36 matches
-
bine ca omul să fie singur, am să-i fac și un ajutor potrivit pentru el. Lumini de stele i s-au copilărit În preajmă... Unind părticică cu părticică din acele lumini, un șuvoi de argint s-a născut sub strașina cerului. Și izvoare de parfumuri dinspre rădăcinile munților se iveau pe sub stânci. Și o imagine magnifică s-a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
afla. Se spune că „tunetul ar fi zgomotul făcut de huruitul trăsurii lui de foc, iar trăsnetul este biciul de foc cu care îi lovește pe diavolii care se ascund peste tot pe pământ, în turlele bisericilor, prin pomi, pe sub strașina caselor și în corpurile animalelor - în special câini și pisici" (T. Pamfilie - Sărbătorile de vară), relatează agero-stuttgart.de. Legat de această sărbătoare, există nenumărate superstiții și tradiții păstrate din moși-strămoși. Sfântul Ilie fiind și ocrotitorul recoltelor, în acestă ele se
Sfântul Ilie, 20 iulie. Tradiţii şi obiceiuri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/23019_a_24344]
-
dormind, înfășurat în șubă și cu clopul tras pe frunte, în mijlocul oilor. * Cu cât urcau, cu atât cerul era mai albastru și aerul mai curat. Ion și oile lui au ajuns pe platforma de pe vârful Urdele. Și-a făcut palmele strașină la ochi să vadă mai bine cine vine dinspre sensul spre care dorea să meargă. „Poate este unul ca mine. S-o fi săturat și el de satul său și acum își caută norocul. A ajuns, fir-ar să fie
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
privind înainte. Căci de-aia și el și eu mergem spre înaintele nostru!” Ioan, mai având câteva minute până să ajungă pe platforma mult visată, s-a oprit din urcare și cu oile strânse în jurul său și-a pus palmele strașină la ochi, pentru alungarea razelor de soare ce-l orbeau, să distingă omul ajuns sus. Acesta părea o statuie cioplită în bazalt. „O fi om bun? O fi om rău? Sau o fi unul ca fostul meu vecin care părea
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
tradiția ca în această zi să se ducă la biserică pentru a sfinții crengi de tei și nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinții Apostoli. Aceste crenguțe se agață apoi la strașina caselor sau la icoane. Se spune că acestea te vor apăra de cele rele și în plus, se mai spune că acestea ar căpăta puteri miraculoase pentru vindecarea celor care suferă de surzenie. Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt
Rusaliile: Noaptea Ielelor sau a jocului Căluşarilor () [Corola-journal/Journalistic/69785_a_71110]
-
bine ca omul să fie singur, am să-i fac și un ajutor potrivit pentru el. Lumini de stele i s-au copilărit În preajmă... Unind părticică cu părticică din acele lumini, un șuvoi de argint s-a născut sub strașina cerului. Și izvoare de parfumuri dinspre rădăcinile munților se iveau pe sub stânci. Și o imagine magnifică s-a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
rea, sună frunzele pe la ureche a gol și a tinichea simfonia vântului, trece pletorică prin părul meu, lebedele pe un lac imaginar se-nvârt în alb într-un dans macabru, sulițe de cocori împung albastrul cerului dincolo de infinit, cuibul de la strașină a rămas gol, rândunelele s-au strâns la sfadă, terapie în grup pentru marea plecare peste mări și țări, s-a așternut peste zare un fel de lehamite, nori lânoși atârnă de stâlpii de telegraf ca niște cârpe murdare, îmi
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
îi este străjuită de trei nuci bătrâni. În fund, o grădină. Pretutindeni salcâmi, care te întâmpină cu mireasma lor suavă. Casa bătrânească, modestă, de om cu posibilități mijlocii. În fața ei, tradiționalul cerdac făcut din scânduri și unit prin stâlpi cu strașina”... Mai târziu, pe la cinci ani, după ce avusese o vioară adevărată și-și demonstrase potențele, tatăl său, Costache Enescu, intuind „că în fiul său puteau să zacă ascunse însușiri excepționale”, îi caută un profesor și „recurse la serviciile unui lăutar foarte
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, îndepărtându-se, astfel, de elemental afectiv. (Se plimbă prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașină la ochi.). Nu se vede, încă, Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșită. Nesfârștă ca înaltul cerului. În această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamnă fericirea? Omul, înțeleptul, nu a putut răspunde convingător, nici cu
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
ridica un picior, și asculta. Stătea câteva minute de ni se păreau cât o zi de post, și asculta. Apoi iarăși: cau, cau, cau! Pornind cu pași vioi spre mărăcinii din dadeșu. A intrat într-un mărăcine. Noi, cu mâinile strașină să nu ne intre soarele în ochi, am așteptat un sfert de ceas, care ni s-a părut cât un”car de vreme “, Când a ieșit, am lăsato să plece și noi ... țuși în tufiș. Acolo minune, un cuib, frumos
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
unde a călcat până și pietrele-s sfinte, Vântul îi e prieten, stolul meu de verb, Tot urcă și-n memorie îmi încolțesc cuvinte- Stele aprinse între coarnele de cerb. În vârful degetelor intră gândul în casă, Eu rămas sub strașină la el meditez, Și parcă-l văd venind cu statura lui frumoasă Să-și apere moții de sabie și pădurea de firez. E toamnă iar în apuseni și mai am de spus Cuvinte despre casa lui Iancu și melancoli Mă
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
capete desprinse din os curg peste frunte gât umeri clepsidră cu văi netezite creste de munte trupuri în haos coapse în tremur lacrimi sub gene tâmple cochilii riduri cu zimți dorințe adânc răsucite în sânge crăpate de secetă alunecă în strășini încet rugător fără ură prigoană bat orologii acum nu mai știu să rămân sau să plec. Referință Bibliografică: Ramuri golite / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 903, Anul III, 21 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe
