1,359 matches
-
destul. Critica nu a avut răbdare cu ele. Multe dintre cronicile apreciative au amestecat inevitabil filmul și literatura. Or, Mircea Daneliuc trebuie luat în serios ca scriitor. "Romanele" sale, cu puternice reflexe memorialistice (Pisica ruptă, cel puțin, este o autobiografie străvezie), sînt un punct de reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem exact ce aveam sub ochi. Trebuie precizat că, înainte de
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
libațiile lor prelungite. Cît privește monumentul substitutiv, așa cum ni-l prezintă o fotografie din revistă, el seamănă izbitor cu o moară de vînt, părînd gata, deși imobilă, să-și anime aripile la prima adiere. Lucrarea discipolului devine astfel o emblemă străvezie a liber-schimbismului, efectuînd totodată un subtil racord cu viziunea maestrului asupra revoluției. Salutăm cu bucurie apropiata înfăptuire a proiectului, sugerînd ca pe soclu să fie gravată strofa a doua a Imnului P.L.S.: Își schimbă lupul la soroace părul, Iar omul
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
din aurul ochilor domnului" (ibidem). În genere (indiciu de compromis temperamental), concretul tinde spre abstract și invers. Pentru prima ipostază e probanta această diafanizare organică, (prea) intens luminiscenta, care trimite la eresul, menționat de Blaga, al unui pămînt la începuturi străveziu cum apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent, așa cum apărea și în primul roman, lucrează într-o redacție a unui cotidian cu un tiraj uriaș. Cotodianul se numește străveziu Știrea zilei, directorul e un Jack obsedat de senzațional, lumea politică e cea a unui președinte pe care îl cheamă Ilie Ionescu. Această femeie se îndrăgostește de un chinez, un medic trimis de Partidul Comunist Chinez pentru o perioadă determinată
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
se înalță de pe acoperișul/ casei vecine la cer"), în timp ce altele materializează, într-o manieră cam previzibilă, abstracții: Apoi a fost Timpul./ Cine afirmă că nenăscuții nu au/ noțiunea lui/ se înșeală. Ei poartă/ chiar la încheietura din os moale/ și străveziu a viitoarei mîini/ un afluent, un mic ceasornic,/ fluid-tremurător ca o piftie". Cele mai reușite poezii din volum rămîn însă acelea în care autorul, decis să renunțe la masca gravă, ușor crispată, de pînă acum, optează pentru un mod ludic
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
viață, care sancționează, necruțător de multe ori, romanul la care scrie. O punere în abis "limpede ca cristalul", fără prea multe subtilități, în manieră Gide, Falsificatorii de bani. Este și unul din minusurile acestor romane - deconspirarea rapidă a rețetei. Rețeta străvezie este, pentru un cititor cu experiență, echivalentă cu dezvăluirea evoluției subiectului într-un roman polițist de duzină. Discursul nu mai produce surprize. Defect care este însă din plin compensat de fluxul tematic: România, românii și Europa în ultimul deceniu. Exilul
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi decât părțile rușinoase, în loc să construiască o logistică a desfacerii și exportului, demontează orice tentative de debusare a creației muzicale culte. Ce fel de politică muzicală exersează televiziunile? - Una pe cât de străvezie, pe atât de nocivă. Care este locul muzicii savante (nu a celei de divertisment) pe plaja presei românești? - în nici un caz unul care să-i permită să se dezbrace și să se expună la soare. Cum gestionează autoritățile culturale burdușita
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
cred că acest autor are nevoie de apărare în acest fel. De altfel, se simte mereu în toate textele sale afinitatea cu Luca Pițu, cu acel umor moldav foarte livresc și deosebit de enervant, așa încît această erudiție, atunci cînd e străvezie, face mai mult rău celor scrise și afirmate de el. Primul lucru care se spune întru demolarea lui Dan Petrescu e că "n-are operă", obsesia națională nemuritoare. Cu alte cuvinte avem o ștachetă ridicată pentru totdeauna la înălțimea amețitoare
