32 matches
-
Aș fi continuat eu mult și bine Dacă de mână nu m-ai fi luat Și as fi înaintat Până la pielea ta Timpul a zburat și-am rostit dorința Dorul meu s-a evaporat Și-am obținut bunavoința Ca un străfulgerat Totul s-a schimbat Cand am atins Pentru prima dat Pielea ta ... m-am stins Referință Bibliografică: Pielea ta / Borchin Ovidiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1073, Anul III, 08 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Borchin Ovidiu
PIELEA TA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Pielea_ta_ovidiu_borchin_1386504563.html [Corola-blog/BlogPost/353323_a_354652]
-
Într-un cuvânt încape întreaga lume; Pasărea de foc este iubirea; Poem nocturn; Închide ochii, o lacrimă te vede, păstreaz-o !), cu efect de întuneric (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare; Revenirea; A fost un vis sau doar frânturi străfulgerate? ; Un fulger a sfâșiat cearșaful cerului; Frica, întotdeauna frica), dar și cu efect al cunoașterii de sine, ca și cum privești cu afecțiune și implicare sentimentală spre cititul bibliei. Ne regăsim în cerul de dincolo de cer. Să ascultăm vântul și cântecul florilor
DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1482055231.html [Corola-blog/BlogPost/370736_a_372065]
-
și îndumnezeit ateu...” De dincolo de cuvântul scris se aud voci profetice pe care artistul le încorporează în esența omenească: „Pentru tine plâng, Poezie, mireasă a neavutului dor, cu genunchii inimii răsuciți ca o salcie bătrână, fără de seamăn, cu patima ochiului străfulgerată, atât de dulce, atât de tainic! Așadar, acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
permise evadarea, nu! Se poziționă restrictiv dinaintea ușilor deschise la mijloc, scoase din centură pistolul din dotare și simulă că trage. Le mai făcu o concesie repetând cu disperare întrebarea răcnită anterior. -Chiar nu-ți râzi de mine, soro?! exclamă străfulgerată de uimire Jana. -Deloc! Deloc! -Și cine fusese făptașul? întrebă ascultătoarea. -Strănutase o bătrânică! Era așezată pe scaunul din dreapta ușii din mijlocul autobuzului, imposibil să-și ascundă imaginea în spatele peretelui transparent separator. -Ei taci?! Aaa! Ce descr... nu mai apucă
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1486896983.html [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
să adune. Azi nu mai ești decât o amintire Pentru aceia care te-au știut, O floare luminoasă și subțire, Pe orizontul ce rămâne mut. Ce pocăință de îmi plec genunchii Tristețea tot mă roade, ca un ghimp. De cad străfulgerați și falnici trunchii, Cum pentru fiecare vine timp. Plecând din lumi de umbre și lumini, Peste hotar, spre lumile eterne, Asemenea petalelor de crini, Tristețea negurile-ncet își cerne. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Din negura tristeții de Adrian Simionescu / George
DIN NEGURA TRISTEŢII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Din_negura_tristetii_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/354287_a_355616]
-
tindeau să indice ceva anume. Se încruntă de încordare și scormoni febril printre ideile din mintea ei, încercând să identifice acel ceva care tot încerca să se contureze, dar se dezintegra apoi ca într-o explozie de particule de gânduri. Străfulgerată, se îndreptă brusc de mijloc și se duse glonț la mașinăriile ce sforăiau neregulat, în loc să pulseze ritmic și molcom, ca de obicei. Inima Amnerisei încetă să mai bată de încordare. ,, S-a prins!” exultă ea plină de speranță. - Ce dracu
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1494272554.html [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului De acum, totul s-a sfârșit, Trecem înstrăinați pe stradă, Adânciți în gândurile Încolonate de paradă. Sunt clipe înalte cât un munte, Te urcă-n stele, în senin cer, Străfulgerat, gândul pe frunte, Fior în inimă și mister - Când ești iubit și ești izvorul Atâtor bucurii mărețe Ca niște poame bune-n pomul Ce l-ai sădit în tinerețe... De-acum, n-o să le trăim, Ci orbi vom merge în
DE ACUM, TOTUL S-A SFÂRŞIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1488383189.html [Corola-blog/BlogPost/381537_a_382866]
-
Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. De acum, totul s-a sfârșit, Trecem înstrăinați pe stradă, Adânciți în gândurile Încolonate de paradă. Sunt clipe înalte cât un munte, Te urcă-n stele, în senin cer, Străfulgerat, gândul pe frunte, Fior în inimă și mister - Când ești iubit și ești izvorul Atâtor bucurii mărețe Ca niște poame bune-n pomul Ce l-ai sădit în tinerețe... De-acum, n-o să le trăim, Ci orbi vom merge în
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
noastră fără sorți Se-mprăștie în vânt ca fumul... Citește mai mult De acum, totul s-a sfârșit,Trecem înstrăinați pe stradă,Adânciți în gândurileîncolonate de paradă.Sunt clipe înalte cât un munte,Te urcă-n stele, în senin cer,Străfulgerat, gândul pe frunte,Fior în inimă și mister -Când ești iubit și ești izvorulAtâtor bucurii mărețeCa niște poame bune-n pomulCe l-ai sădit în tinerețe...De-acum, n-o să le trăim,Ci orbi vom merge în tot drumul,Iubirea
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Din când în când, Primești vești: o scrisoare sau o strângere de inimă. Printre-ntâmplările zilei, răzbate O rază subțire și cade pe-un cub de cristal Citești foarte mult poezie. Dar n-o mai iubești. Recunoaște acum, în clipa străfulgerată, Menită să n-aibă urmări. Poezia nu-i face pe oameni mai buni sau mai răi. Ea îi poate-nșela, ea îi poate orbi, Dar nu îi oprește din drum, nu le schimbă cărarea. Curge, la fel ca izvoarele, Chiar
VICTORIA DRAGU DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1495013072.html [Corola-blog/BlogPost/374452_a_375781]
