138 matches
-
printre dinții care-au mușcat de-atâtea ori turul pantalonilor lui Nea Ceașcă, va pune, desigur, capăt discuției. Dar nu va rezolva și problema, oricâte semne de întrebare vor așeza pesedeii după ea. Tonul căznit-superior prin care potentații zilei se stropșesc la tine e menit, firește, să te facă una cu pământul. „Adică cum, tu, un neica-nimeni, te-ai trezit să ne contrezi? Tu nu vezi c-o ducem din succes în succes? Nu vezi cât ne iubește poporul? Nu simți
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
desființarea posturilor. "Noi, cei de la guvern trebuie să facem în așa fel încât să împărțim banii de la buget. Peste toate astea trebuie să ținem cont de lecția pe care le-o oferim copiilor din prima zi de școala", s-a stropșit Ciucurelul la profesorii sindicaliști. Cum se împarte bugetul, tocmai s-a văzut din exemplul de mai sus. Dar că profesorii sunt opuși copiilor, întrece orice culme a nesimțirii. Adică despre ce lecție e vorba? Lecția capetelor plecate și a frunților
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
datoriile noastre față de el. Pentru ei, 15 ianuarie e ocazia de a se înfățișa dinaintea semenilor în chip de preoți ai templului eminescian, cărora devotamentul și cunoștințele de inițiați le dau dreptul să oficieze slujbe de pomenire și să se stropșească la indiferenții lor contemporani. Adevărul e că tot acest spectacol ieftin are un scop mult mai terestru, acela de a lega, fie și astfel, numele autoinvestiților preoți de Eminescu. Dacă tot nu au scris vreun rând notabil despre el, măcar să
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
jelui după știri... A, da: suntem în sfântă zi de duminică, 17 septembrie cu mare sărbătoare în moțime, iar la Antena 3 se transmite o corespondență de la }ebea și tocmai vorbește președintele PSD, domnul Mircea Geoană care, de fapt, se stropșește la microfon spre mulțimea de pe deal: - Să se știe că noi nu suntem cârpe trecătoare, ci oameni de stat, zice cu înverșunare domnia sa... - Uraaaaa!, sare de pe taburet prietenul. Vezi-l și auzi-l? Mă, cuscre, să înnebunesc, de nu mă
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
cu un lungan că-i deschide portiera și se proptește în ea: --Asculă, bă, ăsta micu, de ce ai parcat mașina aici? Nu știi că n-ai voie? --Cum să n-am voie? Nu văd nici un semn de interzis! s-a stropșit la el Mototolea. --Nu vezi? Lasă că îți fac eu câteva semne! Cum le vrei, vinete sau albastre? Și-i arătă o labă cât un cărpător. Bietul Trache văzu negru în fața ochilor mai înainte să-l cârpească bestia fioroasă. A
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă. Dar așa... cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu fi decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca de-o flegmă stropșită între dinții încleștați: "Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
decisivă e, desigur, menită să iște controverse și să creeze perplexitate. Mizând pe cartea "barbarului bun", a străinului capabil să aglutineze forțele politice locale, cartea lui Neagu Djuvara va irita multă lume. Cum, nu mai suntem urmașii Romei, se vor stropși naționaliștii de serviciu. Nu descindem direct din Traian și Decebal? A fost nevoie de-o obscură căpetenie cumană pentru a demara procesul istoric al întemeierii țării Românești? Așa ceva e inacceptabil. Le înțeleg neliniștea. Dar dacă lucrurile au stat chiar așa
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața mai însorită. Câțiva chiar încercară să ceară bătrânelor măcar o lingură de zeamă, pofta era mânată de la spate de o foame ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur, dar nu prea departe de locul unde abureau oalele și soarele acela din ceaun care fierbea în draci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a inventat hârtia?", zice el cu o ironie mușcăcioasă. Dau drumul la printare. Lentoarea cu care imprimanta își face treaba îl enervează și mai tare. Se agită aiurea ca un sifon, plimbându-se cu pași mici prin cameră. Finalmente, se stropșește: "Astea trebuiau să fie gata demult, domnule! Da, da! Nu să stau eu acu' după dumneata, până s-or termina de tras paginile alea". Extraordinar, ce să-ți spun! Uite unde-mi era geniul creator asaltat de banalitățile monoton-mecanice ale
