56 matches
-
pupilei, obsedată de amănuntul ne-semnificativ - întru inocența actului de auto-labirintizare! - încât i se pot/trebuie să i se poată ierta multe stângăcii! Cum remarcă și prefațatorul (de data aceasta, în mod corect!), CĂTĂLIN MOLDOVEANU experimentează și în domeniul structurii strofice: două strofe (o nonarie + o cvinarie), la care adaugă (cu efecte variabile, de la caz la caz, de la poem la poem) un vers final, intenționat a fi concluziv. Uneori, este ceea ce s-a vrut - ...alteori, finalul stih se rupe de corpus
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU by http://uzp.org.ro/un-debut-pe-deplin-onest-meandre-de-catalin-nicolae-moldoveanu/ [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
poeziei ebraice Leha dody (Ieși în întâmpinare, dragul meu). Este cântecul întâmpinării Șabatului. Personificarea apare sub forma raportului între mire și mireasă. Primele două versuri sunt refrenul cântecului și ele se repetă după fiecare strofă. Poezia este scrisă în monorimă strofică: rima diferă de la o strofă la alta. Prima literă a primului vers din fiecare strofă este în original una din literele numelui autorului, care și-l menționează în acrostih: SLMHHLWY. Deci opt strofe. Cea de a noua strofă este separată
PRINŢESA ŞABAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/lucian_zeev_herscovici_1457191325.html [Corola-blog/BlogPost/372559_a_373888]
-
și nemăsurat Tempoul și nuanțele și rolul lor expresiv (actualizare) Timbrul: formații instrumentale: taraful și orchestra de muzică populară, formațiile de muzică ușoară, fanfara interpreți celebri: soliști vocali și instrumentali de muzică populară, cultă, ușoară Elemente de structură: *) forma fixă (strofică) și liberă (improvizatorică) în muzica populară românească elemente componente ale operei, operetei și baletului: uvertură, arie, cor, duet, act, tablou, număr 3. Elemente de cultură muzicală Tipuri de muzică și genuri reprezentative: muzică populară; genuri ale folclorului ocazional: colinda și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204880_a_206209]
-
și nemăsurat Tempoul și nuanțele și rolul lor expresiv (actualizare) Timbrul: formații instrumentale: taraful și orchestra de muzică populară, formațiile de muzică ușoară, fanfara interpreți celebri: soliști vocali și instrumentali de muzică populară, cultă, ușoară Elemente de structură: *) forma fixă (strofică) și liberă (improvizatorică) în muzica populară românească elemente componente ale operei, operetei și baletului: uvertură, arie, cor, duet, act, tablou, număr 3. Elemente de cultură muzicală Tipuri de muzică și genuri reprezentative: muzică populară; genuri ale folclorului ocazional: colinda și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206853_a_208182]
-
narativă a copilului este punctată de pasaje rapide ce recapitulează prima parte. Spre deosebire de ultima parte a simfoniilor tradiționale, ultima parte a Simfoniei nr. 4 a lui Mahler este practic un cântec, conținând strofe, interludii, un preludiu și un postludiu (structură strofică). Când este auzit postludiul există o modulație în Mi major și rămâne de obicei în această gamă, încheind simfonia departe de gama Sol major. Simfonia este compusă pentru o orchestră destul de mică pentru standardele lui Mahler, nefiind folosiți trombonii și
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
cu ceea ce se petrecea în creația muzicală la mijlocul și în cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Câteva momente și fenomene muzicale semnificative din acea perioadă sun: Liszt și poemul simfonic ca gen al muzicii cu program; lied-ul strofic cultivat de Brahms și alții; Liszt și școala de la Weimar legată de creația wagneriană, în contrast cu centrul de la Leipzig, reprezentat de Mendelssohn și susținut de Robert Schumann. În acest context s-ar situa și creația lui Nietzsche, cea pianistică și liedurile
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
acest moment un predecesor, un înaintaș al tehnicii comune romantice a relaxării, în loc să creeze tensiune în mijlocul unei părți, amânând rezolvarea până la final. Schubert s-a remarcat în genul de lied. Înainte de influența lui Schubert, lied-ul tindea către o structură strofică, un tratament silabic al textului, evocând calitățile muzicii tradiționale specific romantismului naționalist. Printre tratamentele lui Schubert asupra poeziei lui Goethe, compoziția lied-urilor "Gretchen am" "Spinnrade" și "Der Erkönig" ies în evidență pentru caracterul lor dramatic, armonii neașteptate și utilizarea
