105 matches
-
Finițe, greu de identificat. Putea fi oricine: mama, o soră, o slujnică: Cu cartea [...] în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal-minte slovele cele bătrîne ori priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi-ntorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea câte-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fi... De bine sau greu Rămâi, rămâi Cu Dumnezeu! Primăvara 04.04.2003 Primăvară, tu mi-aduci În Suflet bucurie Un Cer senin. Și raze calzi de soare Susuri de izvoare Fluturi milioane Păsărele se Întorc La cuiburile lor Sub streșine de case Plugarul acolo-n câmp Fluieră o Doină Privighetoarea de sub nori Îi cântă-n armonie... Cărăbușii În flori de pom Mieiuții zburdă În câmpie Prin iarba verde Cu flori de toporaș Un coșuleț Cu ouă roșii Anunță de cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și, prin mrejele și valurile de nouri negri - vineți, luna trecea palidă și rece. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienele crescuse mari în tufe negre - verzi, se înalțau ochii de fereastă spartă a unei case veche a cărei streșină de șindrilă era putredă și acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Ușa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voluptoasa somnoroșie a lunei. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluând parte la fărmecata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iașilor, casele frumos văruite, cu streșine vechi peste care vărsa o viorie lumină răsăritoarea lună. El își grăbi pașii, până ce intră în târg. O uliță strâmtă, cu case vechi și hârbuite a căror caturi de sus erau mai largi decât cele de jos, așa încît jumătatea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adânc - viorie, ruptă de dungi de lumină albă care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. El ajunse acasă. El ședea într-o chiliuță din casele unui boieri mare. Încet, trecu prin cerdacul cel lung deasupra căruia streșinele ieșite erau suspendate de stâlpi albi... trecu ca o umbră și, când intră în chilia lui, răsuflă lung. Nu era să întreprindă un lucru estraordinar? - Întunericul îngreuiat cu miros de rășină a chiliei lui era pătruns numai de punctul roș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau pintre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopții, cu nouri încrețiți, cu aerul cald... și iarăși, iarăși orașul vechi cu stradele strâmte, cu casele închircite, cu streșinele mucigăite în lună, și Dan trecea repede prin strade... luna mai arunca câte o dungă prin întunericul lor... el intră în casa lui deplin conștiu despre îndelungatele lui vise. - Și mi-a trecut prin minte, zise el, acea idee nefericită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a preotului celui bătrân, ce murise de mulți ani. Cu cartea aceea în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal minte slovele cele bătrâne or priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi - întorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea jumătate câte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roțile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri scăldîndu-și oasele de lemn mucegăit în apa albită de spume a râului, și sasul, gras și cu fața cât o lună plină și roșie, sub o pălărie largă ca o streșină se primbla cu șorț alb dinainte și cu mînile-n buzunări prin mulțimea de oameni ce veneau cu sacii la mîcinat, aducând totodată fiecare din ei câte - o comoară de istorii, de povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și cu mînile-n buzunări prin mulțimea de oameni ce veneau cu sacii la mîcinat, aducând totodată fiecare din ei câte - o comoară de istorii, de povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai mult o piață de târg decât streșina unei case. Adeseori, neștiut de nimeni, ședeam și eu pe-un sac de făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că avea și o latură sensibilă acest prim ghiogar al satului și această latură se manifesta printr-o anume apucătură, dacă mi-e permis să zic așa, aceea de iubi păsările cerului și în special guguștiucii. Dintotdeauna a avut la streșina casei lui atârnată o colivie mare în care se găseau doi guguștiuci. Cântau păsările în legea lor acestea mai toată ziua iar Gică Hușanu ieșea pe prispa înaltă a casei sale din centru, se așeza pe un scaun și stătea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
s-o știe, "Dumne...", ceea ce abolește peisajul selenar și precipită deznodământul. Dar lucrurile pot fi privite și din perspectiva inversă, așa cum ne-o demonstrează Miradoniz, poem din epoca vieneză (1872). Totul se amplifică aici: "Miradoniz avea palat de stânci/ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți" (această descriere "macroscopică" se reia și în Memento mori, în episodul dacic prezentând "raiul Daciei", precum și în Sărmanul Dionis, atunci când Dan va edifica un rai al îndrăgostiților pentru el și Maria
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
a lui streșin-o pădure". În Sărmanul Dionis, din nou, cu deosebirile arhitecturale inerente: "(...) el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri"). Miradoniz nu seamănă cu creația eminesciană, este atipică în cadrul acesteia. Eminescu descrie ținutul castelului zânei Miradoniz pe parcursul a 40 de versuri, de la versul 41 la versul 62 se referă la lună, grădina lui
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
țară e grădina/ Castelului Miradoniz", "florile/ Ca arborii-s de mari"), a metaforei ("păduri/ De flori") într-o revărsare impetuoasă, tropicală. Repetițiile la distanță depășesc orice închipuire. Nicăieri nu vom mai întâlni ceva asemănător. "Miradoniz avea palat de stânci./ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți în șir,/ Ce negri de bazalt se înșirau,/ Pe când deasupra, streșina antică,/ Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt". Pentru început, cititorul remarcă trei cuvinte care se repetă: streșină, codru și
