754 matches
-
Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi: Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: "particularismul istoric", "difuzionismul","relativismul cultural," "funcționalismul", "structuralismul", "materialismul", "interpretativismul", "criticismul." Antropologia cuprinde patru mari ramuri: În funcție de tradițiile naționale și de modul în care s-au dezvoltat aceste științe în diferite țări, ceea ce se înțelege prin antropologie culturală mai este numit și antropologie socială în Marea Britanie sau etnologie
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
pledează pentru perceperea realității în multitudinea ipostazelor sale, situându-se mai aproape de concepția aristotelică pentru care definitoriu rămâne, după cum vom încerca să arătăm, principiul posibilului-în-fiecare-clipă. Desigur, nu au lipsit nici tentativele (numeroase mai cu seamă în perioada de glorie a structuralismului), de a împinge mimesis-ul aristotelic în zona poiesis-ului, privilegiind Cuvântul și Limbajul, în toate avatarurile sale (logos, mýthos, lexis); însă, în pofida uriașelor resurse de energie canalizate în această direcție, realitatea nu a putut fi niciodată cu totul eliminată din joc
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de Sine în desfătarea cu Altul”, pe care el o deducea însă din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de prisos să mai menționăm că teza propusă de Ricoeur se raportează în permanență polemic la postulatele semioticii și ale structuralismului care - după cum, cu multă subtilitate, remarca Antoine Compagnon - „asociau mimesis-ul cu doxa, cu un tip de cunoaștere inertă, pasivă și represivă, cu consensul și ideologia, când nu de-a dreptul cu fascismul”102. Spre desebire de semiotică, preocupată exclusiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
echivalează cu o interpolare printre predicatele situației noastre a tuturor acelor semnificații care transformă propriul mediu înconjurător (Umwelt) într-o lume (Welt)107. Deslușim mai bine, în lumina acestei concilieri provizorii dintre cele două lumi, fondul polemicii lui Ricoeur cu structuralismul, sintetizat în alt loc printr-o exclamație îndeajuns de semnficativă: „Ca și cum limbajul nu ar fi, dintotdeauna, proiectat în afara lui însuși prin chiar forța sa ontologică!”108. Faptul că operele literare îmbogățesc, la rându-le, limbajul printr-o experiență unică, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rândul lor, Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca și discipolii lor (așa-numitul „neomachiavelism”) preferă să pună accentul pe problematica circulației elitelor, pe dihotomia guvernanți/guvernați și pe legea necruțătoare a aristocrației (sau a oligarhiei). De oriunde s-ar inspira (din funcționalism, structuralism sau interacționism), teoriile moderne ale stratificării atrag atenția asupra unui ansamblu de caracteristici legate de poziția profesională: sector de activitate, nivel de venituri, tip de calificare etc. Trei elemente, propuse de Maurice Halbwachs și discutate apoi de Raymond Aron În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sincopă dureroasă peste care se va trece. Ce-i drept, mai gravă pentru viitorul nostru decât alte primejdii de la noul început de secol și de mileniu. Cele mai recente cercetări din anii postbelici, cu metodele comparatiste și sincronice validate de structuralism, cu etologia umană și animală, psihologia abisală postfreudiană, științele religiilor, au îmbogățit însăși definiția mitului ca "discurs despre zei". Mitul este mai mult decât o povestire fantastică, o construcție a spiritului, o primă elaborare a unei experiențe reale. Pentru că are
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apariției Sfintei Fecioare! Orice mistică ne învață într-o manieră strălucită că timpul viziunii sau al extazului nu este timpul orologiului sau al cronometrării". (16, p. 76) Durand arăta că filologia clasică, exegeza religioasă, multe cărți de filosofie contemporană sau structuralism lingvistic au adus dovezi privind importanța miturilor și a muzelor pentru cunoașterea omului și a lumii sale pronunțat figurativă, nu substanțială. La frecventele citări din Foucault, aici ni se pare potrivit textul " Nu există diferențe între aceste mărci vizibile pe
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
homo sapiens. Am vrea să înțelegem noile încercări prin care suntem obligați de istorie să trecem, odată cu întoarcerea capetelor și a drumurilor de la Răsărit spre Apus, de la Sud spre Nord și invers. Ne ajutăm de hermeneuticile timpului, dar și de structuralismul socio-uman din ultima jumătate de secol. Așa cum se susține și în (37 a și b). Căci științele moderne ale naturii practică structuralismul nu de la scolastici, ci poate de la antici încoace. Cu oarecare aproximație, hermeneutica structuralismului trimite la metalogică și metamatematică
