85 matches
-
eliberare. Cu un tată pe care nu l-a cunoscut, cu o mamă ușuratică și nepăsătoare, crede că aparține ramurii "blestemate" a familiei; atribuie mare importanță eredității, dovadă și un motto din Ezechiel: "Părinții mănîncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinții". E greu să rămîi indiferent cînd vezi cum se repetă fraze ca: "mi-era frică de mine"; "mi-era silă de mine"; "putreziciunea mea lăuntrică (...) mă făcea să sufăr ca un cancer"; "să schimb eul abject cu un altul
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
eu am decretat că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar și cea mai gravă ceartă pe care am avut-o vreodată fusese stârnită de ceva de-a dreptul stupid: discutaserăm despre stațiuni de vacanță și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o țară a cărei inimă era stricată. Fanarul de la noi a trebui să renască mai puternic în vlăstarele rămase în pământul țării în fiii și nepoții de Caradale pân 'ntr-al șaptelea neam. Strămoșii au mâncat aguridă și nouă ni se strepezesc dinții. De aceea n-avea grijă, onorabilă tagmă! Starostele tău, starostele celui mai lucrativ meșteșug din țară, meșteșugul patriotismului reversibil, e tare și mare, va ramînea tare și mare; căci pentru maniera sa de-a vedea, pentru maniera sa și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
transporte cadavrul în mijlocul oceanului pentru a-i da drumul în valuri! Inspirația lui Chandler, chiar în varianta cea mai neagră, nu a produs niciodată un scenariu mai pueril. Deznodământul e spectaculos, într-adevăr, dar e genul de inventivitate care-i strepezește cititorului dinții! Nu e singura ignorare a principiilor de care romancierul se face vinovat în această carte. În addenda la Casual Notes on the Mystery Novel, scris în 1949, Chandler dăltuiește în piatră o cerință pe care, în ultima sa
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cine se aseamănă se adună, tradiția și Înțelepciunea veche e Întotdeauna utilizabilă, nu-i așa? Am Încercat aceste disocieri deloc Întâmplător. Ne confruntăm, de o vreme, cu un fenomen extrem de deprimant: cu agresivitatea, uneori manifestă, grosieră, semeață, alteori șuierată sau strepezită printre dinți, a unor indivizi sclivisiți, cu diplome și/sau poziții, care au toate trăsăturile grobianului, minus aparența. Un ștaif care acoperă cu greu conținutul. Pe unii Îi Întâlnesc adesea, pe alții i-am asistat, Într-o vreme, din convingere
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
gândești? Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte... Zi-i și d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc. Vorba ceea: Părinții mănâncă aguridă, și fiilor li se strepezesc dinții."407 În fragmentul citat, textemul Părinții mănâncă aguridă, și fiilor li se strepezesc dinții nu se referă doar la enunțul "Zi-i și d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc", ci la întreaga secvență care descrie
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
să prindă la minte... Zi-i și d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc. Vorba ceea: Părinții mănâncă aguridă, și fiilor li se strepezesc dinții."407 În fragmentul citat, textemul Părinții mănâncă aguridă, și fiilor li se strepezesc dinții nu se referă doar la enunțul "Zi-i și d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc", ci la întreaga secvență care descrie călătoria de până atunci a lui Harap-Alb. El proiectează asupra spațiului ficțional imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
