17 matches
-
în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Zorzoane pacifiste, gunoaie hitleriste Lumini mâncate-n coate și stele cu păcate Din aburi cu migală ies nori de argăseală Înfranjurite molii-și adunnă-n grabă solii Podoabe de-ntuneric, stropșite nefeeric Ciupiți obraji de lună, în gură cu-o alună Păzite păsări frânte, în colivii răsfrânte Țânțari goliți de-otravă, zâmbind mai jos c-o-'ctavă În sâmburii rânjiți, ucigași mânjiți E lumea asta plină de plagă și-i venină Mustește
O VACĂ... ȘI LUMEA ÎN CARE TRĂIM* de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1429529700.html [Corola-blog/BlogPost/374658_a_375987]
-
sărăcite tocmai de ei! Curat, Kafka! Lelea Safta îmi amintește regula de trei simple: „Dacă la 1.000 de oi trebuie trei câini, câți jandarmi trebuie la 600 de parlamentari? R: 1,8 jandarmi!”. „Ești prost!? Eu fac Legea!” zice stropșit doamna Anghel-fomista, care nu mirose a oaie. Păi, cum să nu sari gardul și să-i iei de gât pe făuritorii de legislație strâmbă? * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O rezolvăm împreună. Trimite mai departe! Să
TABLETA DE WEEKEND (135): LUPII LA STÂNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1450660300.html [Corola-blog/BlogPost/377776_a_379105]
-
L-am distrus, dar v-am spus că revelația era de o simplitate absolută. Harta e aici - și-și ducea mâna la frunte, și-i venea să râdă, pentru că-și amintea de gluma cu neamțul care zice, În italieneasca lui stropșită, „ho tutto qvi in mio kulo“, totu-i la mine-n popou. „Sunt mai bine de zece ani de când Îl port cu mine, secretul acela, sunt mai bine de zece ani de când port harta aia aici“, și-și atingea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai degrabă din „timpul mărturisirii” în „timpul trăirii” decât invers. Cel care își amintește de rugăciunea mamei: „Dumnezeu să te înzilească, Ionică” se teme că are zilele numărate. Amintirile... ar putea fi parodia unor evenimente ulterioare ariei lor de cuprindere: „stropșitul de Ion” și fratele lui mai mic, Zahei, se joacă de-a popii și de-a biserica nu numai pentru că biserica le intră „în casă” și mama le era „bisericoasă”, după cum observă cu umor Ștefan a Petrei, ci și pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la codru... Gata! S-a sfârșit, îngână Daniil sleit. Da... S-a sfârșit, îngână Ștefan cu voce spartă. Două sute de viteji, cu Mihail în frunte -, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascultători prin asprimea și dreptatea sa, neîngăduind ca vreo fărădelege să rămână nepedepsită." Jan Dlugosz, Cronica Polonorum * "De la 1465-1484 timp de 19 ani, Ștefan cel Mare ține piept fără încetare acelui puternic șuvoi turcesc; și, apoi, după ce și Moldova este "stropșită" cum spune cronicarul -, furia musulmană se revarsă asupra Ungariei pe care o șterge ca stat în 1526, transformând-o în pașalâc. Fără Mircea, Iancu Corvin, Scanderbeg, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, oceanul turcesc ar fi repezit valurile sale până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se învălmășesc neurastenia cu telegraful fără fir, țiganul și arendașul, proprietarul și meseriașul sărăcit, personaje-personificări ca, de pildă, Criza, Naftalina și altele. Probabil că în epocă efectul de ilaritate era asigurat, autorul făcând apel la procedee umoristice verificate (calamburul, limbajul stropșit, parodia ș.a.). Un comentator spiritual, malițios, pus pe arțag se arată a fi R. în Cronicele sale din „Epoca”, reunite în 1888 în volumul Cronicele lui Max (1886-1888). Cu o limbă rea și ascuțită, Max, aflat în opoziție, batjocorește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
