28,923 matches
-
cu Iago... -Noa-noa! De ce te nărăvezi pântru atâta lucru? -Bine-bine, da' lasă-mă să-ți povestesc mai departe... După cum bine știi, dragul meu, mie și în somn mi-e frică să nu i se întâmple ceva domnului președinte, așa că am strigat de trei ori ,ura", am enervat-o pe nevastă-mea, Coryntina, și l-am speriat pe fiu-mi-o care, trezindu-se, imediat m-a somat să-i cumpăr bicicletă. Avea dreptate, fiindcă domnul ministru Vlădescu înainta cu cel puțin
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
limba maternă - ei vor să se salveze de la moarte. Ce altceva sînt strigătele acuzatoare ale lui Thomas Bernhard, ale Elfriedei Jelinek, ale lui Emil Cioran și ale cîtor voci care nu ajung pînă la noi și eu ce fac aici, strig pe limba mea despre mine și despre lipsa mea de aer în literatura în care trăiesc. Nu suport să cînt în cor. Corul este cea mai cumplită molimă care se poate abate asupra unei literaturi, e mai rău decît mana
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
pe tinerii poeți români îi respinge experimentul, de ce nu se joacă, de ce nu sînt ironici, de ce pun forma la zid, de ce grația, eleganța, surdina au devenit păpuși împăiate și lumea e o latrină plină cu vomă, scîrnă și spermă și strigă peste tot: asta e existența, noi nu ne jucăm, noi ne purgăm, ăsta e conținutul nostru, singurul real, singurul valabil - conținutul e scîrba! Și cititorul înțelege acest mesaj pentru că se vorbește pe limba lui, se simte pe simțirea lui. Se
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
lor ostentativ nudă. E o poetică inversă, o metaforizare ce purcede de la temă către text. Invocată cu un patetism crud, materia pare a fi cea care, ea, se alcătuiește sub forme metaforice în măsură a informa textul: ,Să vină materia, strigai în gura mare, să umple,/ să inunde coline și lunci, albii secate și rîpe./ înălțați schelele, firul cu plumb aruncați-l la pămînt,/ ademeniți-o, căprioara mea senină și roșcată,/ cu vorbe dulci, cu zîmbete, cu rugăminți aprinse,/ îmbrăcați-o
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
din literatură, eventual, din vreo epopee, s-ar putea, ca, în cele din urmă, să ajungă a ceti finalul Poemei de bază, în definitiv... Al cărei binecunoscut sfârșit sună astfel: Copiii vă cer dă mâncare Și către voi cu lacrime strigă Aici nu vă este altă scăpare Fără de mălai sau mămăligă!... Căci gura pruncilor din tăciuni Nu se poate-astupa cu minciuni. Cui dară-i voia să mai trăiască După mine vie-ntr-un noroc, Numai trebuie să să păzească Cum l-
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
dară-i voia să mai trăiască După mine vie-ntr-un noroc, Numai trebuie să să păzească Cum l-a păzit mumă-sa dă foc Ca dând pă noi vreo străină gloată Să nu stee cu gura căscată ...Răcniți, chiuiți, strigați din gură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tandaler, fârșind învățătura Porunci să meargă după sine Toți armați, strigând bura!, bura! Merg țiganii spre rău sau spre bine, Cu inima de frică înghețată, După Tandaler, ca după-un tată. Cu adevărat! - exclamă în final , reporterul vremii
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
trebuie să să păzească Cum l-a păzit mumă-sa dă foc Ca dând pă noi vreo străină gloată Să nu stee cu gura căscată ...Răcniți, chiuiți, strigați din gură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tandaler, fârșind învățătura Porunci să meargă după sine Toți armați, strigând bura!, bura! Merg țiganii spre rău sau spre bine, Cu inima de frică înghețată, După Tandaler, ca după-un tată. Cu adevărat! - exclamă în final , reporterul vremii, în fond, - un chip de a se bate nou și minunat...
