. Se pare că aptitudinea pentru jocurile de noroc a fost la aceștia o facultate înnăscută, ce nu aștepta decât o ocazie pentru a
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a stricat, oricum. În toamnă, feciorul Smarandei pleacă în fine la Folticeni, la ,,fabrica de popi." Trage la Pavel, ciubotarul, care îi va fi gazdă și de la care va învăța mai multe decât la Catihet. Cizmarul, zi și noapte, juca stos, lăsându-și ucenicii să-și facă de cap. Ba, într-o zi, îi dăduse pe la nas cu pap băietului primit în gazdă și care, după părerea lui, avea să ajungă popă numai dacă plopul ar fi făcut mere și răchita
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
a dat locul cuvenit jocurilor care marcau societatea. Dar literatura contemporanilor nu le-a putut ocoli! Făceau parte din viață. Pentru cititorii mai tineri, felul cum se jucau acestea este poate necunoscut. Personajele lui Caragiale din grupul lui Cațavencu joacă stos, un joc de atu, ca un fel de licitație, dezvoltat apoi în maus, pe care îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
1923). O epistola din 1902 (copilul Pillat avea, atunci, 12 ani) ai ăncunostiintează pe părinți: "Am luat deja cu Niculae două băi an Argeș. Eu am facut o plimbare cu trăsurica spre Valea Mare și am prânzit an câmpia domnișoarei Stos. La reăntoarcere am cules o mulțime de mânătărci și bureți lăptoși. Astăzi dimineață, tot cu trăsurica, am facut o plimbare prea frumoasă ajungând aproape de Valea Mare". Și, firește, nu lipseau vacanțele la mare, de unde, ăn iunie 1902, ai scria bunicii
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
încremenească pe scaunașul ieșit din gura cuptorului oricine se așază pe el. Cîștigă, din cărți, o avere, și ajunge să joace cu stăpînul iadului. Joacă pe suflete, eliberînd pe cei doisprezece cuconași care ajunseseră furi după ce el îi sărăcise la stos, și muriseră în piața orașului. Face, pe deasupra, și o cruce de cretă pe poarta iadului, ținîndu-l închis pînă la ștergerea ei. Ca-n Ivan Turbincă, moartea vine și este păcălită cu părul și scăunașul. Cînd, în cele din urmă, se
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
terminologia jocului de cărți. În romanul lui Ioan M. Bujoreanu, Mistere din București, 1862, cuvântul apare într-un context diferit de cel al deschiderii ușilor. Când cei ce petrec într-o "adunare de mahala" trec de la jocul de loto la stos, "doamna Nodreanca aduce cărți noi și pontorci" (p. 37); apoi "Ori ne storci, ori te stoarcem, zise bătrâna Bârzoaia, luând pontorci și ocupând cu fetele ei locurile principale ale mesei" (p. 38). Din păcate, din descrierea jocului nu se înțelege
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
și-a umplut zilele, cu de la sine putere, cu nimic. Alții au venit să toarne în ele ceea ce, prin consens uman, se toarnă în zilele unei vieți: o carieră, o căsătorie, câteva baluri, câteva partide de vânătoare, câteva partide de "stos". Spaima pe care, în ce mă privește, o simt în fața sfârșitului nu vine așadar din sfârșitul însuși, ci din timpul care a trecut privit în oglinda acestui sfârșit. Ce am făcut cu zilele "muritoare" ale vieții mele? Ce s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pîn-și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochiu, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, dar cu creeri de copil, Drept
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]