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de la Răsărit spre Apus, de la Sud spre Nord și invers. Ne ajutăm de hermeneuticile timpului, dar și de structuralismul socio-uman din ultima jumătate de secol. Așa cum se susține și în (37 a și b). Căci științele moderne ale naturii practică structuralismul nu de la scolastici, ci poate de la antici încoace. Cu oarecare aproximație, hermeneutica structuralismului trimite la metalogică și metamatematică. Se ajunge așa în preajma semioticii, care are corespondențe informațional-calculatorii și tehnologice, respectiv, ne întâlnim și cu o etică a valorilor și virtuților
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
hermeneuticile timpului, dar și de structuralismul socio-uman din ultima jumătate de secol. Așa cum se susține și în (37 a și b). Căci științele moderne ale naturii practică structuralismul nu de la scolastici, ci poate de la antici încoace. Cu oarecare aproximație, hermeneutica structuralismului trimite la metalogică și metamatematică. Se ajunge așa în preajma semioticii, care are corespondențe informațional-calculatorii și tehnologice, respectiv, ne întâlnim și cu o etică a valorilor și virtuților morale, definitorii pentru lumile oamenilor de astăzi, de la cele mai "primitive" care se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și tehnologice, respectiv, ne întâlnim și cu o etică a valorilor și virtuților morale, definitorii pentru lumile oamenilor de astăzi, de la cele mai "primitive" care se conservă prin tot mai rarele rezervații la cele mai "expandate" în Cosmosul Apropiat. (38) Structuralismul, hermeneutica și filosofiile mai vechi, de genul pozitivismului, fenomenologiei și existențialismului, nu pot lipsi din eforturile de înțelegere a orizonturilor și limitelor societăților și oamenilor care trăiesc în ele. În 1994, R. Trigg scria pentru ediția românească a uneia dintre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
terapie, ca eliberare prin intermediul explicării. În acest context conflictele morale sunt sustrase acțiunii voinței orientată spre disciplinarea pasiunii, fiind clarificate în lumina înțelegerii raționale. Este o formă reînnoită de spinozism moral, finalizat prin cunoaștere. Tot de analitică este legat și structuralismul. Structura nu este altceva decât dispunerea raporturilor analitice; este o totalitate articulată după anumite linii conectate organic, a căror dinamică este anticipată și constantă și de la care fiecare fenomen își primește valoarea. Primatul structurii comportă considerarea fenomenelor vieții conștiente și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ale modului constitutiv al societății, oricare ar fi ea. Conflictul sau devianța erau tratate ca simple patologii sociale, dezvoltarea apărea ca o inginerie socială a construcției; pe scurt, societatea era naturalizată până la pierderea propriilor caracteristici sociale. În sfârșit, sistemismul sau structuralismul sociologic au operat cu teoretizări care au substituit societății sisteme sau structuri sociale supraordonate în care individul uman singular nu era decât un nod într-o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu le au. Dintre ceilalți critici, preferatul lui este S. Cioculescu (et pour căușe!), nu G. Călinescu (lăudat malițios și combătut cordial). Cornel Regman e un raționalist incurabil și care n-a căzut în mrejele nici unei mode. A trecut peste structuralism (cea mai atractivă maladie a criticii din jumătatea a doua a secolului) cum a trecut peste toate: cu ironie și finețe. Nu s-a îmbătat niciodată cu apă rece. Independența această de spirit a cronicarului ascunde un polemist. De felul
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
Andreea Deciu Pe la jumătatea secolului trecut (adică 20), era extrem de populară teoria autonomiei literaturii, ca manifestare spirituală, chiar dacă printre adepți se numărau mai ales aceia influențați de o doctrină cu ambiții scientisto-universaliste-interdisciplinare: structuralismul. Între universitarii literați bucureșteni am auzit deseori argumente pro-autonomia literaturii legate în primul rînd de o insecuritate a statutului disciplinar și instituțional: dacă permitem filozofilor sau istoricilor să ne învețe cum să analizăm un text literar, ori dacă importăm noi
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții, Lansdown susține că autonomia
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