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
Având printre strămoși niște răzeși viteji de-ai lui Ștefan cel Mare, atârnați de stufosul său arbore genealogic, paladina soacră a lui Haralampy dă buzna la mine în sufragerie lăsându-mi ușa din PFL într-o singură balama, și-mi strigă: -Haidi, brié, că moare! -Cine ? Ce s-a întâmplat ? -|la... Din motivu' televizorului. În dialectul ei, adoptat după ce prietenul a exilat-o pe palier într-o noapte de februarie cu minus optișpe grade, din cauză de manele la Etno Tv
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
Cum se scrie memorialistul nostru viu și otrăvit cu penița lui veșnic muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului dă striga sictir!... grămaticii răi de gură și nelegați în lanț, lătrând pe la ostrețe încoace și-ncolo după bietu' trecătoriu de altădat... Dăm citire a știre că ce au fost vor fire în veac de veac precum era ele, nici o clinteală neam
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
se poate răspunde la un argument cu un alt argument? De ce e nevoie de tot jegul aruncat asupra cuiva care are o opinie diferită? De ce mai e încă jeg, când la Revoluția din 1989 s-a murit și s-a strigat tocmai pentru că jegul să dispară? Am multe “de ce-uri” nelămurite încă. Sperăm că după 20 de ani aceste “de ce-uri” să fie de domeniul fantastic. Nu sunt. COMUNISMUL ESTE DOAR UN PRETEXT, O SCUZĂ PENTRU MIZERIA CARE EXISTĂ
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
ani, îmi aduc aminte perfect. Dar, mulți nu s-au mai întors acasă. Nu știu ce e mai bine ... să lupți pentru libertate, care oricum e cuvânt de dicționar ? sau să stai viu pentru familie ? Chiar îmi adunc aminte din Tgv, cum strigau aia de pe stradă, la noi ăștia din casă: “Lașilor!”, de parcă aveam contract cu ei să ieșim cu toții la semnal. Nu, nu ... merci ! Oricum strigatul ăla mi se părea mai mult ... “Hai bah și voi că noi facem pe noi de
In memoriam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82786_a_84111]
-
mod normal teamă. Poate tocmai de acest sentimente nenatural al atotputerii mă tem cel mai mult. Cum ar fi sa întâmpini un urs flamand și să îi arăți degetul mijlociu? Cum ar fi să te urci pe acoperiș și să strigi slogane cu care niciun om întreg la cap n-ar fi de accord? Oare lipsa fricii da frâu liber tuturor inepțiilor pe care nu le-ai face într-un mod firesc în prezența temerii? Dacă așa stau lucrurile,nu știu
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82781_a_84106]
-
să meargă să-și salveze copilul , asistentele intraseră în pauza de cafea și nu puteau fi deranjate sub nicio formă . Bebelușul nu mai respiră ....intra în șoc...mama ajunge la pătuțul lui după multe chinuri și se apucă de țipat ,strigând disperată după ajutor. Asistentele vin , mergând așa agale, o întreabă ce s-a întâmplat , iar ea, nu mai putea să vorbească , ci își lua copilașul în brațe și plângea “Nu muri îngerașul lu` mama! mama e aici , o să fie bine
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
poate și invers. Am închiriat ieri o bitzikla de la cicloteque, și cam stângace având în vedere că n-am mai stat pe bicicletă de vreo 2 ani, am plecat cu cricul lăsat. Într-o vreme niște puști au început să strige după mine...alo, alo aveți cricul lăsat...am ignorat și nici n-am procesat informația crezând că sunt apostrofări de genul ...alo, alo vezi că ți se învârte lanțul. Au insistat totuși să mă salveze și în final m-am
Noile ad-uri Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82828_a_84153]
-
Dragoș Bucurenci A cumpăra un câine (Nichita Stănescu) A venit îngerul și mi-a spus: - Nu vrei să cumperi un câine? Eu nu am fost în stare să-i răspund. Cuvintele pe care i le-aș fi putut strigă erau lătrătoare. - Nu vrei să cumperi un câine? m-a intrebat îngerul, ținând în brațe inima mea lătrătoare, dând din stanga că dintr-o coadă. - Nu vrei să cumperi un câine? m-a intrebat îngerul în timp ce inima mea dădea din sânge
La mulţi ani, Oana! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82893_a_84218]
-
limpede, ca atunci când nu te-ai mai întâlnit cu Pruteanu pe aceeasi “cărare cu idei”, omul ți-a devenit “indezirabil”. Apoi, cu docta stăruința, ne explici cum ar trebui să arate un individ care pășește spre senectute. “Hei, ar fi strigat Diogene, de unde știi? Vii de acolo?” De fapt, “necrologul” tău este tipic atmosferei culturale postdecembriste românești: “Delictul de opinie” este inadmisibil și trebie pedepsit, de la genunchiul broaștei la marea elită. Cât despre observația lui Machiavellian, într-adevăr, Bcurenci, tu ce
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
