56 matches
-
revărsă cu îmbrățișări asupra firavului confrate venit de la Chișinău. Și numaidecât, înțepăturile bărbii poetului de la Bârca asupra obrazului lui Vieru, vulnerabilizat de prospețimea bărbieritului, îi provocă basarabeanului revelația răspunsului prin care se impunea corijarea concluziei filozofale a frizerului. Și, cu străluminarea de pe chip, spre nedumerirea lui Păunescu, basarabeanul se smulse din brațele uriașului și intră a două oară în frizerie. Se postă în fața frizerului și îi adresă (cu un strop de gravitate, adăugată blandeții sale proverbiale) replica cea întârziată: “Domnule, insistai
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1455389136.html [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
libertate și dreptate. A venit nu numai cu chitara, ci și cu o carte mare, de vreo 6 kilograme - „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de George Călinescu. Trebuia să se ostenească el ca să ne deschidă acele pagini de străluminare în miracolul cuvântului românesc! Ascultându-l, mi-a venit năstrușnica idee de a-l ruga pe Tudor Gheorghe să le citească o lecție profesorilor noștri de română, în marea lor majoritate (sau poate absolut) absenți de la sărbătoare. De la cine ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/trista-zi-in-joc-si-cantec/ [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
vuiet, zvârcolire, iar concretul - raționalul: „mulțimi de gânduri”, fixând, astfel, reperele impalpabilului universal și al palpabilului ființei. Generalizând, infinitul inundă universalul. Și întru exemplificare, poeta creează un nou termen, „a hăui”, creionând, astfel, elemente ale concretului multiplanetar. Și-n marama străluminării universale, surprindem comuniunea Tatăl, Creatorul și Fiul cel Terestru, în fapt, o prea frumoasă zămislire a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. „Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie / Dorind ca alta în univers să nu mai fie...” Aceasta
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1428933919.html [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici în fața unui caz nevindecabil, descurajarea. Ocolește gândul abandonului în fața invincibilității unei boli oricât de severe. Sfătuiește, arată milă, grijă, însuflețește o companie foarte plăcută, alege un
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_luminita_marilena_pascari_aurel_v_zgheran_1380813434.html [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
ple”, semnătura colocvială, amicală: “Denisa” etc.), toate concură la întregirea și consolidarea mesajului schițat anterior, mesaj pe care lectura noastră (e doar a noastră, nu are nici o pretenție de generalitate, necum de exhaustivitate) îl descifrează, cu încântare, în suita acestor străluminări, încărcate de talent, de mister și de farmec. 2014, septembrie 25 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Picturile Denisei Mihăilă sau “în căutarea Paradisului pierdut” / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1364, Anul IV, 25 septembrie 2014. Drepturi de Autor
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1411637542.html [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
spus simplu: sunt unghiuri-paralaxe Care-i ajută-n calcul să afle dintr-o dungă Distanța pân' la care nicicând nu pot s-ajungă.... EU SUNT BOLIDUL Eu sunt bolid în flăcări peste zboruri, Jar simultan etern și pieritor, Eu sunt străluminarea-n meteoruri - Pot și în foc, ș-n ger să vă-nfășor... Cu suflet grav, detest umila slavă, Mulți nu vor ști vreodată cine sânt, Forțat, băui din cupa cu otravă, Dar iată-mă: calc zdravăn pe pământ! ----------------------------------------- Cristian Petru
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
poetic al lui Traian Vasilcău, cu care a-mpodobit limba română, nestemate care dau ideilor și mesajelor din poeme o bogăție de irizații în sensuri și înțelesuri. Bogăția acestor „pietre rare” reprezintă etalonul măiestriei poetului Traian Vasilcău. Tematica poemelor-psalmi seamănă cu străluminările aurorei boreale, în care jocul fascinant al culorilor și nuanțelor acesteia cuprind misterele întregii game de suferințe ale trăirilor sale. În creuzetul trăirilor, poetul a topit toate vitregiile existențiale ale fraților săi, ale întregului neam românesc din patria sa, transformându
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
taina viețuirii ei în comunicarea pământului, aude apele de origine și vânturile, aude și vede realitatea vie tăinuită în grai, ceea ce numai unora le este dat; între grai și lumea zidirilor nu-i ruptură la Eminescu, ci odihnire reciprocă, străvedere, străluminare”... (Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie. Eseuri. Ed. Dacia, Cluj-Napoca-1978, p. 68, 72) Patria profetică a Eminului de Aur și a noastră a celor care am rămas sub sceptrul demnității naționalist-creștin-ortodoxe este în rânduiala și sub pronia Părintelui Ceresc: „Iar noi
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
La fel de expresiv apare și tabloul din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
curățată de cuvinte românești în stil franțuzesc (sic!)”, divagau “lingviștii” inovatori, ca “ ... să fie înțeleasă nu numai boierilor, dar și muncitorilor și țăranilor moldoveni”. Interesant că, printre cei numiți în comisiile îndrituite cu crearea “noii” limbi moldovenești, unii aveau și “străluminări” în a vedea că demersul lor “științific” (tărăgănat până la a provoca intervenția personală a tovarășului Stalin) nu-i deloc fezabil. Și iată ce-au îndrăznit ei: atunci n-ar fi mai bine de aplicat în activitatea noastră limba română, care