arată cum Dinu Pillat - alături de Vladimir Streinu, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu (eu i-aș adăuga și pe Adrian Marino și Alexandru Piru), proaspăt ieșiți din pușcării sau de sub interdicție - a urmat o cale metodologică proprie, aflată la egală distanță de structuralismul care, prin generația ’60, ocupa terenul criticii universitare, și de neoimpresionismul noii critici de întâmpinare, reprezentate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Lucian Raicu sau Gabriel Dimisianu. Delimitarea operată de George Ardeleanu este importantă pentru recuperarea diversității unui peisaj
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
fragmentării, fie îl sperie prin excesele de interpretare la care au ajuns, sub pana diverșilor eminescologi, Theodor Codreanu preferă moda retro, întorcându-se cu bunăvoință la antiimpresionismul lui D. Caracostea (considerat, din exces de zel, un protocronist, în materie de structuralism), nu fără să-și propună evitarea păcatului acestuia de a fi părăsit cu ușurință tentat de himerele muzicalității principiul structurii totalizante. După cum iarăși admirație îi produce autorului nostru recenta exegeză a lui G. Munteanu, cu suportul ei integralist, prin asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ales pentru progresele pe care le face lectura sincronică, simultană, totalizantă, în conștiința critică românească actuală. Reacțiune antiistoristă, antipozitivistă, necesară, acest tip de lectură, să-i spunem "modelatoare" sau "arhetipală", reprezintă una din influențele și adaptările cele mai benefice ale structuralismului modern: opera privită ca structură unitară de interdependențe funcționale (Theodor Codreanu le spune "dialectice"). A restituit operei unitatea sa coerentă, particulară, surprinsă de la orizontul actual, acesta este postulatul metodologic de bază. În cazul lui Eminescu întreprinderea este deosebit de dificilă, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iulie 1993 Eugen TODORAN Trebuie reținută de la început originalitatea studiului lui Th. Codreanu și cuprinderea întregului orizont al poeziei lui Eminescu din perspectiva modernității, după un modernism opus prin definiție tradiționalului romantism. În acord cu metodele moderne ale studiului literar: structuralism, semiotică, psihocritică etc., analiza critică se bazează pe o informație impunătoare prin diversitatea direcțiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu, metodologic deschisă în analogie cu opera lui Dante, prin nouă cercuri dialectice. "Trăind la răscruce de ere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prozator, pe când M. Ralea e un filosof al culturii, iar Tudor Vianu unul din creatorii stilisticii românești și un remarcabil comparatist, iar la vremea aceea un asemenea punct de plecare pentru judecarea unei opere literare era totuși o noutate. Nici structuralismul promovat de Rene Wellek și Austin Waren nu pătrunsese pe piață, chiar dacă în Franța lui Rolland Barthes se trecea deja la textualism. O clasificare absolut subiectivă a criticilor e dată la paginile 125-126, pe clase. Din prima clasă fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grecescul semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
relații unilaterale, una corespunzând atitudinii creditorului, cealaltă, aceleia a debitorului. Altfel spus: mutualitatea (=); reciprocitatea (!); dreptul (+) și obligația (-)” (Lévi-Strauss, 1978, p.65) Este evident echilibrul pe care Claude Lévi-Strauss îl propune ca privind natura relațiilor de comunicare în cadrul modelelor deja consacrate. Structuralismul va fi însă criticat prin apariția sociologiilor interpretative; astfel, pentru Garfinkel, societatea nu poate fi o realitate obiectivă, iar actorii comunicării nu pot fi priviți - așa cum o face sociologia pozitivistă - ca marionete incapabile de interpretare, ca „idioți culturali” cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Harold Garfinkel, profesor la Universitatea California (și fost student al lui Parsons, la Harvard). Etnometodologia pornește de la studiul simțului comun, așa cum se relevă acesta în situațiile obișnuite de acțiune. Faptul social nu mai este dat (ca în perspectiva oferită de structuralism), ci este rezultatul activității persoanelor, schema comunicării substituindu-se celei a acțiunii. „Studiile etnometodologice urmăresc analizarea activităților de fiecare zi ca metode folosite de membrii grupului, cu scopul de a face aceste activități vizibil-raționale-și-raportabile-pentru-toate-scopurile-practice «accountable» ca organizare a activităților obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]