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
au o scriere pe mai multe voci, în cele mai multe cazuri omofonă (ritmul coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de cele mai multe ori simplă, strofică, permițând însă intervenția unor momente instrumentale de amploare. Sub aspect armonic (acordic), rock-ul psihedelic se arată foarte bogat, atât ca varietate stilistică, cât și prin inventivitatea de care se dă dovadă. Se practică improvizația în concerte (dar și în
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
în "Pergaminho Vindel", probabil, un manuscris din secolul al 13-lea, unic în toată filologia romanică. În aceste "cantigas" interlocutorul este aproape întotdeauna o fată, mama ei, prietena fetei sau prietenul ei. Stilistic, ele sunt caracterizate printr-o formă simplă strofică, cu repetiție, variație, și paralelism, și sunt marcate prin utilizarea refrenului (în jur de 90% din texte). Ele constituie cea mai mare parte din lirica erotică expusă de sex feminin care a supraviețuit din antichitate sau Europa medievală. Există optzeci
Cantiga de amigo () [Corola-website/Science/337061_a_338390]
-
Infinitul lui Leopardi, permițându-și însă libertăți prea mari față de original. Din poemele lui Ossian, a tradus un fragment sub titlul Rezbelul din Croma. Cele mai numeroase traduceri le-a făcut însă din opera lui Catul. Prin utilizarea unor structuri strofice întâlnite și la G. Coșbuc, el realizează o versiune izbutită a versurilor poetului latin. Din spaniolul P. A. de Alarcón, a transpus în românește nuvela El sombrero de tres picos, sub titlul Morăreasa și corregidorul. Tălmăcirea, realizată în 1896, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
Cezar Ivănescu scrie Theodor Codreanu și-a creat un idiom poetic inconfundabil, aproape imposibil de imitat, fără riscul epigonismului și a pastișei. Asta explică de ce n-a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame'' supratextuale, concentrarea versurilor (având contrapondere în gustul pentru amplu), repetițiile de o persuasiune neobișnuită, incantatorie, stilizarea maximă a formelor populare și a celor culte, limbajul popular-arhaizant cu asprimi, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice noi care-l feresc de manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare", nu demolatoare cum le place deconstructiviștilor să spună ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spații complementare: exteriorul hiperbolizat și interiorul care absoarbe ceea ce se pierde în afară. Ordonate pe cele patru cicluri calendaristice, aceste sonete nu evită incursiunea în timpul „profan”, într-o istorie evocată uneori în spirit naiv-pașoptist. Fantastica pădure (1980), printr-un tipar strofic unic, de douăsprezece versuri, dar nu numai prin acesta, atestă un manierism auster. Se confirmă astfel existența unei alternanțe între exprimarea nesupravegheată și cenzurarea riguroasă. În Alte sonete (1983), H. apelează din nou la forma fixă, încălcând însă regula la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
cosmologic], discursul mitologic, discursul simbolic, discursul religios.” Se situează aproape întotdeauna, concomitent, în două câmpuri de semne, abstracte, indiferent afectiv față de obiectele-trăirile care le-au produs. Unul este câmpul formelor de expresie preconstituită (tipuri de ritm, tipuri de vers, diversitate strofică, reguli de construire a diverselor tipuri de poeme etc.), celălalt este câmpul de simboluri, imagini globale preconstituite și ele, care focalizează experiența artistică și care pot fi cunoscute și recunoscute prin cultură. D. neagă afectul ca sursă a poeziei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Citirea partiturii respectând elementele de limbaj cunoscute; citire la prima vedere; elemente de limbaj muzical (ritmicomelodice, tempo, agogică, dinamică); 1.3. Sesizarea structurilor unei lucrări muzicale audiate sau executate prima oară; celula, figura, motivul, fraza, perioada, tema, grupul tematic; forme strofice (rondo, variațiune, sonată, fugă); 1.4. Delimitarea temelor principale de cele secundare în structura lucrării muzicale. contrastul dinamic și expresiv al temelor muzicale. 2. Receptarea și analizarea unei varietăți de creații muzicale naționale și universale COMPETENȚE SPECIFICE CONȚINUTURI 2.1