O CARTE CÂT (ŞI CA) O BIBLIE: “TEROAREA COMUNISTĂ ÎN RASSM (1924-1940) ŞI ÎN RSSM (1940-1947)” DE ALEXEI MEMEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 by http://confluente.ro/O_carte_cat_si_ca_o_biblie_teroa_gheorghe_parlea_1335618183.html [Corola-blog/BlogPost/354383_a_355712]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN de ION IANCU VALE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_privind_la_fotografia_l_ion_iancu_vale_1341289167.html [Corola-blog/BlogPost/356719_a_358048]
-
pun pietrele infamiei, minciunii, dușmăniei, invectivelor contra propriei istorii a României. Dar, cu toate acestea, la Alba Iulia, an cu an, românii se adună și se reunesc, venind din toate colțurile țării spre a participa cu ființa și sufletul la străluminarea demnității Statului român, într-o dovadă supremă a luptei pentru rezistența națională. Între ei se ridică Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei, asociație pro-monarhie, constituită în timpul mișcărilor de protest ale anului 2012, în Piața Revoluției, care grupează filiale județene din toată
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 by http://confluente.ro/1_decembrie_ziua_regala_a_ma_aurel_v_zgheran_1386178130.html [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
afecțiune și uluire, față de El (...și față de mine, dar tot mai rar mi-amintesc...). Nu-mi mai trebuie și nicicum nu-mi lipsește carnea fraților mei buni - carnea dobitocului, fiarei sau ierburilor - ci doar o admir și o meditez întru străluminare (având drept icoană - Cristalul!), cu luare-aminte, privind-o și văzând-o (zâmbind eu de așa sublimă-arătare!), în nesfârșitele ei preschimbări și prefaceri și transfigurări, dictate celest de formă, de loc și de ceas. Dar de carnea de dumnezeu al piscului
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Si ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Privind_la_fotografia_lui_emil_cioran_al_florin_tene_1340799961.html [Corola-blog/BlogPost/355091_a_356420]
-
și furtuni Și în luna lui april Mă faci să mă simt copil. Lângă orga mea de lemn, Aș vrea ca să mor solemn, Sfâșiat de-atât tumult Lângă doina dedemult. De tristețe nimănui, Nici ce fac, nici o să spui, În străluminarea mea M-apasă armura grea, Ca o lebădă ușoară Aș vrea să pășesc în vară, Și așa, Doamne, zburând, Să-mi las pletele în vânt, Crengile să-mi înfrunzesc, Ca un dar dumnezeiesc. joi, 12 martie 2015 Referință Bibliografică: primăvară
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426149292.html [Corola-blog/BlogPost/365649_a_366978]
-
ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
poate că nu. Aici am ajuns cu (auto)contemplarea, cu (auto)compătimirea, cu duplicitatea (nu, neapărat, în sens peiorariv). Și am mai ajuns la încheierea, necesară, că singura nedezmințită nădejde stă în recunoașterea completă, și decisă, de sine, adică în străluminarea Nirvanei. Pentru cine e suficient de matur și de vrednic să identifice “semnele” Nirvanei în propria-i ființă.. Reproducem, spre edificare, pasajul ce încheie și încununează întreaga poveste și întreaga dezbatere ideatică subiacentă: “Ajunsă la poarta blocului, își căută la
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
mai las, să se bucure și tanti Tasia de sosirea ei, iar poimâine mă întorc. O să trecem pe la nenea ăla care îi făcuse odată o săritoare din piele. Mai ținea minte? Nu! "La cișmar", zisei. Surâse o clipă, ca o străluminare. În ochii mei nu se schimbase mult, avusese pe atunci o mică precocitate, care din fericire dispăruse, urmată de o încetinire, se îndepărtase lent de la patru spre nouă ani și sufletește înflorise parcă doar în adâncime, fizic era tot atât de suavă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
de gondolieri care se Întreceau să ajungă primii În Piața San Marco. Deasupra și În jurul lor se afla același personaj colectiv, anume Veneția, văzut În fragmente de arhitecturi, În cupole de biserici și, mai ales, În albastrul-verzui al apei, cu străluminări jucăușe sub soarele blând al verii. Lângă el, Alexandru lucra la primul lui tablou adevărat. Luni de zile Îi fusese greu să aleagă subiectul. Îi lipsise și timpul, fiindcă școala particulară la care Îl Înscrisese contesa Frassetti Îi lua peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fost să mai trăiască o sută de ani de acum înainte, oare timpul și-ar fi putut inversa sensul, conducându-l, domol, către o prețioasă claritate? Așa cum stăteau însă lucrurile, vedea prin fiecare noțiune pe care o avusese vreodată, iar „străluminările“ dobândite pe calea unui ascetism susținut îi apăreau acum ca tot atâtea lucruri găunoase și respingătoare, pe care ie confecționase din nimic. Artiștii au de partea lor frumosul și natura, dar un filozof trebuie să-și cuprindă întreaga lui lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai rău în om, căci sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu își dă doar acordul, ci certifică o stare de fapt. Și omul tău ce mai face? E bine, sănătos. sunt replicile unui dialog protocolar din lumea satului. Iorgovan se adresează Siminei ca muiere a lui Șofron cu liniștea și străluminare de sinceritate pe care doar un muribund o poate avea. Scriitorul înțelege ca și cititorul că de aici încolo orice cuvânt în plus e un balast și de aceea finalul care reține glasul așezat și deschis al eroinei ce strigă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]