RAMURI GOLITE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346137_a_347466]
-
biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii...Palalae Templul centenar arse din strașine până-n temelie și se înălța la cer ca fumul unei gigantice cădelinițe. “ ( Către Titu Maiorescu, 25 martie, 1875, în vol.V.Alecsandri, Scrisori, 1, pag.6-7.). Tânărul Al.Odobescu se întristează de situația jalnică în care a ajuns conacul și
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
atât de exigenta de a se îndepărta de artă. O racila în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, indepărtandu-se, astfel, de elementul afectiv... (Se plimba prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașina la ochi) ... Nu se vede încă Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșita. Nesfarștă că înaltul cerului. În această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamna fericirea? Omul, înțeleptul, nu a putut răspunde convingător, nici cu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii...Palalae Templul centenar arse din strașine până-n temelie și se înălța la cer ca fumul unei gigantice cădelinițe.” (Către Titu Maiorescu, 25 martie, 1875, în vol.V, Alecsandri, Scrisori 1, pag.6-7). Tânărul Al.Odobescu se întristează de situația jalnică în care a ajuns conacul și
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, îndepărtându-se, astfel, de elemental afectiv. (Se plimbă prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașină la ochi.) - Nu se vede, încă, Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșită. Nesfârștă ca înaltul cerului. În această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamnă fericirea? Omul, înțeleptul, nu a putut răspunde convingător, nici cu
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
agață de frunze, lumina amintirii se pierde-ntr-un cârd de cocori, timpul fuge pe un câmp în derivă prin sunetele ultimelor ploi, în vitraliile catedralelor sfinții dorm ascultând lieduri în purpuri de vise, se scutură sunetele ploii, picurând pe strășini, prin iedera culcată pe colivii, cântecul uitat al unor timpuri ce s-au înecat în veac; suflete stingher, nu te mai înfășura în cuvinte, nu mai culege din urma plopilor sunetele amintirii, nu mai rătăci printre pulberi, ascultă foșnetul inimii
CEREMONII AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344134_a_345463]
-
de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, îndepărtându-se, astfel, de elemental afectiv. (Se plimbă prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașină la ochi.) - Nu se vede, încă, Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșită. Nesfârștă ca înaltul cerului. În această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamnă fericirea? Omul, înțeleptul, nu a putut răspunde convingător, nici cu
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
dormind ,înfășurat în șubă și cu clopul tras pe frunte , în mijlocul oilor. * Cu cât urcau, cu atât cerul era mai albastru și aerul mai curat. Ion și oile lui au ajuns pe platforma de pe vârful Urdele. Și-a făcut palmele strașină la ochi să vadă mai bine cine vine dinspre sensul spre care dorea să meargă. “Poate este unul ca mine. S-o fi săturat și el de satul său și acum își caută norocul. A ajuns, firar să fie, la
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
privind înainte. Căci de-aia și el și eu mergem spre înaintele nostru.“ Ioan, mai având câteva minute până să ajungă pe platforma mult visată, s-a oprit din urcare și cu oile strânse în jurul său și-a pus palmele strașină la ochi, pentru alungarea razelor de soare ce-l orbeau, să distingă omul ajuns sus. Acesta părea o statuie cioplită în bazalt.” O fi om bun? O fi om rău? Sau o fi unul ca fostul meu vecin care părea
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
Pe Timiș În sus, În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima țării, spre mândra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
făcută de-a dreptul: „Vezi, raiul e o casă din Muscel,/ Tot prin livezi de stele sui la el.// O casă albă cu ferestre mici,/ În care îngerii sunt rândunici.// Și sufletele stau în cuibul lor/ Ca pui golași sub strașină de nor”. Ideea acestei strămutări geografice a „poveștii” sacre este, indiscutabil, ingenioasă (Lucian Blaga, care a ridiculizat-o, va localiza el însuși, în Arca lui Noe, potopul în Transilvania), și felul aplicării pe alocuri remarcabil. Dar străduința poetului în a
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus stelele cele mai treze aprind cărbuni de diochi. Subt strașina vremii vei crește încet, ca o lacrimă-n ochi. [1931] * ARHANGHEL SPRE VATRĂ Mă-ntorc de acum ca albina spre stup, cu harul subt aripi cu-amurgul în trup. Pe cumpăna lumii o zi se înclină plină de fapte și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zugrăvit în tușe costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra ușii, pe tătari izvorând din zare în roiuri negre și apropiindu-se ca umbra unui nor". Rezistența organizată de Stoicea este promptă și fermă: "Din ferestrele cu zăbrele dese, de sub strășini, din pridvoare, coconii și argățimea împușcară în tătari". Punctul slab este constituit chiar de intrarea conacului, fapt exploatat rapid de invadatori: "ușa boierească [...] îngriji pe Stoicea. Și, într-adevăr, tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărâră pe ea. Topoarele lor cădeau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]