speculată și cu două milenii Îndărăt, adică În vremea În care Burebista a tăiat viile dacilor. Ascultați povestea: „Hâc! Vitejii mei! În munții noștri vița nu ajunge niciodată să se coacă, iar zaibărul ajunge acru. Ne ustură stomahurile, ni se strepezesc dinții și ne cresc burțile de atâta apă precum nemților de la poșirca aia de bere. Dar priviți, vitejii mei, la prunii aceia falnici: Se coc Întotdeauna, și pe pace și pe război, nu trebuie Îngropați, cotorâți, legați, prășiți, iar țuica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și Pleșu sunt buni prieteni - și sub dl Iliescu și sub dl Constantinescu. Când, potrivit dlui Buzura, dl Pleșu îi cere să-i transfere Dilema din proprietatea statului în proprietate personală, iar dl Buzura, din motive legale, refuză, prietenia se strepezește. Ajuns la Cotroceni, dl Pleșu se apucă de plătit polițe. Îl destituie pe dl Buzura printr-o hotărâre a dlui Băsescu. Firește, mârlănia spiciulețului și cinismul râsului prezidențial rămân profund băsesciene. Totuși, în acest caz, președintele l-a slujit pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cel mai snob și cel mai fericit Robinson Crusoe. R.P. Asta dacă n-ați da peste un Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Gregory Peck ca bărbat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pur și simplu, n-a existat. El a intrat numai în biografia mea și a influențat-o. Nu e vorba de vreun interes material, aș vrea să știu numai cît și cum a trăit cel din cauza căruia mi s-au strepezit de cîteva ori dinții. Nu mă aștept la ceva excepțional, dimpotrivă, la ceva banal, dar din care aș putea totuși scoate puțină literatură. Uneori sînt gata să schițez oarecari demersuri, dar „vocea rațiunii” îmi spune că, momentan, ar fi „curată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
salvat apucându-l cu dinții de haine și aducându-l la mal întreg și nevătămat, nu-i poate trece pe dinainte nici una măcar din "scofalele" politico-financiare sau din vedetele care se răsfață cât e ziua de lungă pe micile ecrane, strepezindu-mi mie dinții. Penurie de caractere, inflație de nimicuri spoite. Termenul dintre ghilimele, absolut genial în contextul de-atunci, îi era rezervat la singular, înainte de 1989, - sub forma "Scofală" sau "Marea Scofală" - de către poetul Vasile Vlad doar titanului de la Scornicești
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
-ți salveze onoarea (închipuirile?) ci o lume dispărută în ea însăși cum se stinge lumina și rămâi cu spirala de la becuri în jurul gâtului regină elisabeta regatul tău pe geamuri dimineața - ecorșeul aceluiași coșmar țesând pânza freatică a incoerențelor ce-ți strepezesc dinții a simultaneității căderilor după ce-arunci buchetul strângi repede pleoapele iubirea și orbii se-mbracă-n furouri n-au nicio șansă afară când îmi stai în stomac și mă privești în ochi un montagne russe îți ridică adrenalina piața
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
singura mea operă... Gestiunea propriei violențe nu înseamnă castrarea acesteia. Ci descărcarea ei în mod noncontondent. Unii se reciclează pe ei înșiși (și-i făcu un semn larg înspre întreaga sală). Eu îi reciclez pe toț! Și Orlov se uită strepezit la peretele tapetat pînă la plafon cu jurnalele dementului: - Așa, carevrasăzică... }i-ai pus gloriile la murat... - Pe post de garnitură și entrée la ororile tale ! - Dă-mi cîteva mostre. Cucerește-mă. Cum altfel vreai să-ț fac comerțul... Moștenitorul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și la subtilitățile delațiunii, e cam mult... Cum eu nu sunt Bogdan Suceavă, n-am să cobor la astfel de turnătorii înjositoare: rămâne totul aici, între noi... Aștept, însă, răbdător, să verific adevărul proverbului despre agurida mâncată de părinți ce strepezește dinții copiilor...
