25 matches
-
E mult mai ușor să purcezi dinspre o somptuoasă țară, dinspre o memorie împodobită cu oglinzi - fiecare oglindă cu amețeala ei, fiecare cu profunzimea ei încărcată de fructe - dar, oricum ai lua-o, ferește-te de acele mâini a căror străvezime albă poate fi sărutată. E mult mai simplu să te trezești dintr-un timp a cărui frumusețe n-a existat chiar dacă ea se va stinge asemeni unui crepuscul. Apropie-te de cel care se încălzește arzând excrementele justiției. Onoarea noastră
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
Căci, dacă ajungem la coșul de hârtii, e pentru-a fi,-ntru totul, emblema dvs. - Vă nașteți ca o coală albă. Codul genetic sau ereditatea vă sunt (pre)scrise, bineînțeles; dar nu pe fața foii înseși, ci, mai discret, în străvezimea ei, în filigrană. Iată de ce sunteți lizibili, ca ouăle, a contre jour (ouă cărora noi înșine, cândva, pe când nu existau cofraje, le vom fi servit drept ambalaj). Nu toți aveți, însă, bănuț (fie și dacă mulți aveți bănuți!); atâția dintre
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac și se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă și străvezimea imaterială, totul pe un fundal de muzicalitate difuză, cu tonuri când estompate, când stridente, în combinații senzoriale dintre cele mai surprinzătoare: „mânzul cel alb nechează a drum”, „a sare miroase petala de măr”, „maci sângerii sfâșie albul zăpezii” sunt metafore
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Doua_cronici_de_ileana_sandu_despre_ca_al_florin_tene_1352710165.html [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
constrângere exterioară. Liberi de context, ne permiteam lecturi din ce în ce mai variate din Properțiu, Catul, Vergiliu, Titus Livius, Petroniu și din divinii Tacit și Horațiu. Foto: Guliver Getty Images Ceea ce se întâmpla însă acum avea un ce de trăire în plus. Din străvezimile textelor urca o energie care ne hrănea în mod diferit. După atâta renunțare la noi înșine, ne regăseam îmbunătățiți, aerisiți și întregi. În același timp, se instalase între noi o relație, care avea toate virtuțile comuniunii, a deplinei înțelegeri a
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul by https://republica.ro/trei-stadii-ale-crec-terii-omului [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
și părintele Iustin Marchiș. În cadrul acestei întâlniri va fi evocată personalitatea pictorului Paul Gherasim (1925-2016), unul din cei mai influenți artiști și curatori ai ultimelor decenii. Inițiator și organizator al unor expoziții de mare impact cultural - Studiul (Timișoara, 1978, 1981), Străvezimea satului românesc (Muzeul Țăranului Român, 2003) - Paul Gherasim nu a fost doar unul dintre fondatorii mișcării artistice Prolog, ci și mentorul acesteia până la trecerea sa în eternitate la 3 august 2016. Întâlnirea, care va reuni colegi și discipoli ai artistului
Jocuri de culori și forme by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104422_a_105714]
-
scrie în litere chirilice, bășеinașii au putut din nou să-și dezvolte, în anumite limite, cultura și limba, chiar dacă toponimele au fost rusificate, iar limba de comunicare interetnică era desigur cea rusă. Odată cu inaugurarea de către Mihail Gorbaciov a politicii de străvezime (гласность) și de restructurare (перестройка), cultura și limba republicilor sovietice au putut să se afirme cu mult mai mare libertate față de limba și cultura rusă. În acest climat mai destins, revendicările politice s-au manifestat și în RSS Moldovenească în
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul dispariției / 197 • Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a fi ca. Transferul în prefăcut / 202. O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234 • Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă. Dus- întors. Adorare și contemplare / 240. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă / 252. Ce e făcut să crească / 265 • Urma
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui sens în lumina căruia și-ar afla ființa, albia formei. Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime" Etapele unei fenomenologii a luării măsurii, pe măsura esenței omului în care se arată distanța până la care retragerea divinului este posibilă, sunt semnele revelatoare ale posibilului însuși al ființării. Poezia lui Daniel Turcea rostește anevoiosul drum al străbaterii distanței, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
distanței, pe urmele retragerii inaparentului în imaginea care îi descoperă chipul în chiar lucrurile în care el se acoperă, un drum al vederii dinlăuntru a ceea ce se manifestă mai presus de orice vedere, cerul ascuns și logosul din care izvorăște străvezimea celor ce urcă de la literă la duh, până în nemăsurabilul luminii în care Cuvântul nu mai e decât slăvire pură. "O cântare a treptelor" - cum e subintitulat volumul Epifania - care înalță spre nevăzutul în care totul începe, ia forma transparentă a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