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
și nu vroiau să iasă de acolo decât foarte greu, prin porii craniului care însă erau prea mici..." (p. 84). Desigur, există și scăderi. Multe secvențe par luate din Buñuel, altele sunt prea schematice, prietenii lui Yo sunt porecliți cam străveziu Harms, Boddylan sau Cobain, albumul Sepultura e corect Roots, trupa de trip-toop Tricky apare scrisă greșit, versurile rock pe care le introduce în text nu sunt tocmai inspirat alese, substratul politic e prea puțin exploatat, iar slang-ul se reduce
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
asupra limbajului vehiculat de presă și de "strategiile retorice" ale publicității, prima parte a lucrării este o privire atentă asupra limbajului jurnalistic la care ar trebui să mediteze în primul rând, jurnaliștii înșiși. Strategiile limbajului din presă (de cele mai multe ori străvezii, puerile și facile) sunt "vânate" și disecate cu meticulozitate de Rodica Zafiu. Astfel, retorica titlurilor, narativizarea și ficționalizarea senzaționalului (mergând până la exemple concrete, cum este cazul violului), literaturizarea articolelor de ziar (naratorul și timpul ficțiunii), stilistica dialogului cu cititorii, clișeele
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
cum e cea despre foștii ofițeri de Securitate, ne punem sănătatea în pericol. Poate ne lovește o mașină sau chiar un tanc, poate ne înțeapă o umbrelă! Și e păcat de noi că sîntem tineri! Culmea e că această amenințare străvezie, făcută exact în stilul Securității, vine taman în momentul în care se poartă această dezbatere despre securiști. S-or fi temînd cei de la Biroul de Presă că ajungem la ceva dosare?! Se teme chiar ministrul?! Dincolo de aerul miștocăresc, se simt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
Pașcu, dar un asemenea comunicat n-avea cum să nu treacă spre supervizare și pe sub nasul ministrului Pașcu. Unii spun că ar fi chiar opera sa. Că e sau nu, ministrul are o problemă. În numele său ziariștii au fost preveniți, străveziu, despre scurtimea vieții lor și despre grija lor pentru sănătatea personală. Un asemenea comunicat n-are precedent în istoria post-decembristă a Ministerului Apărării. La ora cînd scrie aceste rînduri Cronicarul știe că organizații pentru apărarea drepturilor omului au cerut demisia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
dimensiunii verticale în orice fel de structură muzicală, fie ea monodică, polifonică sau chiar eterofonică. Nu hybris-ul eterofonic primează în această muzică, ci pathos-ul armonic. Chiar și atunci când focalizează ornamentul, timbrul sau ritmul, intenția cuprinderii armonice rămâne pe deplin străvezie. De aceea, consider că Ștefan Niculescu este în primul rând un foarte fin și complex armonist. Unisonul ca "vehicul al mântuirii" discursului muzical constituie un alt topos, adânc înrădăcinat în tradiția românească folclorică și bizantină. Preluând creator sistematica unisonului enescian
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
fi fost plecați într-o călătorie. Delia tăcea, ocrotită de înțelegerea aceasta prevăzătoare și fără rezerve. Când Mario li s-a alăturat, discret ca și ei, toți trei au acoperit-o pe Delia cu o umbră gingașă și constantă, aproape străvezie marțea sau joia, mai palpabilă și atentă de sâmbătă până luni. Delia își recăpăta acum o ușoară vioiciune efemeră, într-o zi a cântat la pian, altădată a jucat cărți. Era mai blândă cu Mario, îl făcea să se așeze
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ascunde Mircea Ivănescu iubitei sale? Peste ani, în „mopete și indiferența”, poetul își exprimă invidia erotică: „dr cabalu stă la masă cu o zeiță. mopete/ în spatele lor se consumă într-o flacără sângerie/ ca și părul zeiței - și invidia lui, străvezie/ se coboară ca un clopot de sticlă peste ei. mici pete/ din invidia lui mopete le vor colora lor viziunea”. Putem să micșorăm liniștiți aceste „otrăvuri” mărturisite de mopete. Am încercat să extind aceste „vinovății”, atât de puțin evidente la