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s Hotel îi pare o bomboană fondantă alunecîndu-i pe smalțul dinților, în vreme ce Mivart’s Hotel e ca o aguridă strepezindu-i dinții), burdufele de brînză cu zerul scurgîndu-se din ele, sau zgomotul căderii unei bucăți de zahăr. Toate aceste episoade cer o cenestezie acută în virtutea căreia senzațiile trupului sunt convertite în pure stări de conștiință, fără ca lor să li se
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
susține că magistrații CCR trebuie să-i convingă pe români că singurele argumente care au stat la baza deciziei invalidării referendumului au fost cele ce țin de litera și de spiritul Constituției, ”altminteri gustul amar al acestei istorii ne va strepezi gura pentru multă vreme”. Liderul PNL, Varujan Vosganian, notează importanța întrunirii de luni a plenului Parlamentului, unde se va da citire deciziei CCR de invalidare a referendumului din 29 iulie, menționând că ”soluția oferită de șase judecători incoruptibili, curați ca
Vosganian cere judecătorilor CCR să dovedească că votul lor nu este viciat () [Corola-journal/Journalistic/42701_a_44026]
-
toate suspiciunile ce apasă asupra imaginii lor. În fața Parlamentului, în fața CSM, în fața poporului român ori în fața propriei conștiințe, nu aș ști să vă spun cum e mai bine. Dar lucrurile trebuie limpezite, altminteri gustul amar al acestei istorii ne va strepezi gura pentru multă vreme”, scrie Varujan Vosganian pe blog. Liberalul amintește de cazul unui judecător care primește pensie de handicap si totuși ocupă una dintre cele mai înalte demnităti ale statului, cea de președinte al CCR, precum și de faptul că
Vosganian cere judecătorilor CCR să dovedească că votul lor nu este viciat () [Corola-journal/Journalistic/42701_a_44026]
-
viteza derulării discursurilor critice le-a transformat prea ușor în poncife, iar ele au trecut astfel în alte spații culturale, printre care cel românesc. Barthes, da, Barthes nu e doar structuralistul ultragiant care l-a făcut pe Balzac să-și strepezească fonologic dinții în mormânt: SZ. Dar dacă Lacan e încă un necunoscut (în ciuda unor eforturi post-zizekiene ale lui Alex. Cistelecan), dacă Derrida și Foucault au fost preluați de umanioarele din America și ajung mai ușor la noi, fie prin feminism
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
s-a lăudat că ar fi olandez... îi explicasem lui M. starea mea, - dându-i aceste două lucruri care să-i țină de foame până la Oradea: o pâine albă-albă, fără sare, și-un măr, care e drept că ți se strepezeau dinții dacă mușcai din el. Și pleacă la gară bunul Marius încărcat de manuscrise și cărți, abia le ducea... Mașină, ioc. A doua zi seara primesc un telefon de la tânărul din Oradea ajuns cu bine. A doua veste mă înfioară
Marele drog, foamea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9727_a_11052]
-
cu durerea vitei înfierate: "Și dacă e stins și căznit graiul lor/ E fierul jugurilor frecate, urcând/ Să-și vadă în cântec și viață/ Minunea schimbării la față." O ispășire în van, înșelînd speranțe, poleind neîmpliniri: Sună strident și netrebnic, strepezind în auz./ Sunt catargele: luptă fără furtună./ Sunt pânzele: bat, fără vânt." Revolte împotriva morilor Spaniei, într-o regie care n-are nimic a face cu viața, cu sîngele, cu patima, cu greșelile ei. Doar cu figurile imobile, zornăind sumbru
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
Magdalena Boiangiu Părinții mănâncă struguri acri și copiilor li se strepezesc dinții. Dora, personajul principal din piesa lui Bärfuss, este așa cum credea Rousseau că e omul: el s-a născut bun. Și tocmai această bunătate (inocență) o diferențiază de restul lumii: de îndată ce renunță la medicația menită să o facă asemeni celorlalți
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
de lacrimi/ Prin apă larvelor hai-hui!/ Spargeți lichidele paragini,/ Destul am navigat la suprafață/ Tăind furtuni, delfin gălbui./ Unde ne sfîșie părinții/ Chip s-a tras cu mareea, chip s-a/ Legat în ia-l de unde nu-i./ Și Marea Neagră strepezindu-mi dinții.../ - Per ipsam, cum ipsa, în ipsa!/ Lui-lui-lui, bulbul, lui-lui-lui/ Și-n bulb apocalipsa". Aidoma unei subiective încununări a crizei universale, are loc scindarea eului, demonica schizofrenie al carei dialog vestește dispariția umanului ros de ură, violență, indiferență glaciala
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]