15 matches
-
Pe douăzeci și nouă-ziua mea ! Eu îmi iau restul, plus mobilă toată -Ia, daca ți-a mai rămas să iei ceva... Destinul mi-e să n-am nici un destin. Destinul mi-e să port alte destine ; Un geam să fiu strălimpede, străin, Să vă priviți pe voi prin mine... Să nu vă aburească suflul meu Deloc fereastră către lume ! Să nu exist, să nu fiu eu, Să nu port nici un fel de nume... Destinul meu nu-i este dat oricui. Măcar să
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pierdut_si_rscumprat.html [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
împărăție, Și ne-ai plămădit din dragoste și dor. Ține-ne mereu sub același tricolor, Curgi înainte ca o apă vie, Du-ne fără preget spre veșnicie ! Ceahlăul Ceahlăul e zeul nostru tutelar, Olimpul scăldat în miresme de tei, Izvorul strălimpede din care bei Depline puteri să prinzi la centenar. Tineri brazi sobri, drepți arhierei, Manierați, cu aer protocolar, Cântă în cor un fascinant tropar, Nu poți să nu-mparți bucuria cu ei. Zvelte căprioare și căpriori în rut, Fagi și
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sonete_limbii_romane.html [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
CU ADEVARAT ACESTEI POEZII LAUDĂ NOASTRĂ NETRUFAȘĂ" DE MARIAN CONSTANDACHE Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poezia doamnei Dorina Stoica ecumenizează acea parte a inimii care este direct conectată cu Harul Strălimpede pe care orice creator autentic îl conține sub formă de Graaal negăsit iar propensiunea aproape magnetică cu marile adevăruri cristice se regăsește tangent la o recurecție a bunătății, clarității și iubirii. Poezie care ridică harfa la virtuțile ei sonice majore
CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ DE MARIAN CONSTANDACHE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1453568139.html [Corola-blog/BlogPost/370530_a_371859]
-
IX. "CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ" DE MARIAN CONSTANDACHE, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016. Poezia doamnei Dorina Stoica ecumenizează acea parte a inimii care este direct conectată cu Harul Strălimpede pe care orice creator autentic îl conține sub formă de Graaal negăsit iar propensiunea aproape magnetica cu marile adevaruri cristice se regăsește tangent la o recurecție a bunătății, clarității și iubirii. Poezie care ridică harfa la virtuțile ei sonice majore
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a ... Citește mai mult Poezia doamnei Dorina Stoica ecumenizează acea parte a inimii care este direct conectată cu Harul Strălimpede pe care orice creator autentic îl conține sub formă de Graaal negăsit iar propensiunea aproape magnetica cu marile adevaruri cristice se regăsește tangent la o recurecție a bunătății, clarității și iubirii.Poezie care ridică harfa la virtuțile ei sonice majore
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
calde unde iarnă nu mai era. iar eu, ultimul lor descendent și al stivei de lemne visez la stiva de cuvinte și cum voi da seamă de fiece scînteie pornită din ea. Timpul meu înflorit Peisaj cu pictor Limpede aur, strălimpede purpură așterne pe pînza înmuiată în ceară în fapt, în fruct, în ziua abia începută lumina așază la picioarele Lui. fiece pasăre poartă de acum în ecoul umbros al micuțului trup: ecoul auriu al cuvintelor Lui: "Eu sunt calea, adevărul
Poezie by Liliana Ursu [Corola-website/Imaginative/8908_a_10233]
-
ei. Granițele dintre eros și thanatos se șterg, iar eul poetic pare să ghicească în orice gest o imagine a morții. De aceea face trimitere și la motivul biblic al dansului Salomeei care înseamnă invitație erotică, adevărată ispită ("Salomeea dănțuia strălimpezilor pelerini/ ce abureau din miezul planetei prin fântâni", Salomeea). Remitologizarea se produce și aici, în mod tradițional Salomeea este aducătoare de moarte ca și simbolul vechi al sirenelor (expresie a unei temeri ancestrale care asociază sexualitatea cu ideea de devorare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
imaginii e "trup crescut din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care, printre altele, îmi descriam copilăria și părinții... Mă străduiesc să spun acum, cu alte cuvinte, ceea ce se citea acolo. Jocul și feeria sunt definiția copilăriei mele. Natura Brașovului era un basm riguros împărțit în patru anotimpuri: primăveri parfumate, veri strălimpezi, toamne pictate de "fauve"-iști, ierni somptuoase. Trăiam într-un basm perpetuu, fiindu-mi frică de lupi, de vrăjitoare, dar și de misterioasele curți din dosul porților de lemn, eram într-un burg mirosind a poveste și a vechime... Și
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
mai nășiseră și asistaseră la nașteri și botezuri. Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe (termen vetust: cu bebeluși!), care vedeau pentru întâia oară șesul, colbul, gârla. În pădure susurau izvoare cu cea mai cristalină apă de băut, sclipeau strălimpezi ochiuri de iezer, chemătoare la scaldă, se coceau smeure, mure, afine, covoare de ciuperci comestibile se propuneau consumatorilor - ca să nu mai vorbim de vânat, de toate dimensiunile, pentru toate gusturile. Pe atunci și mult timp mai pe urmă, locul pădurilor
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
contrast. Accentuând contrastul, imaginea devine relativ clară. Să facem analogii cu aceasta, în domeniul profund mai subtil al limpezirii prin spirit, întru Divinitate. * Atunci vom avea, de la intuiție, la iluminare, revelația Divinității și a posibilității spiritului uman de a se strălimpezi, a se re-contopi cu Divinitatea din care a căzut. * Dumnezeu-Divinul este atemporal, într-UNUL, Continuum. Dacă viul coboară, ia trup în materie vie, ia timp, umple o durată de timp, adică un timp trăit între două limite (naștere-moarte). * Descins dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a patra. Cu sau fără portărese. — Să nu te Încrezi În omul care se Încrede În toată lumea, remarcă Barceló. — În ce formă vă aflați, don Gustavo, Îl lăudă Fermín. Perle cultivate cu ridicata. De-am avea și noi viziunea dumneavoastră strălimpede... — Deocamdată, singurul lucru limpede din toate acestea este că domniile voastre aveți nevoie de ajutorul meu, logistic și probabil pecuniar, dacă aveți de gînd să rezolvați toată dandanaua Înainte ca inspectorul Fumero să vă rezerve un apartament de lux În pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” În timp ce cu ochii trecea În revistă fețele călătorilor, inima lui Noimann savura fiecare vers, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” După care, scoțând din buzunar sticulața plată de Alexandrion, trase câteva gâturi zdravene și, sărind peste tampone, intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]