963 matches
-
Dintr-un caiet manuscris, aflat în posesia familiei, fără file de început (după numerotare), lipsesc 32 - și care după pagina 303 se încheie cu un "sumar", ne-am putut face o idee despre personajele sau grupurile de personaje ale romanului Străina. Început în anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale romanului Străina. De altminteri, într-un proiect de editare a operei scriitoarei, d-l Stamatiadi, nepotul scriitoarei, are în plan un volum Străina. În acest roman întâlnim personaje cunoscute din romanele anterioare: Elena, Marcian, Aimée și doctorul Walter care moare în urma unui
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale romanului Străina. De altminteri, într-un proiect de editare a operei scriitoarei, d-l Stamatiadi, nepotul scriitoarei, are în plan un volum Străina. În acest roman întâlnim personaje cunoscute din romanele anterioare: Elena, Marcian, Aimée și doctorul Walter care moare în urma unui experiment medical, neizbutit, dar și personaje noi precum Ina și Lucian, Leopardul. Din manuscrisul Străinei nu se cunosc decât câteva fragmente
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
scriitoarei, are în plan un volum Străina. În acest roman întâlnim personaje cunoscute din romanele anterioare: Elena, Marcian, Aimée și doctorul Walter care moare în urma unui experiment medical, neizbutit, dar și personaje noi precum Ina și Lucian, Leopardul. Din manuscrisul Străinei nu se cunosc decât câteva fragmente, în majoritate publicate până azi în "Viața Românească", "Revista Fundațiilor Regale", "Lumea" lui G. Călinescu, "Kalende", "Gazeta literară", "Ramuri", "Revista scriitoarelor"... Într-o "notă scurtă" se face precizarea: Numele de Străina ales de mama
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Leopardul. Din manuscrisul Străinei nu se cunosc decât câteva fragmente, în majoritate publicate până azi în "Viața Românească", "Revista Fundațiilor Regale", "Lumea" lui G. Călinescu, "Kalende", "Gazeta literară", "Ramuri", "Revista scriitoarelor"... Într-o "notă scurtă" se face precizarea: Numele de Străina ales de mama cea cam excentrică, motiva că familia bărbatului ei, vorbind de ea, îi spunea Străina. I se păruse, nu ofensator, ci foarte interesant, măgulitor și crezuse de cuviință să-și boteze fata astfel; preotul refuzase - de aceea căpătase
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Românească", "Revista Fundațiilor Regale", "Lumea" lui G. Călinescu, "Kalende", "Gazeta literară", "Ramuri", "Revista scriitoarelor"... Într-o "notă scurtă" se face precizarea: Numele de Străina ales de mama cea cam excentrică, motiva că familia bărbatului ei, vorbind de ea, îi spunea Străina. I se păruse, nu ofensator, ci foarte interesant, măgulitor și crezuse de cuviință să-și boteze fata astfel; preotul refuzase - de aceea căpătase pe deasupra și numele de Maria - cel care de drept aparține oricărei femei creștine - spusese tot preotul." Străina
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Străina. I se păruse, nu ofensator, ci foarte interesant, măgulitor și crezuse de cuviință să-și boteze fata astfel; preotul refuzase - de aceea căpătase pe deasupra și numele de Maria - cel care de drept aparține oricărei femei creștine - spusese tot preotul." Străina, cu derivatul Ina, ajunge în casa Elenei Drăgănescu adusă de Marcian, numit de Ina "Maestrul". Ea însăși muziciană - dintr-un fragment aflăm că Ina este o pianistă foarte dotată. După nefericitele întâmplări din viața ei (traiul cumplit lângă un om
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o crede posibilă, nu admite cumulul poeziei cu muzica: muzică pe cuvinte... Cuvinte pentru muzică! exclamă în gând cu ironie." Ironia Inei se spulberă, însă, la o gândire mai profundă care nu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
o gândire mai profundă care nu poate separa muzica de poezie, dimpotrivă: "Totuși, undeva în sine știe bine că cuvintele poetice sunt un efort muzical, că muzica dibuie prin sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-au născut firesc, privind în sus, cerul
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
seară la acel minut anume... Cuvinte simple, directe, acelea, numai acelea, și numai ale aceluia, deși le va fi putut spune oricine... O silabă nu poate însă lipsi din ele și nici acel minut al contemplării nu poate fi înlocuit. Străina își închipuie o fereastră la catul de jos al unei case vechi, undeva pe o uliță a Bucureștiului, cu cincizeci de ani în urmă. La o fereastră joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
până la măsura unei migrene, aproape a unei stări hipnotice", e foarte posibil să fi fost provocată chiar de poezia eminesciană. E, așadar, o veche obsesie, dar ea revine târziu, având alte rezonanțe. Ca acelea din sufletul Inei, eroina romanului ultim, Străina. În cartea Lui Don Juan în eternitate, în capitolul " Clar de lună", scriitoarea amintește, prin vocea eroinei, (cu care pare a se confunda) de magia astrului asupră-i din adolescența sa: "Luna din astă-seară se întorsese poate dintr-o călătorie
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un efect contrar de alienare: " Între ele și lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea artistică nu este salvare mai mult decât celelalte activități omenești"... (Foarte
