63 matches
-
Geo Vasile Incă tânărul Nicolae Bârna este un critic care se pregătește să treacă de pe strapontina prestațiilor silențios-meritorii în loja interpreților de elită ai fenomenului literar. Cea mai recentă carte, Prozastice (Ed. Institutului Cultural Român, 2004) îl recomandă pentru această omologare, probă stând rafinatele eseuri despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu, la Mircea Cărtărescu și
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
gazdă. Împreună cu Denisa Comănescu și Rodica Binder încercăm înaintea spectacolului să creionăm din cîteva linii tremurate portretul interior al Aglajei. Cîtă aproximație. De ce nu putem înțelege nimic decît raportîndu-ne la noi? În sală sînt toate locurile ocupate, se recurge la strapontine și trepte. Stau la balcon între Rodica Binder și Ludwig Metzger, realizatorul filmului pentru televiziune dedicat Aglajei Veteranyi. A venit de la Köln. Mă tem că n-o să-i placă spectacolul. Îi știu de-acum pe germani. Sensibilitatea lor e diferită
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O conversație cu un smoking, Svelt, revenea ca însoțind O rochie roșie de mătase. Pe când orchestra se-ncălzea, Cu o-nclinare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
în anunțul primit la grupul PPE referitor la , din 23 mai, figurează pe listă. Despre prezența lui la Consiliul European, eurodeputatul PDL a declarat că premierul trebuie să-i ofere un argument serios lui Băsescu pentru a i se oferi strapontina. Fostul consilier prezidențial spune, în interviul acordat, joi, Mediafax, că în Consiliul European "sunt chemați cei care nu trebuie să dea un telefon atunci când decid". "Ponta trebuie să dea întotdeauna un telefon", adaugă Preda. Am primit acum două zile, la
Cristian Preda: Pe lista Consiliului European este Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44785_a_46110]
-
președintelui Traian Băsescu pentru ca acesta să îl ia la Consiliul European. "Dar, în situația dată, rezum, Ponta trebuie să-i ofere un argument foarte serios lui Băsescu pentru ca Băsescu să-l sune pe Herman van Rompuy și să-i ceară strapontina", a mai spus Cristian Preda.
Cristian Preda: Pe lista Consiliului European este Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44785_a_46110]
-
decența, frugalul și firescul unor întâmplări sonore care, chiar dacă nu se desfășoară în spații neconvenționale, sunt îmbibate de atmosfera naturală, întru totul respirabilă a unor concerte ad-hoc, derulate într-o manieră deopotrivă familială și colocvială. Părăsirea lojii și opțiunea pentru strapontine ori pur și simplu pentru niște bănci ordinare se săvârșește sub imperativul timpului (lumea vine la concert direct de la serviciu sau de la cursuri, nemaiavând vreme să-și schimbe ținuta), al spațiului (distanțele enorme sunt străbătute exclusiv în variantă motorizată, fapt
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
discul cu marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
peste cîteva minute, iar ultimul vei intra dumneata, domnule Davis. Și spunînd acestea, atinse cu vîrful degetului pălăria de pe genunchii celuilalt. Dar despre ce-i vorba, domnule? Întrebă Davis, care se depărtase de Rowe, În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simți și mata, așa-i? Decorurile erau înțepenite, ca un fel de oraș părăsit, se plictiseau în întunericul acela de cavou. Pașii noștri sunau straniu, dar îmi plăcea această provocare, mă înfiora, mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că se vedea strașnic de sus. Scena, imensă, goală, cu scândurile ei așchiate, văzută de deasupra pare o cucoană grăsană adormită în iarbă. Mă și umfla râsul, dar era tare frumos. Ce îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îi cucerea prin verva sa, prin plăcerea de a interpreta diverse roluri; să nu-l uităm pe Mitică, eroul său). Șerban Cioculescu punctează regiuni sufletești nebănuite: fobiile (îi era teamă de foc și de molime - la spectacole stând pe ultima strapontină pentru a fi mai aproape de ușă), superstițiile (credea în „ceasul rău”, usca totdeauna chibriturile pentru ca ele să trosnească, semn că vin bani), religiozitatea lui, nervozitatea extremă, priza muzicii asupra nervilor lui măcinați de veghe, spaima în fața suferințelor și a morții
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
face astfel încât să se realizeze culoare de trecere cu lățimi corespunzătoare, care să asigure accesul publicului la ieșirile din sală. ... A.10.4.1.47. La sălile existente cu locuri pe scaune sau bănci, în culoarele dintre pachetele de locuri se pot prevede strapontine, dacă: – se ridică automat și se mențin în această poziție, atunci când nu sunt folosite, lăsând liberă lățimea culoarului rezultată din calcul; ... – fiind coborâte, rămâne liber un culoar de minimum 80 cm; ... – nu reduc (în poziție ridicată sau coborâtă) lățimea
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
Acasa > Cultural > Marturii > ION COJA - PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ Autor: Ion Coja Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului N-am văzut spectacolul pus de Petrică Ionescu la TNB*. Am încercat să prind măcar o strapontină la vreuna din repetiții sau la avanpremieră, dar fără succes. I-am scris și un e-mail lui Petrică, cu care mă cunosc de aproape 50 de ani, dar nu s-a putut face nimic! Bătaie mare printre bucureșteni pentru un
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