-
transfera pământului. După săvârșirea ritualului, omul însănătoșit se ridica și se prindea în Hora Călușului, apanaj al cultului solar la care participau toți cei prezenți. Un alt ritual, la fel de puternic, consta în faptul că un călușar cădea la pământ ca străfulgerat, atunci când îl atingea vătaful cu steagul, preluând boala asupra lui. Unii ar putea spune că este vorba de sugestie și autosugestie, dar călușarii chiar posedau puteri oculte și, de aceea, nu oricine putea fi călușar. Ceata mai executa un ritual
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1465197937.html [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
din Câmpi Gherghiței, dealul se vedea lungă navă albastră. Dorul, durerea de simțire, arzătoare năzuință Frisonau trupul meu tânăr, sufletul da să iasă din propria ființare în neființă. Acolo, în Câmpuri, la chindie, plângeam din senin cu ochii la corabia străfulgerată Pe puntea căreia năzuiam fără încredințare că voi ajunge vreo Nu știam pe-atunci de Mia Măntoiu, elevă la Școala Normală de Fete. Nici nu cercetasem să înțeleg viața omului dată în seama astrelor și-a lucrării lor secrete. Să
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
shadow adore, When the silence is no more. ȚI-AM AȘTERNUT CAPUL PE BRAZDA IMIMII MELE, TOAMNA! Ți-ai așternut capul pe brazda inimi mele, toamna! Mi-ai adus dânsul frunzelor din amintiri, Mi-ai fluturat evantaiu-ți de serenissimă doamna, Străfulgerata de două irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasa Să respir o himera din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459651793.html [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
mințile lui Comănescu. Rămas în urma căpitanului și-a tras arma de pe umăr. Cu o rapiditate impusă de disperare tras închizătorul, a îndreptat spre căpitan pistolului automat și l-a somat : - Staiiii !!!..... Încremenit, căpitanul a fost cuprins de o sudoare rece străfulgerat fiind de înțelegerea tardivă a greșelii făcute ; trebuia ca mai întâi și mai întâi să-l dezarmeze, să o facă din primul moment al întâlnirii, câtă vreme grănicerul întârziat din misiune era stăpânit de sentimentul culpabilității. Nu a putut înțelege
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1476960339.html [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Oricine s-ar fi deplasat cu repeziciune prin mulțime ar fi părut suspect gărzilor. Alexandru căută, cu o disperare pe care nu și-o Înțelegea, un detaliu, o formă care ar fi putut reconstitui imaginea cerșetorului. „O mască... ” gândi, deodată, străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat În veșmintele cerșetorului, care să stea nemișcat În poziția În care stătuse cerșetorul. Dar exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poziții deosebite în proces: militarii, economiștii, intelectualii și cei cu legile rasiale...primii acoperiți de ordine, cei de ai doilea de cifre, cei de ai treilea numai de atitudini și ultimii numai de scuze și atenuări..." "Ești singur", scrie el, străfulgerat, la 21 de ani. Dar ajuta!" Citind acest amar îndemn îl poți înțelege mai întâi, cale de pagini bune, în sensul opus celui vizat în însemnarea să de Mircea Vulcănescu (și anume: "dar aceasta ajuta!"). Deturnare incomoda, fără îndoială, insă
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
și până la urmă am pus scrisoarea la cutie. În primele ceasuri care au urmat am crezut că lumea va sări în aer. Îmi părea de neconceput ca ticăloșia mea să nu aibă o consecință imediată, să nu cad la pământ străfulgerată, sau să nu-mi trimită cerul vreo boală care să mă doboare la pat pentru totdeauna. A doua zi m-am dus la poștă să întreb dacă nu-i cu putință să-mi recuperez scrisoarea, să dau înapoi roata timpului
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
care nu mai spun nimic) se topeau ca zăpada la soare la cel mai simplu acord al chitarei lui Elvis începând să depene Jailhouse Rock. Îi sunt dator vândut negrului orb care ne dădea bucurie și speranță din întunericul lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis această rară pasăre cântătoare, și-a depășit crunta condiție umană, epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
și na-ți pe Voica, fecioreaua ta, surioara mea, ți-a rupt inima!" Vase de sticlă ciobite, cupe cu picior, căni La Tčne, cești, cratițe, boluri de lut, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne (aici autorul e străfulgerat, inexplicabil, de imaginea prințesei egiptene K., viețuind într-un coșciug vernil, aflat la Muzeul Vaticanului, de imaginea unghiilor ei mov, a cărnii lemnoase, a straielor ce n-au apucat încă să se facă lut), resturi de care și spade, podoabe
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va alchemicul ornic când străfulgerate cristalele cântă de la sine putere-n pahare nu-i pe lume o harpă ne-nfrântă de vre-un cântec atavic - îmi pare - pe un braț înfloresc tatuaje un frenetic tangaj mă izbești vino timp într-a oului coajă embrion în delir
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
ori eu. A fost bulversată. Dacă aș fi mers cu soțul meu, am fi avut un program și mai încărcat. Acum este lejer, pentru mine, e o mare relaxare față de celelalte călătorii". Cu fața descompusă, am îngăimat: "O relaxare?". Apoi, străfulgerată: "Așa călătoresc toți japonezii?" Deși, după ce v-am dezvăluit niște secrete de pe Sirius-Vega, v-ați dat seama că sunt departe de a putea trece drept un reprezentant tipic al culturii europene, eram sigură că tabloul ce mi se oferea se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în acest stil inuman. Îți vine greu să crezi că vreo femeie ar putea fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]