lucrare dificilă sfara lui independent, de capul lui sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o cale mai scurtă, pe loc șes, cunoscută și sigură, unde poate să pășească fără grabă, fără sfiala, examinând cu liniște tot ce i se înfățișează la dreapta și la stanga; o altă cale mai lungă, pe creștetul unui munte obscur, stropșita de stânci și curmata de prăpastii, unde trebui necontenit să sară cu frica, fără a putea să-și păstreze sângele rece, până ce, ajungând la un punct, vede deodată un abis peste care nu e chip să treacă, și atunci se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sub braț : „Bre, Iordache... ori dom’ primar (fiștecare cum își știe obrazul), scapă-mă, că om oi fi !...” Și nu te lasă inima să nu-i ajuți că, altfel, vai de steaua lor ! Mai acu săptămâna vine unul cu plodul stropșit. „Ce fac, zice, cu Costandin, vecinul acesta al meu ? De bătut nu-l poci bate, că-i mai în putere ca mine, de răclămat nici atâta, că se are bine cu otoritatea. Fă-mi un bine, dom’ primare !” Acu, gândiți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
neamț, roșcat, cu binoclu la șold și trei gradați, cu căști, înarmați, închingați și încătărămați, dar fără halat alb, cum se obișnuia în salonul de spital. După ce au salutat militărește, i-au adus la cunoștință, vorbind prost, într-o românească stropșită: "Țara tumneafoastr nu mai este aliat nostra. Armata tumneafoastr trădat armata de la Reich. Germani cu Rumania, acum, inamic. Tumneafoastr are statut prizonir. Tumneafoastr, prizonir, rămâne rănit de război, hir in Șpital." Un gradat înalt i-a rupt, într-un cazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
modernismului și tradiționalismului”2. Cel care cartografiază cu atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în Bally aproape de apusul soarelui. Caut și aci Gangele, îl privesc lung, fumând alene, îl privesc cum curge lin și vast către orașul nostru. Stau pe o piatră, înconjurat de câțiva copii, care la început îmi strigă într-o engleză stropșită: "Maimuță albă!", apoi, văzând că nu mă supăr, ci îi privesc îngîndurat, cu lacrimi, se apropie de mine, stânjeniți, până încep să vorbesc cu ei în bengali și le împart gologani. Mă conduc cu alai, până la capătul satului. O seară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
aceștia sunt speriați de perspectiva revoluției democrate și formează clasa "tombaterelor", a bătrânilor mici slujbași cu parapon, îmbinișați și îngiubelați. E caracteristic că de înveșmîntarea europenească râd nu boierii mari, ci vătafii, vizitiii. Occidentalizanții sunt numiți la început "nemți", "capete stropșite", "franțuzi", ei înșiși considerîndu-se "tineri", apoi spre 1848 sunt porecliți bonjuriști, creîndu-se astfel mentalitatea antibonjuristă, care, ascunsă în felurite formule, se va regăsi până azi în literatura română. C. Faca e un astfel de antibonjurist. Comodia vremii, scrisă în aprilie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apoi pentru că limbajul, prin incoerența și împestrițarea lui, e de ajuns, el singur, să ne arate și incoerența ideilor unei societăți informe, ori în stare de formare, și acel amestec de civilizații, redat prin amestecul de cuvinte vechi și nouă, stropșite, schimonosite ca și ideile pe care le prezintă. Dar toate personajele schițelor sale fac parte din clasele noi, din acele categorii de oameni, care au primit formele noi și le reprezintă, le exercită. Burghezimea mică muntenească, burghezimea mare, funcționarii mici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acolo, pandantul vulgarității agresive e un masiv front al valorilor autentice, în stare a menține activ un estabilshment demn de tot respectul.) Nu știu (ba știu) cît de mare e literatura nobelizatului german Günther Grass (1927), dar invariabla lui schimă stropșită fie din motive structural stîngiste, fie doar strict comportamentale produce disconfort psihic. Nu fără urmări privindu-mă în chiar receptarea acestor proze de veșnic toboșar (al vremurilor noi). Oricît de convingător neoavangardistă s-ar arăta a fi proza de rafinament
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]