spună până la capăt cum a fost când s-a supărat atât de cumplit Ahile!... Sau cum a fost să moară haiducul Toma Alimoș... Pe vremea lui Shakespeare lumea pestriță a Londrei se înghesuia să prindă un loc, fie și o strapontină, nu numai pentru a urmări povestea de toți cunoscută a celor doi îndrăgostiți din Verona, ci mai ales pentru a savura înfloriturile savante și aluziile îndrăznețe ale textului, arta cu care actorii își rosteau tiradele lungi și atât de spirituale
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
-și găsească drumul la care a sperat în anii terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în însîngeratul scenariu decembrist al manipulării pe strapontina improvizată a Pieții, dînd din mîini și perorînd leninist. Resemnarea și răbdarea sfetnici nedemni în timpul dictaturilor roșii de după război se pare că nu mai au șanse acum. Cînd scenariul Europei inclusiv al celei răsăritene e deja scris. Notam cîndva, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rog să nu puneți întrebări, domnule Craig. Îi vorbea tânăra care-l întrebase de nume; ședea acum în dreapta lui. Nu veți păți nimic, dacă vă purtați cum trebuie. Ca pentru a întări amenințarea, cele două femei așezate pe cele două strapontine din mijloc, cu fața către el și cu revolverele în mâini, clătinară cu înțeles armele lor strălucitoare. După ce trecu un minut, văzu că tot nu era vorba de vreun vis. Craig întrebă: - Unde mă duceți? - Nu puneți întrebări, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o justificare, am aruncat priviri aprobatoare bătrânelului pipernicit. Inițial, când încărcasem mașina și ținusem ușa deschisă pentru el, avusesem un impuls trecător de a-l ridica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îmi pliam limba îndărăt și exploram cu vârful ei, pe furiș, punctul dureros, suspect. Îmi aduc aminte că priveam fix înainte, la ceafa șoferului, care era o hartă în relief, brăzdată de cicatrici de furuncule, când, deodată, tovarășa mea de strapontină mi s-a adresat: — Nu te-am întrebat încă ce mai face scumpa dumitale mamă? Ești Dickie Briganza, nu-i așa? În momentul întrebării limba mea era încovoiată cu vârful pe capătul moale al cerului gurii. Am derulat-o, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
crimă scapă basma curată. Clocotește sângele în mine! Și-a suspendat însuflețita pledoarie doar atât cât să primească sprijinul unei priviri de simulată empatie din partea doamnei Silsburn. Aceasta din urmă și cu mine eram acum cu totul răsuciți, supersociabil, pe strapontinele noastre. — Vorbesc serios, a întărit doamna de onoare. În viață nu-i posibil să calci cu ciubotele, rănind sentimentele oamenilor, ori de câte ori îți vine cheful. — Mi-e teamă că știu foarte puține lucruri despre tânărul acela, a intervenit doamna Silsburn. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai venea să restituie pliculețul cu chibrituri proprietarului său de drept. Când l-a restituit totuși și locotenentul l-a vârât în buzunarul de la piept, doamna a spus: — Nu cred că am mai văzut vreodată așa ceva. Întoarsă acum complet pe strapontină, privea aproape cu jind la buzunarul de la piept al tunicii. — Anul trecut am comandat o grămadă din astea, a lămurit-o locotenentul. E de mirare cum de atunci n-am mai rămas fără chibrituri în casă. Doamna de onoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oamenilor drăguți? Asta nu pot să înțeleg. S-a uitat la doamna Silsburn, în căutarea unui răspuns. Doamna Silsburn i-a adresat un surâs care era în același timp lumesc, șters, și enigmatic, ca un soi de Mona Lisa de pe strapontină. — M-am întrebat și eu de multe ori, a îngânat ea ușor. După care a menționat oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț. — Ah! a exclamat doamna de onoare cu interes. Atunci, desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
n-aș putea pretinde așa ceva. M-a copleșit un impuls brusc, violent, de a sări din mașină și de a o lua la fugă în orice direcție s-ar fi nimerit. Totuși, îmi aduc aminte că eram încă țintuit pe strapontină când doamna de onoare mi s-a adresat: — Uite ce-i, a început ea pe tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street e un local Schrafft, a răcnit ea la doamna Silsburn. Haideți acolo să bem un pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
privesc plasele. Înghit în sec. Mie îmi e rușine ca unei îmbuibate. Și atunci le dau bani. Mulți, mult mai mulți decât media. E un fel de mituire a sorții. În Copenhaga am vizitat un cămin de bătrâni. Etaje multe, strapontine în pantă, garsoniere cochete. Dar n-a fost asta. La parter era de fapt o mare universitate. Acolo, bătrâneii învățau ceea ce tinerețea nu le-a dat răgaz sau șansă: sculptură, antropologie, aerobic, filosofie, muzică, computer science. Clădirea era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
liniște, așa cum se iese dintr-o biserică după slujbă sau dintr-o cameră mortuară după o vizită, femeile strângându-și rochiile și ieșind cu capul plecat, bărbații conducându-le și ținându-le de cot, ferindu-le să se lovească de strapontine. Dar, încetul cu încetul, mișcarea s-a precipitat, șoaptele au devenit exclamații și mulțimea a început să curgă spre ieșiri și s-a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noastră, iar eu eram fascinat de Irinel Liciu și de Gabriel Popescu. Când am fost invitat prima oară în casă la Irinel și Doinaș ― stăteau în blocul "1001 articole" de la Piața Unirii ―, trecuseră 20 de ani de când urmăream de pe o strapontină de pluș roșu Giselle, Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci. De-abia acum, când percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi și "vedetele" cărora li se închină, îmi dau seama de cât noroc am avut în anii aceia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]