ink cu demagogia. eu nu mai rămân înlemnit atunci când apare boc (alias emil bobu) și spune k ar tb să luăm în considerare votul celor 4 milioane de votanți la referendum, după ce la referendumul pt constituția româniei (de prin 2004) strigă în gura mare k nu se poate.. k s-a fraudat, k nu au participat 50% și tb totul anulat... mai să fie... ce ți-e și cu politichia asta dâmbovițeana! în concluzie: get used to it! Păi de ce se
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
să rupă monotonia aplauzelor furtunoase care încheie orice spectacol din România, indiferent dacă spectatorilor li s-a servit beton sau moloz. Am zâmbit când mi l-am imaginat pe blândul, bonomul și bine-manieratul Răzvan Penescu ajuns la capătul răbdării și strigând “Rușine!”: Am oftat scârbit când am citit că un membru din conducerea TNB l-a amenințat că n-o să mai calce niciodată la o piesă de teatru, dar am simit iar un aer de normalitate când am văzut că Ion
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
a aplaudat în picoare, minute în șir, iar un grup de tineri, aduși pesemne din vreo grota academică, urlau sincron la răstimpuri de 10 zecunde: “Bravo!... Bravo!...” Am ieșit din sală, rușinat că n-am avut curajul să fac / să strig / să spun ceva. De-atunci îmi permit libertatea să părăsesc oricând un spectacol care mi se pare prost, chiar dacă pentru asta sunt nevoit să ridic un rând întreg. Dar n-am îndrăznit încă să-mi asum public opțiunea de gust
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
pe scaun și mă uit la imbecilii din jur ridicați în picioare. Ce să le faci? De exemplu, a văzut cineva piesă “Fericirea e marcă înregistrată” de la Green Hours? O porcărie! Jucată slab, scenariu banal... Dar nu-mi permit să strig în cafenea lucrul ăsta. De ce? Poate că nu sunt atât de “cool” că ăla de la Național. @ Kenshin Nu cred ai dreptate. Dacă huiduiala vine din mârlănie sau prostie, desigur spectatorul “recalcitant” ar trebuie evacuat pentru ca ceilalți să vadă spectacolul. Huiduiala
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
altfel de aplauze, un altfel de huiduieli. Se numește rating. Operatorul nu este spectator ci participant la spectacolul de televiziune. Un caz similar, de o altă atitudine, a trăit și George Vraca în piesa shakespeariana Richard al III-lea. Vraca strigă binecunoscută replică: “Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” și un spectator de la balcon i-a strigat: “Maestre, dar un măgar nu este bun?”. Vraca a făcut același lucru ca si Claudiu, i-a spus “ Sigur că da
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
televiziune. Un caz similar, de o altă atitudine, a trăit și George Vraca în piesa shakespeariana Richard al III-lea. Vraca strigă binecunoscută replică: “Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” și un spectator de la balcon i-a strigat: “Maestre, dar un măgar nu este bun?”. Vraca a făcut același lucru ca si Claudiu, i-a spus “ Sigur că da, vino pe scena!” Parcă este totuși altceva. O altă inteligență, o altă chibzuința... mai ales că aceasta replică a
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
Dragoș Bucurenci Inventarierea lor e un gest util și necesar pentru că e bine să știm „pe ce ne bazăm” atunci cand strigam sus și tare că vrem să ne integrăm în Europa, în lipsă de ceva mai bun, prin cultură. Lista „minunilor” seamănă cu multe dintre vitrinele kitschoase care decorează sufrageriile românilor: o duzină și ceva de vechituri cu valoare sentimentală, cateva
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
primele zile ale lui ianuarie ’90 și a fost reeditat la Nemira sub titlul . Când fenomenul Piața Universității capătă amploare, Irina Nicolau și-a luat din nou prietenii, i-a înarmat cu reportofoane, si a mers în Piață. Nu ca să strige «Jos Iliescu» și nici că să recite în genunchi «Tatăl nostru» (deși avea aceleași opțiuni politice și de credință cu ale «pietarilor»), ci ca să surprindă, din nou, ceea ce riscă să treacă neconsemnat: nu extazul și agonia, ci tușa, mai putin spectaculoasă
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
din cauza că rețin foarte greu combinațiile nume-figură, ca o sa fac tot felul de gafe. Dar memoria nu mi-a jucat nici o festă. Mi-am dat repede seama de unde atâta performanță: era, totuși, vorba de numele pe care le-am auzit strigate la catalog patru ani de zile. O altă descoperire a fost că traiul colectiv și colectivizant a lăsat urme adânci: canalele de comunicare s-au refăcut rapid, ca niște albii secate demult și îndiguite sumar, pe care primul șuvoi de
Hier encore by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83033_a_84358]