55 matches
-
mă învăluie din piramide de calaveras sau still life with apples and pot of primroses în dimineața asta sunt cezanne și o pictez pe aila cu alți ochi * respir aila 24 de respirații câte una pentu fiecare absență pentru fiecare străluminare pentru fiecare senzație de abis respir aila si respirându-te mă înalț deasupra lumii sunt acum lângă mintea din mintea ta lângă ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă de străluminare în ceea ce privește propria lui posteritate extraliterară.
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
poate că nu. Aici am ajuns cu (auto)contemplarea, cu (auto)compătimirea, cu duplicitatea (nu, neapărat, în sens peiorariv). Și am mai ajuns la încheierea, necesară, că singura nedezmințită nădejde stă în recunoașterea completă, și decisă, de sine, adică în străluminarea Nirvanei. Pentru cine e suficient de matur și de vrednic să identifice “semnele” Nirvanei în propria-i ființă.. Reproducem, spre edificare, pasajul ce încheie și încununează întreaga poveste și întreaga dezbatere ideatică subiacentă: “Ajunsă la poarta blocului, își căută la
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
mulți, tocmai pentru a participa cu ei la Euharistia popoarelor, depășind, în primul rând, ura; trecutul poate fi și vremea nașterii, nu doar timpul apus al morții. În vremurile biblice, în fântânile care ne reflectă, precum cea din Sihar, în străluminările apelor se regăsesc oamenii, dar și deșărtăciunea lor. Pătrunși în peisajul dur al Carierei de piatră pe care ne-o prezintă, cu accidentele inevitabile care se petrec acolo, în preajma pietrei care nu iartă, conștientizăm împreună că Omul poate fi sortit
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar atunci trebuie să fii cu adevărat puternic și că doar atunci lumea se urnește din datul ei într-atât încât să o vezi altfel și, pentru o clipă, atât cât îi trebuie unei șopârle să redevină balustradă, să ai străluminarea că nu mai ești cel de dinainte, ci că ai devenit mai mare. (Se pare că, în afara momentelor ăstora, ne însoțește o inerție uriașă, iar dacă ea dispare vreodată, atunci apare și Bau-Bau. Și aș putea să bag mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din subtalamus, hipotalamus și prin ochiurile perverse de lichid cenușiu ai nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel scoarța cerebrală pentru ceea ce avea să se materializeze în matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar stearpă care altfel ar rămâne ca o gură goală vorbind cândva la judecată împotriva ta * cel ce îți cere se face oglindă a ceea ce îi dai feliei de pâine oglindă dar și oglindă a ta arătându-te într-o străluminare flămând asemenea lui și tu primind de la el în dublul aceluiași ceas pomană două felii
Ipostaze by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/15392_a_16717]
-
sclipirea să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință să se-aleagă grâul daurit de pata de neghină nici o plinire nu-i întreagă - ocolul tulburat
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
șarpele cu două capete și șase ochi pășind iarba de timp răzleț asprită ferește călcâiul de mușcătura sfințeniei păgâne Pe gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie ochiul cu fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
libertate și dreptate. A venit nu numai cu chitara, ci și cu o carte mare, de vreo 6 kilograme - „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de George Călinescu. Trebuia să se ostenească el ca să ne deschidă acele pagini de străluminare în miracolul cuvântului românesc! Ascultându-l, mi-a venit năstrușnica idee de a-l ruga pe Tudor Gheorghe să le citească o lecție profesorilor noștri de română, în marea lor majoritate (sau poate absolut) absenți de la sărbătoare. De la cine ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care-și ferea ochii pînă n-avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca-ntr-o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
La fel de expresiv apare și tabloul din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
pun pietrele infamiei, minciunii, dușmăniei, invectivelor contra propriei istorii a României. Dar, cu toate acestea, la Alba Iulia, an cu an, românii se adună și se reunesc, venind din toate colțurile țării spre a participa cu ființa și sufletul la străluminarea demnității Statului român, într-o dovadă supremă a luptei pentru rezistența națională. Între ei se ridică Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei, asociație pro-monarhie, constituită în timpul mișcărilor de protest ale anului 2012, în Piața Revoluției, care grupează filiale județene din toată
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
și furtuni Și în luna lui april Mă faci să mă simt copil. Lângă orga mea de lemn, Aș vrea ca să mor solemn, Sfâșiat de-atât tumult Lângă doina dedemult. De tristețe nimănui, Nici ce fac, nici o să spui, În străluminarea mea M-apasă armura grea, Ca o lebădă ușoară Aș vrea să pășesc în vară, Și așa, Doamne, zburând, Să-mi las pletele în vânt, Crengile să-mi înfrunzesc, Ca un dar dumnezeiesc. joi, 12 martie 2015 Referință Bibliografică: primăvară
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365649_a_366978]
-
din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici în fața unui caz nevindecabil, descurajarea. Ocolește gândul abandonului în fața invincibilității unei boli oricât de severe. Sfătuiește, arată milă, grijă, însuflețește o companie foarte plăcută, alege un
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN de ION IANCU VALE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356719_a_358048]