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
poetic în termenii lui Mihai Codreanu, este evident că și Ț. ar vrea să construiască folosind cuvinte-statui. El cizelează versuri rimate și albe, lungi și scurte, libere și regulate, unele în forme fixe (de la sonet la pantum), recurge la facturi strofice variate, lansează rime rare, uneori compuse, funambulești: „violacee”- „ce e”, „îmi” - „sfărâmi”, „ca s-o” - „Picasso”. Caz foarte rar în poezia noastră, cuvinte românești rimează cu vocabule străine: „Cântec pe Rin... / Fetele-s ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
de la prozodia clasică la versul liber sau cel cu rimă, fără ritm (aritmic); noul model de poeticitate bazat pe accente afective, cu versuri inegale ca măsură, fără ritm, cu rimă/semirimă; frecvența mare a strofelor in egale sau absența delimitării strofice (discurs continuu, astrofic) - semnificarea grafemelor prin scrierea cu literă mică la începutul unor versuri etc. Dramaturgia modernă a secolului XX se remarcă prin: - multiplicarea speciilor dramatice și manifestarea pregnantă a unor curente artistice noi: drama expresionistă, drama de idei, teatrul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
șir de imagini prin care se exprimă o idee poetică. O secvență poetică poate coincide cu o strofă (prozodia modernă apelează la strofe inegale tocmai pentru a marca secvențele) ori poate reuni mai multe strofe. În cazul discursului poetic nestructurat strofic, secvențele se „decupează“ la nivelul sintaxei poetice, fiecare enunț alcătuind, de regulă, o secvență. Trecerea la o altă secvență poetică poate fi semnalată prin schimbarea tipului de discurs sau printro schimbare a planului de referință (exterior/interior, al eului/al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
umane în stihuri fără an. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume La nivelul compoziției, poezia este structurată în două unități logice, marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. PÎnă și rima, element tradițional constrîngător al discursului, se transformă Într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris În Întregime În vers perfect ritmat și organizat strofic În catrene), căci ceea ce se impune În ultimă analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul plasticii moderne, am putea vorbi despre „imaginația discontinuă” a futuriștilor (fără, aici, cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază În toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sinteză modernă" pe care Îl realizează În scrisul său, Voronca mai și deviase apoi, din cînd În cînd, de la programele propriu-zis avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: În poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, Își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar În Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, În "imnurile" cunoscute, Închinate ceaiului și cartofului. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de Încheiere păstrau, deși destul de bine strînse În chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit pînă atunci. Cel dintîi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decît să Înscrie În tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și În mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la bal, nu renunță Întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă. La rîndul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți În materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea Însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curînd de modernismul moderat decît de fronda avangardistă. Nota de discursivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bătea pe cel din urmă / liman al Europei, insistent (Într-un oraș îndepărtat); Sunetul n-are ecou, cuprinde un cerc / transparent, imi aminteste de-al meu nume (Liniștea nu mă înșală).271 La Quasimodo unitatea frazei corespunde deseori cu cea strofica. Tensiunea dată de distanță dintre cuvinte este accentuată pe alocuri și de separarea grupurilor nominale sau verbale ce depășesc granițele amintite: însă pe mine mă mâhnea surâsul cel din urmă // al tinerei femei culcate printre flori (Al tinerei femei culcate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]