754 matches
-
în prezent). - debut publicistic: la revista Luceafărul (București), rubrica intitulată "Cartea străină" (1959). - debut editorial: cu volumul Poetică și stilistică, Ploiești, 1976 / Studii de teoria literaturii, cu privire specială asupra conceptelor și metodelor promovate atunci de Noua Critică și de structuralism. - colaborări: la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
discipline, sub influența pozitivismului, tind să se emancipeze de tutela filozofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralist ice în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază a oricărei organizări unitare a realității. Alături de structura limbajului se dezvoltă structura profundă a culturii. Fenomenele culturale și sociale se explică sub forma unor structuri complexe având drept model
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
sistem de comunicare. Așa se înțeleg, de exemplu, textele de orice natură sau relațiile sociale ale puterii. La începutul anilor 1920, lingvistica se definea ca un domeniu de cercetare particular în interiorul mișcării pozitiviste din cadrul științelor umane (în limba germană: "Geistwissenschaften"). Structuralismului în lingvistică s-a dezvoltat sub influența lucrărilor cercetătorului elvețian Ferdinand de Saussure (1857-1913), care - în "Cours de linguistique générale" (apărut postum în 1916) - diferențiază noțiunea de limbaj ("langue") de limba vorbită sau vorbire ("parole"), și ale lui Edward Sapir
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
1884-1939), care, folosind în lingvistică criterii formale în detrimentul celor istorice, insistă asupra opoziției dintre ""structura"" ("pattern") limbajului și ""realitatea vorbită"". Saussure propusese o ipoteză generală asupra naturii și funcționării limbajului; Sapir, independent de Saussure, stabilește mai multe diferențieri, care anunță structuralismul, ca aceea dintre "fonologie" și "fonetică" sau cea dintre "sincronie" și "diacronie". Principiul fundamental al structuralismului poate fi enunțat ca un "principiu de imanență", conform căruia enunțarea unui fapt realizat nu poate fi analizat decât pornind de la trăsăturile lui interne
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
limbajului și ""realitatea vorbită"". Saussure propusese o ipoteză generală asupra naturii și funcționării limbajului; Sapir, independent de Saussure, stabilește mai multe diferențieri, care anunță structuralismul, ca aceea dintre "fonologie" și "fonetică" sau cea dintre "sincronie" și "diacronie". Principiul fundamental al structuralismului poate fi enunțat ca un "principiu de imanență", conform căruia enunțarea unui fapt realizat nu poate fi analizat decât pornind de la trăsăturile lui interne actuale și nu de la evoluția istorică, cum ar fi, de exemplu, etimologia unui cuvânt. Esențial este
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
mod necesar existența acestor reguli care controlează raportul dintre respectivele unități. Ferdinand de Saussure insistă asupra unor opoziții importante: astfel, limbajul reprezintă un fenomen social produs al memoriei, în timp ce vorbirea este un fapt de creație individuală. Un merit decisiv al structuralismului este și acela de a fi redefinit noțiunea de "valoare" în lingvistică. Valoarea unității lingvistice nu este nici reductibilă la aspectul său "semnificat" (adică la conținutul său în semnificare), nici la aspectul său "semnificant" (respectiv forma sa acustică sau grafică
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Ludovic Trolle Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care pune problema unei semantici generale, postulând izomorfismul între planul semnificant și cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii 1960 a teoriei gramaticei generative sau generativismului, dezvoltat de Noam Chomsky. Mișcarea structuralistă s-a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
generative sau generativismului, dezvoltat de Noam Chomsky. Mișcarea structuralistă s-a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice anterioare, "difuzionismul" și "evoluționismul". Ea a dat naștere la două curente distincte: structuro-funcționalismul anglo-saxon și structuralismul lui Claude Lévi-Strauss. În literatura de limbă engleză antropologia structuralistă este reprezentată în special de Bronislaw Malinowski (1884-1942) și Alfred Reginald Radcliffe-Brown (1881-1955). Ambii folosesc metoda structuralistă în măsura în care se consideră că fiecare societate constituie un sistem, un ansamblu de elemente
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
primele sunt acelea care pun în mișcare sistemul social al unei populații, celelalte sunt acelea (re)construite sau descoperite de cercetătorul care studiază structura unei populații. Prin cercetările lui Lévi-Strauss asupra grupurilor sociale primitive (de exemplu clanurile totemice, miturile amerindiane), structuralismul a atins în antropologie și etnografie un grad de perfecțiune care nu va mai fi depășit. Analiza structurală și-a arătat eficacitatea în studiul acestor forme sociale fixe, devine însă insuficientă când este confruntată cu realitatea societăților complexe, cum este
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
de perfecțiune care nu va mai fi depășit. Analiza structurală și-a arătat eficacitatea în studiul acestor forme sociale fixe, devine însă insuficientă când este confruntată cu realitatea societăților complexe, cum este aceea din zilele noastre. În afară de lingvistică și antropologie, structuralismul s-a manifestat mai ales în critica literară, în special prin contribuțiile lui Roland Barthes, Gérard Genette și Michael Riffaterre. După ce a studiat semnele, simbolurile și miturile existente în societatea contemporană ("Mythologie", 1957; "Système de la mode", 1987), Roland Barthes (1915-1980
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
în "Les Mots et les Choses" (1966) el admite existența unei "structuri" în orice fenomen uman, psihologic, social etc., cu o realitate, este adevărat, incertă și intangibilă, dar efectivă și devenită inteligibilă prin organizarea logică pe care o presupune structura. Structuralismului i se reproșează faptul de a se fi îndepărtat de regulile elementare ale cercetării științifice, transformând ipotezele inițiale (generalizarea modelului lingvistic al lui Ferdinand de Saussure la totalitatea aspectelor sociale, universalitatea analizei structurale) în dogme, pe care cercetările structuraliste ulterioare
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
a mai pus în discuție. Teoria structuralistă a lui Lévi-Strauss ar fi, după Robert Jaulin, încărcată de un etnocentrism elementar, din care ar rezulta un "Inconștient Structural", prezent în mod permanent în spatele diversității aparente a culturilor. Pentru Jean Piaget (1896-1980), structuralismul este "o metodă și nu o doctrină". "Nu ar fi posibilă existența unei structuri în afara unei construcții, fie ea abstractă sau genetică", un punct de vedere care îl apropie de constructivism. Jacques Derrida (1930-2004) impută structuralismului lingvistic faptul de a
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Pentru Jean Piaget (1896-1980), structuralismul este "o metodă și nu o doctrină". "Nu ar fi posibilă existența unei structuri în afara unei construcții, fie ea abstractă sau genetică", un punct de vedere care îl apropie de constructivism. Jacques Derrida (1930-2004) impută structuralismului lingvistic faptul de a fi dat precădere formelor verbale și "sonore" în detrimentul formei scrise.