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa!". Cetățeanul se oprește în prag și întreabă, ridicând din sprâncene a surprindere: "Se-i, fă? Care-i necazu'?", zice omul demonstrând că despărțirea de incisivii superiori se făcuse de prea puțină vreme. Ea duce arătătorul la buze și se stropșește cu glas scăzut: "Taci, mă, dân gura aia odată! Ușa la dormitoru' lu' dom' Scufiță e închisă." "Adică profesoru-i asilea?" Nu știu. Ai răbdare să mă uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai pă Silică cu acte? Asa mândrese dă bărbat, mai rar...", face tipul rânjind disprețuitor. "Mai dă-l dreacu' și pă Silică, cu neamu' lui dă 'andicapați cu tot! Un nenorocit! Bine ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și stătu încordat, cu picioarele în aer. "Lasă, naibii, picioarele alea jos! Te crezi la sală, să-mi faci mie abdomene acum?" "Ziceam să nu murdăresc patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă știu ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana și nici nu știți unde e pe hartă!“ ripostă Napoleon. „Bucătăria voastră e jalnică, două frunze și-o lăcustă“, ținti la fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă. Înșfăcă una din cutiile de carton care așteptau în stive să fie încărcate în gura depozitului, așa vă faceți voi datoria, începu să se stropșească la magazionerul care nu știe cum să-i explice, dom’ comisar, de unde aveți dumneavoastră informațiile astea? Noi aici nu ne vedem capul de treabă, totul merge la export, nu ne ocupăm cu chestii slabe, încearcă să-l convingă, dar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șut în fund și să-mi întocmesc propriul raport despre tot dezastrul pe care l-ați provcat. Săru’ mîna, se gîndește Părințelul, dracu’ mai înțelege, la început dați buzna peste noi de parcă ați fi venit pe picior de război, vă stropșiți la toată lumea care vă iese în cale, îi băgați și îi scoateți pe fiecare pe rînd, după care nu se știe din ce motiv vă înmuiați brusc și treceți la sentimente mai omenești, cine să vă mai înțeleagă? Măi să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă Împrumut câteva tablete? Omul se stropși la el: — Am tot ce-mi trebuie. Sunt doctor. Din reflex, Myatt Îi privi mâinile subțiri, cu oasele proeminente. Își ceru din nou scuze, cu ceva din umilința excesivă a capului plecat În deșert. — Regret că v-am deranjat. Arătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe urmă faceți un decupaj pe calculator? Sau mai întâi vă faceți o ciorna scrisă de mână? — Va radeți de mine, nu? îl chestiona ea. Nu! Deloc! se împotrivi Adrian. Întrebarea aia era din manualul pentru gazetarii handicapați mintal, se stropși Fanny. Din O sută de intrebari plictisitoare pentru un autor. „Scrieți ceva în fiecare zi? Scrieți cu stiloul sau la calculator? Vă faceți planul întregii povestiri înainte de-a va apuca să scrieți?“ Adrian zâmbi, prinzând ideea din zbor. „Românele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Londrei. Și a Europei centrale. Ca și Werner Filcz pe vremuri, Dumnezeu să-l odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă. Înșfăcă una din cutiile de carton care așteptau în stive să fie încărcate în gura depozitului, așa vă faceți voi datoria, începu să se stropșească la magazionerul care nu știe cum să-i explice, dom’ comisar, de unde aveți dumneavoastră informațiile astea? Noi aici nu ne vedem capul de treabă, totul merge la export, nu ne ocupăm cu chestii slabe, încearcă să-l convingă, dar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șut în fund și să-mi întocmesc propriul raport despre tot dezastrul pe care l-ați provcat. Săru’ mîna, se gîndește Părințelul, dracu’ mai înțelege, la început dați buzna peste noi de parcă ați fi venit pe picior de război, vă stropșiți la toată lumea care vă iese în cale, îi băgați și îi scoateți pe fiecare pe rînd, după care nu se știe din ce motiv vă înmuiați brusc și treceți la sentimente mai omenești, cine să vă mai înțeleagă? Măi să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară grangurii trăiesc greu? se stropșește la mine un soi de nesimțire din animalul politic. Chiar, unde trăiesc grangurii greu? În China, în Grecia, în Italia, în Senegal, în Canada, în Franța, în Germania, în Suedia, în Egipt, Doamne!, și pe unde am mai fost, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de lucru, cu mîncarea, cu curățenia, cu spălatul... Le fac eu pe toate, nu tu, sare baba cu gura. Încet, încet, baba Catinca ajunge cu vinul fiert aproape de Ilarion. Niște nesimțiți sînt copiii noștri, asta sînt. Nu bîrfi copiii, se stropșește baba. Nesimțiți, asta sînt, ai auzit? Daa? Baba Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]