60 matches
-
sa atentă, faptele muzicii se rostuiesc drept prelungire a unei ordini interioare ce se împlinește abia în sunetul cântului coral, drept un ecou al unui dat lăuntric. Unii au fost tentați să facă o apropiere de sunetul unei superbe viori Stradivarius. Nepotrivită comparație. Căci Marin Constantin și „Madrigal”-ul său, mă refer la sunetul cu totul aparte al formației, sunt parte a unei culturi elaborate, stabilite direct pe relația dintre șeful formației și membrii acesteia. Sunetul devine un reflex firesc al
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
amintește de fiul său, Mircea, pe atunci de 7 ani, care, știind să înoate, s-a salvat atunci când a fost împins în Dunăre de un coleg, de pe un mal abrupt. Pepinieră de performeri „Eram ca un lăutar care primise un Stradivarius. Or cu Brigitte trebuia să dau concerte. Așa că m-am perfecționat, ca s-o pot antrena”. Cuvintele rostite cu modestie sunt spuse de unul dintre cei mai mari antrenori ai țării, Ioan Schuster, cel care abia acum a acordat întâiul
Agenda2005-48-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284435_a_285764]
-
o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el. Ozenfat era la cîțiva pași, studiind o vioară. — Uite! strigă el, coarda do a pocnit. Și totuși, unii susțin că un Stradivarius n-are suflet. — Nu sînt expert în salamandre, dar vibrația aceea mi s-a părut anormal de puternică. — într-adevăr. în explozia asta mică au fost peste un milion de megatermi. Nu, nu cred! — Ba da. O să-ți demonstrez. Ozenfant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mai puțin de o oră și patruzeci și cinci de minute În fiecare dimineață ca să-și „aplice fața“. Trebuia să-și dea cu cremă de ochi și cu cremă anticearcăn. Trebuia să aplice diverse straturi, precum șelacul pe un Stradivarius. Pe lângă stratul final cărămiziu, mai erau și celelalte: punctele de verde care să reducă roșeața, roz pentru bujori, albastru deasupra ochilor. Folosea dermatograf uscat, tuș pentru pleoape, contur de buze, balsam de buze, un fard luminescent și o soluție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
petrecut perioada războiului în lagăre de internare. Șansa a făcut ca Lili Kraus să capete condiții ceva mai bune, după ce a fost recunoscută de un ofițer japonez ce o ascultase la Tokyo. Szymon Goldberg a avut și el șansă în măsura în care Stradivarius-ul său, Liegnitz din 1711, rămas în posesia unei vecin, violonist amator, i-a fost înapoiat imediat după încheierea războiului. Și el, și Kraus s-au stabilit ulterior în Statele Unite, unde au făcut o carieră de succes, Goldberg în calitate de profesor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Înșela pe nimeni) Îi atribuia toate victoriile sale. Montenegro, sceptic prin definiție, se Îndoia de acest detectiv care azi era pușcăriaș numerotat, iar până mai ieri fusese coafor pe strada Mexic; pe de altă parte, spiritul său, sensibil ca un Stradivarius, se crispa la gândul acestei vizite de rău augur. Dar se lăsase convins; Înțelegea că nu trebuia să se pună rău cu Aquiles Molinari, care, după propria-i expresie categorică, reprezenta cea de-a patra putere. Parodi l-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prințesă antică. * Baia de Aramă este revendicată de un cazangiu. * Un brutar regal revendică Vatra Dornei. * Gura Humorului este revendică de un umorist din Evul Mediu. * Un muzicant care nu știe să cânte la vioară, dar joacă după cum îi cântă alții, vrea Stradivariusul iui Ion Voicu. * Dunărea este revendicată de Munții Pădurea Neagră. * Moldova din dreapta Prutului, până la Carpați, este revendicată de urmașii lui Petru cel Mare. * Delta Dunării este disputată de Delta Nilului și de Adrian Năstase. * Vânatul din România este revendicat de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ochii, atât cât pot, și Doamne, ce rău atât de mare am făcut? în fața mea era profesorul de muzică. Zâmbea prietenos... Există, zice omul, o ordine a operațiilor, chiar și în deșert... Îmi întinde o vioară cu siguranță era un Stradivarius și zice angelic: "Mai întâi Sonata nr. 3 în re minor, de Mozart. În deșert, apa este foarte scumpă. În viață, totul se plătește; mai ales în deșert, unde foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ne bazăm pe indiciile periferice care ne influențează judecata. Influența reacțiilor celuilalt asupra judecății noastre ia uneori forme surprinzătoare. Astfel, în aprilie 2007, ziarul Washington Post a convins un violonist de renume internațional, Joshua Bell, să cânte cu vioara sa Stradivarius într-o stație de metrou într-o perioadă de vârf. A adunat cu greu zece dolari într-o oră. Pasagerii judecau muzica pe care o auzeau după reacțiile vecinilor lor și, cum nimeni nu aplauda, virtuozul internațional a fost considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
preciza "Domiciliul meu: Buzău, în gară" știa foarte bine că artistul nu poate crea cînd îi lipsesc mijloacele bănești iar în cazul său cînd are bani nu îi mai arde de scris. Îl salvează însă talentul calificat ca minune ("Un Stradivarius în mîna lui Paganini iată norocul, și fapta norocului în artă se numește minune...") căci "dacă n-ai talent, toate, toate sunt... degeaba" și arta nu mai e posibilă: "artistul poate avea sau nu tendință, însă artă fără talent peste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]