presupune schimbarea, itineranța ori convertirea celui care poate și trebuie să se schimbe pentru a putea rămâne în Cel neschimbător 67. Un ultim văl așadar, neînchipuit, care - ascuns sub chip - dezvăluie lumea în transparența ei absolută, nelumească: o "fără de nume străvezime"68. Și atunci cum poate fi cunoscut cerul? Dacă sufletul e ultimul vizibil, ultimul chip al cerului în care nevăzutul se retrage, "a cunoaște/ cerul, înseamnă/ a fi cerul", a te pătrunde de chipul ceresc al inimii, a primi "în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină/ ascunsul"76 e vălul transparent al luminii prin care se filtrează imaginea lui Dumnezeu. "Oare nu vi s-a părut niciodată/ lumea atât de transparentă?"77 Iar chipul divin nu este el atât de inexistent, atât de transcendent, până la străvezime, dincolo de ființă? Căci "inexistent în lumină/ din sfiala de a nu orbi/ astfel s-a arătat în lumină"78. Astfel s-a arătat în viață, ca Viață în lumina lumii transfigurate, în sufletul celui pe care l-a schimbat la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Departele nu devine mai accesibil, își păstrează transcendența, dar a-l vedea - doar de departe, la distanță - presupune o calitate cu totul specială a vederii, lumina pătrunzătoare, in-sensibilă a evlaviei. "Evlavia este un fel de lumină nevăzută, un fel de străvezime ce pătrundea"26, cunoașterea care sfârșește în bucuria recunoașterii, vederea care ajunge până la "chipul omului, zămislit din lumină"27. În mod paradoxal, adâncindu-se, vederea nu coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cusanian, de convertire a intelectului prin intermediul credinței maxime și al iubirii unificatoare (cf. Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia, III, 11; Editura Polirom, Iași, 2008, p. 475). Cf. de asemenea "ignoranța doctorală" (Montaigne), "ignoranța savantă" (Pascal) sau "știința neștiutoare" (Schelling). 71 Străvezime (PD), p. 281. " În adevăr vei cunoaște / știind făr-a înțelege" (Fructe, E, p. 116). 72 Cel care, neștiut (PD); Bătrânul (PD), pp. 294, 266. "Nicăieri nu se înțelege mai bine măsura nedesăvârșirii omului decât în lumina feței lui Dumnezeu ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
237, 235. 77 Imnul garoafelor, p. 219,. 78 Imnul luceafărului de seară, p. 226 ; Rohia, p. 192; Imnul garoafelor, p. 218. 79 Lumina neapropiată, p. 180. 80 Hagia Sophia, p. 132; Imn, p. 136. Un înger "fără de trup e, numai străvezime" (Trisagion, p. 148), "înger târziu și străveziu" (Iubire, p. 150), "îngerele se străvede/ Sieși har nemuritor" (Vedenie, p. 153). 81 Candela, p. 184. 82 Lumina neapropiată, p. 181. "Nefigurativitatea absolută a formei necesare procesiunii ființei" (Anca Vasiliu, loc. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
le) bisericii paraginii grotești ce, încă, se mai cheamă Curtea-veche, - cărei "Curți-vechi", fără această "turlă verde ș...ț, i-ar fi pierit până și amintirea!" Or, în proximitatea aceleiași verzi turle (și poate că, pe vremuri, daurită, - căci aurul, în străvezime, este verde; "verde și aur"11 fiind, de altfel, culorile "vecerniei mute", a Crailor, în visul matein), are să aibă loc "transfigurarea", prin moarte, a nefericitei Pena. Altfel, lăsând de-o parte "hagialâcul", prin lume și pe mări, al lui Pantazi
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia de tramvai am un zâmbet precar-dubios pe care cel mai adesea îl port înăuntrul meu Cerul e moale-lânos
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
trec lin. Omida fluieră pe-o frunză mov... * Dincolo de "marfă" și "nașpa". Intrăm prin lectură în universul unei cărți? Credința mea intimă este că, dimpotrivă, personajele cărților răsflocite cu patimă pătrund în spațiul nostru șmirgheluit savant și integru pînă la străvezime. Robinson Crusoe, aparent cel mai izolat dovleac, e locuitorul răsfățat de cîteva sute de ani, al miliardelor de suflete. Iar insula pustie e vizitată doar din cînd în cînd, în amintirea lui Daniel Defoe, de mine " de tine, așa, de
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un asfalt clocotitor forfotind pe întinderea șoselei, acoperind tot drumul, kilometri întregi, ca un pietriș tras de-un curent continuu. Se opri pe deal, în marginea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și puteau străbate cu privirea două dintre ele, însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i cuvîntul? Odată era un cuvînt anume pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și adevăratele imagini din viața noastră adevărată. Și dacă pentru amintirile mai recente avem mărci speciale pentru autentic și pentru oniric, ca cât comandăm brațului mecanic să gliseze mai mult în trecvfl cu atât marca realului se șterge și prin străvezimea ei se produc comuniunea cu visul. Și marca pentru amândouă domeniile, atât de steril despărțite, este acuma comună: intensitatea emoția, magia trecutului, vraja îndepărtării, neliniștea nefarmharului, copleșitoarele, insuportabilele chimicale picurând acolo în mtesJ tine, în plexul solar, ulcerîndu-le, lichefiindu-le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timp, când despre succesul lui Antonio Canova, plătit cu bani buni de Napoleon, când despre umbrele transparente, luminoase și pline de mișcare din gravurile lui Giovanni Piranesi. ― Acele umbre pot sugera orice, de la un răsărit strălucitor de soare la magica străvezime a unei nopți de vară. A fost un maestru... - Dante Negro așeză, ca din întâmplare, un tablou peste chipul Marioritzei. Portretul, un veritabil tablou, pe care prințul apucase deja să-l vadă, recunoscând până și eșarfa primită de la el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
inventasem?“ Aici poate fi găsită adevărata semnificație a Ceții, în coerența aproape profetică a unei opere ce-și urmărește suișul și ajunge să-și scrie, și să o proclame în istorie și-n eternitate, la sfârșit, Vestea cea Bună, sub străvezimea privirii finale a celui care și-a trăit viața ca pe-o rugăciune niciodată dusă până la ultimele consecințe, dar nici întreruptă vreodată, o rugă a luptei și-a nestrămutării, până la sfârșitul vieții. În februarie 1935, Unamuno își încheia prefața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]