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine vorba...”). E vorba tot de o bibliotecă, unde M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje pe măsura sa, măști străvezii ale unor prieteni intelectuali: v. înnopteanu, i. negoescu, el midoff, dr. cabalu, bruna rowena, tânăra nefa... Nu există evoluție, nici scădere în această creație. Oricare dintre poeme îl reprezintă în întregime pe autor. Uneori, un gest oarecare de pe la începutul cărții
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
ca ziarist la Cluj. Aici descoperă farmecul subtil al cofetăriei Vita dulci (titlul unei alte povestiri a Supraviețuirilor), cu savarinele ei și lectura deloc subversivă a franțuzescului L’Humanité; e, o spune el însuși, un substitut cît se poate de străveziu al cămării mamei, cu bezelele și mai ales chou-à-la-crème-le ei (de a căror frișcă se leagă primul sărut al lui Relu, cu juna Pusi, altminteri urmat de țipete materne și palme paterne). Poate de aceea Servicul Special al Coincidențelor (cu
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
liniștită, plină de pace și albă, înconjurată de trandafiri, și și-a mai zis că grădina va trebui să fie mare și verde, străbătută de murmure. Iar cineva îi spusese că prin grădină trecea un pârâu cu apă strălucitoare și străvezie. Pe fundul pârâului se vedea prundișul și se mai vedeau pietricele curate și lustruite. Pe maluri creștea iarbă fină, amestecată cu trifoi. Și arbori cu coroana rotundă, încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când râzând, când tăcuți, au înotat mult. Se cufundau cu ochii deschiși, atingând pietricelele lustruite de pe fund, străbătând o lume suspendată, străvezie și verde. Păstrăvi albaștri lunecau pe lângă gesturile lor. Pe urmă s-au întins, în umbra aurie a pădurii, pe iarba de pe mal. Profilul femeii se decupa printre flori. Aici e ca în ținutul unde ne ducem, a spus ea. Așa
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Slavici, de-a lungul timpului, însoțește cu exemple enumerarea citatelor, culese din referințele critice, pentru a exprima direct în logica alcătuirilor personalității scriitorului intervenind cu implicații teoretice pentru a-și susține observațiile proprii cu replici la paradoxalul portret al omului, străveziu în toate neconcordanțele descoperite de alții.
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot citim de câtăva vreme: „voi continua să lucrez la gravitația ta interioară. / voi continua să îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie ascultătoare. / voi continua să îmi fac lecțiile / direct pe
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu o cuvertură pufoasă, în faguri, albă și ea. De jur împrejur, noptiera, un scrin, o coafeză, rafturile unei mici biblioteci purtau aceleași funte și ghirlande de trandafiri sculptați în lemnul alb
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lipsit de alta, atât de tainică încât nu îndrăzneam să o mărturisesc nici chiar bunicii. Deși eram numai urechi, vedeam totodată ceea ce istoriseau instrumentele. Cu ochii ațintiți asupra lor, urmăream freamătul contrabașilor, acordurile lor sumbre din care mă salva vocea străvezie a clarinetului. Dar în povestea aceasta palpitantă, salvarea era urmată de noi primejdii. Când, deodată, se petrecea ceva și acest ceva l-am văzut, cu ochii larg deschiși, din prima seară și continuam să-l văd ori de câte ori orchestra ne servea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a început de mult, și ce act. Digul se umpluse de lume. Totul se încâlcise. Firele se încurcau între ele, nimeni nu mai știa a cui era prada, și toți înjurau urât. Lângă maiorul de infanterie, în spatele lui, între servieta străvezie de plastic plină de guvizi înțepeniți și găletușa roșie fără mâner, goală, un chefal mic, un băiețel, probabil, zăcea într-o spărtură practicată în betonul digului cu apa, mică de vreo trei degete, ceva mai caldă de razele soarelui ce
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]