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
tropicală. Repetițiile la distanță depășesc orice închipuire. Nicăieri nu vom mai întâlni ceva asemănător. "Miradoniz avea palat de stânci./ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți în șir,/ Ce negri de bazalt se înșirau,/ Pe când deasupra, streșina antică,/ Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt". Pentru început, cititorul remarcă trei cuvinte care se repetă: streșină, codru și vechi. Probabil nici Eminescu nu era foarte sigur unde o să se ajungă și maschează puțin procedeul. Face, așa cum spuneam, repetițiile
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
stânci./ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți în șir,/ Ce negri de bazalt se înșirau,/ Pe când deasupra, streșina antică,/ Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt". Pentru început, cititorul remarcă trei cuvinte care se repetă: streșină, codru și vechi. Probabil nici Eminescu nu era foarte sigur unde o să se ajungă și maschează puțin procedeul. Face, așa cum spuneam, repetițiile la distanță și modulează: streșină și streșina, codru și codrul, codru vechi și codrul cel vechi. Înaintând în
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
fremea îmflat de vânt". Pentru început, cititorul remarcă trei cuvinte care se repetă: streșină, codru și vechi. Probabil nici Eminescu nu era foarte sigur unde o să se ajungă și maschează puțin procedeul. Face, așa cum spuneam, repetițiile la distanță și modulează: streșină și streșina, codru și codrul, codru vechi și codrul cel vechi. Înaintând în text, ne așteaptă alte surprize. Poetul nu renunță la repetiție și reia parțial schema cu insula din Geniu pustiu, Făt-Frumos din lacrimă și Sărmanul Dionis. Imaginează prin
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
de vânt". Pentru început, cititorul remarcă trei cuvinte care se repetă: streșină, codru și vechi. Probabil nici Eminescu nu era foarte sigur unde o să se ajungă și maschează puțin procedeul. Face, așa cum spuneam, repetițiile la distanță și modulează: streșină și streșina, codru și codrul, codru vechi și codrul cel vechi. Înaintând în text, ne așteaptă alte surprize. Poetul nu renunță la repetiție și reia parțial schema cu insula din Geniu pustiu, Făt-Frumos din lacrimă și Sărmanul Dionis. Imaginează prin urmare o
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
roșii în potirul/ Mirositor și plin de miere-al florilor./ Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase/ Și verzi-întunecoase, presărate/ Cu sori dulci înfoiați, mirositori -/ E-o florărie de giganți. Într-un loc/ Crăpată-i bolta de granit, de cauți/ Prin streșina de codru până sus,/ Unde în ceruri lin plutește luna./ Ea-i o regină tânără și blondă/ În manta-i albastră constelată,/ Cu mâinile unite pe-al ei piept/ De neauă... Trece luminând cu ochii/ Albaștri, mari, prin straturi înflorite
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
tindea grumazul către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră măciulii de fân. Atent în toate părțile, printre ele călca un ciocârlan. în ușa morii ieși un moș cu căciula trasă pe nas și mânecile cojocului împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca mâța, roz și fără dinți, cu mustața ridicată. Lângă el, în ușă, apăru un om cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură, adevăratul motiv al frângerii de inimă cu care se rugase Aglaia : abia ieri îndosise de pe gardul cumnatei Sevastița cămașa și izmenele lui Ion. Baba pipăi lucrurile bucată cu bucată, apoi le înfundă cu satisfacție înapoi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche, tăcută, și aproape ascunsă sub streșina lată, cu ferăstruicele ei mici de-o palmă și visatoare ca niște ochi osteniți de gânduri... În spatele ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
elev ce-și face tema la română, comparativ cu bancurile auzite: cîteva replici, care cuprind o întreagă fabulă, cu bătaie lungă! Nimic mai potrivit de-a ilustra deviza: multum in parvo(4. Acum, timpul parcă trece mai repede; cei de sub streșină rîd cu toată gura. Femeile de la rînd ascultă și ele, ba chiar una spune un banc mai deocheat. La ora șase, apare și Ana. A dat de mîncare copiilor, a făcut ceva treabă, iar acum a venit să stea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rășină epoxidică sau linoleum); - restaurarea picturii Parohiei “Sfântul Gheorghe”, Mirăuți, sediul Suceava, obiectiv istoric categoria A; - restaurarea bisericii “Sfânta Înviere”, Suceava. Biserica este monument istoric realizat sub ctitoria doamnei Elena Rareș în anul 1551. Este necesară schimbarea acoperișului cu evazarea streșinei pentru evitarea infiltrațiilor și a igrasiei precum și înlocuirea învelitorii cu tablă de cupru. - realizarea unui birou de informații cultural religioase. Se dorește realizarea în imediata apropiere a Bisericii “Sfânta Înviere” Suceava a unor spații destinate punerii în valoare a obiectele
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
amare Și din dulceața bucuriei sfinte Ea suge hrană și se face mare... Ea, Poezia, le definea amândorura Casa noastră, le aducea mai aproape satul copilăriei : Ce pașnic era satul...Pitit la poala culmii Ca un ostrov de cuiburi sub streșina-nvechită. Îl străjuiau din muche, doinindu-i pururi, ulmii Și-l încingea pe vale pădurea de răchită. Părea bârlog sălbatec scrobit în cremeni sparte, Știind numai de datini, de hori și dragul glumii, Ferit din drumul mare, pierdut așa departe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]