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
urmate de revoluții în care "paradigma" științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "Structura revoluțiilor științifice" (1962). Imre Lakatos a considerat știința drept urmărirea unor programe de cercetare complexe. Joseph D. Sneed a dezvoltat structuralismul epistemogic. T. S. Kuhn și Paul Feyerabend au încercat să demonstreze, cu metode istorice și sociologice, că cercetarea științifică decurge altfel decât cum afirmă raționalismul critic al lui Popper sau cum afirmă criticii lui Popper. Astfel, savanții, în faza obișnuită
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
dezbatere mare și, prin urmare, este menționată că "a treia mare dezbatere". Dezbaterea între paradigmă a fost o dezbatere între liberalism, realism și radicalele teorii ale relațiilor internaționale. Dezbaterea a fost descrisă, de asemenea, ca fiind între realism, instituționalism și structuralism. A patra ”Mare dezbatere” a fost o dezbatere între teoriile pozitiviste și teoriile post-pozitiviste ale relațiilor internaționale. Confuz, este adesea descris în literatura de specialitate că "al treilea Mare Dezbatere", de către cei care resping descrierea disputa paradigmelor că o mare
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
(n. 28 noiembrie 1908, Bruxelles - d. 30 octombrie 2009, Paris) a fost un antropolog francez, teoretician al structuralismului etnologic. A fost membru al Academiei Franceze. S-a născut din părinți francezi, de etnie evrei alsacieni, care pe atunci locuiau în Brussel, unde tatăl lucra ca pictor. A copilărit la Paris. În timpul Primului Război Mondial a locuit la bunicul matern care
Claude Lévi-Strauss () [Corola-website/Science/314220_a_315549]
-
aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
Bulding din Chicago. Acest stil reprezintă un nou mod de considerare a arhitecturii. Caracteristici: simplificarea formei și a ornamentelor, estetica este "mașinistă", eliminarea detaliilor inutile, predominanța funcționalului asupra formei. Modernismul exprimă o diversitate de idei și concepte stilistice printre care: structuralismul, formalismul, Bauhaus, stilul internațional La începutul secolului XX, contextul era oarecum potrivnic stilului decorativ din arhitectură. Arhitectul german Adolf Loos a declarat ca "ornamentul este o crima". În 1907, Peter Behrens a fost numit consultant artistic al firmei germane AEG
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
oricare alt subiect, se folosește de un set de termeni specifici, metalingvistici, cu ajutorul cărora se poartă discuția. Mulți termeni datează din perioada antichității: Alți termeni sunt mai noi: deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
(n. 1948, Negreni, județul Cluj) este un eseist și filosof român, specializat în structuralismul francez, semiologie, hermeneutică și filosofia religiilor. De la începutul anilor 2000 s-a impus și ca un specialist în comunicare interpersonală și de gen, fiind recunoscut la nivelul diferitelor instituții (juridice), ONG și mass-media. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
instituții (juridice), ONG și mass-media. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj în anul 1972 cu o lucrare intitulată "Sociologia operei de artă". În anul 1984 a primit titlul de doctor în Filosofie cu teza "Structuralismul francez și problemele culturii". Din 1993 este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai (unde a fost timp de mai multi ani seful Departamentului de Filosofie) și la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir. A beneficat de burse de cercetare postuniversitare (DAAD, Soroș și Bursa
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește "Arta prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței". După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
sa "Structural Realism" se bazează pe continuitatea ecuațiilor matematice, obținută de Worrall prin teoretizări despre eterul purtător de lumină, până la ecuațiile lui Maxwell, care descriu proprietățile câmpurilor electromagnetice. Eterul a fost respins, dar ecuațiile sunt valabile și astăzi. Vezi și Structuralism (filozofia științei). Reprezentanți: Ian Hacking, Nancy Cartwright Realismul entităților respinge entitățile postulate de teorie, acceptând doar cele care joacă un rol în cadrul experimentelor. O entitate este reală dacă prin manipularea acesteia pot fi create noi fenomene. Pozitivismul este o filozofie
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
și vă mărturisesc că am regretat uneori chiar în cazul cuiva ca Tudor Vianu abandonul acesta. Riscul era să vă lăsați cucerit de filosofiile timpului la propriu, dar ați știut să vă luați distanțele, cum ați făcut-o în cazul structuralismului. Toate unitățile îmi par demne de luat în considerație, în a doua jumătate a veacului nostru, cu excepția celor filosofice. Și, de altfel, filosofie nouă înseamnă de cele mai multe ori regândirea uneia vechi. Citesc, cu interesul pe care-l veți trezi în
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]