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ceremoniile în casa mortului, are loc priveghiul, care nu e doar un priveghi condus după regulile practicii creștine, ci e, dimpotrivă, o veghe în timpul căreia au loc jocuri, au loc deghizări, se desfășoară un întreg ansamblu de activități cu totul străine de creștinism. Așadar, - un soi de dublă cultură. în același timp, eram foarte impresionat văzând că, pentru marile ritualuri, precum nunta ori ritualurile funerare, erau practici complet diferite de ceea ce observasem în Maramureș și în Oltenia. într-adevăr, în Maramureș
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul unui tic verbal, care doar ei îi mai
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
trăiesc în România mai tot timpul sub imperiul revizuirii. - Problema revizuirii a pus-o cel dintîi Lovinescu, cu talentul și competența lui de critic și mai ales cu moralitatea lui impecabilă. La noi acum selecția valorilor ia conotații cu totul străine de literatură. Nu putem confunda ce a făcut empiric omul cu ceea ce a rămas în operă. Nu-l putem judeca pe Călinescu pentru ceea ce a scris el despre A. Toma. O operă este o operă.Opera lui Sadoveanu este cea
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa, străina. Fug, neștiind încotro. Ținta e fuga însăși. Fuga și tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar ureche; nici transparență, doar gândire - încolăcirea pe stâncă cine ar putea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
bun și el să mă amăgească uscat obosit pe fosta Mierlei câțiva tineri ascultă manele până coboară noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis și flori
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
aprinsă! A doua vestire Sunt goală! și-n jurul meu mă învârtesc ca o albină! dar floarea nu mai sunt eu, ci din polenul sufletului tău, trebuie să umplu întorsul fagure ceresc. Sunt goală! și mă privesc ca pe o străină din oglindă, tu intri și ieși pe o ușă cu mine în brațe, cea atât de ușoară, întinsă într-un pat de spital. Sunt goală! și tu îmi scalzi veșmântul în lacrimi, îl treci prin amintire ca un brâu de
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
de argument trădează nu doar mentalitatea de vătaf politic, ci și o crasă intoleranță la orice acțiune ce nu e pe placul puterii dictatoriale. Conform gândirii pesediste, totul trebuie să aibă girul tătucilor politici, ideea de independență fiind cu totul străină acestor dictatori de două parale. Mințind cu nerușinare, ei invocă exemple inexistente, pentru a-și garnisi cu „occidentalism” poftele pur asiatice de control asupra întregii societăți. N-am nici un dubiu că domnii pesediști știu cât de lungi sunt mandatele unor
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
și tu, rătăceai fără să știi,/ nu mai era de mult cu tine, o strigai,/ apărea, nu era nălucă, te săruta ca pe un mort/ și te învia, o iubeai și murea/ lîngă tine ca un mormînt plin cu flori” (Străina). Dar o mască a nostalgiei începuturilor o constituie chiar și un anumit tip de poezie. Spre a nu se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
gri și o beretă neagră cu un vultur roșu brodat din mătase. De unde să aibă el o beretă atât de caraghioasă ca și cea indicată de regina trufașă ce-l vizita nocturn? Nici el nu știa de ce o ridicase pe străină la un rang atât de înalt, dar... fără niciun dubiu, îi aducea aminte de cineva... cu sânge albastru... Nu era greu să găsească în garderoba sa de om al muntelui îmbrăcămintea cerută de femeia din vis, mai puțin bereta buclucașă
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
derulează scene tipice din cadrul familial și În opoziție cu casa părinților se Întinde fosta casă a bunicilor, părăginită, precum și drumul către aceasta - spații ale unei anumițe libertăți interioare, În care se consumă și prima experiență a iubirii cu tânăra „paki”, străina care stârnește dezgustul tuturor celorlalți. Drama tânărului Danny Începe odată cu moartea bunicii Agnes, eveniment care Îl determină să Încerce să păstreze intact universul (deja) fisurat al lumii lui. Nevoia de echilibru se manifestă În hotărârea de a recupera viața de
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
alături de care Herta Müller și-a petrecut noaptea Într-un tren românesc, după ce, cu câteva minute Înainte de plecarea trenului, fusese amenințată de către Securitate, situația ei fiind cu atât mai compromițătoare, cu cât avea asupra ei niște scrisori primejdioase. Noaptea alături de străină s-a transformat Într-una de coșmar, fiindcă scriitoarea o bănuia de spionaj, de complicitate cu cei doi anchetatori care o abordaseră. Ultima apariție a cămășii se face sub forma unui cadou primit de la un maistru blănar după ce autoarea fusese
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
păcate, încă nu suntem așa uniți, așa cum cred că mulți am vrea. Tot timpul, când cineva încearcă să facă ceva pentru romani, apare câte o voce care zice “sigur are ceva de câștigat”. Încă nu văd acea încredere în persoana străina care poate să facă ceva pentru ei, fără sa aibă un câștig personal”. În prag de alegeri, Valeriu dorește totuși să transmită un mesaj conaționalilor săi: “Românii rezidenți în Italia indiferent de oraș, să se ducă la primărie să se
“Mi-a fost scris să devin voluntar” [Corola-blog/BlogPost/93856_a_95148]