326 matches
-
celebritatea acestui curent. Utilizarea lor este destul de amplă În antropologia americană. În antropologia franceză, ele au fost mai puțin utilizate, cu atât mai mult cu cât aceasta a adoptat orientări cu totul diferite, fiind puternic influențată de gândirea și curentul structuralist. Ca exemple, totuși, să-i cităm pe Bernot și Blancard (Nouville, 1953, pp. 425-440), care, influențați de teoria școlii Cultură și personalitate și cu concursul profesorilor de la Institutul de psihologie de la Sorbona, au aplicat unor populații școlare, dar și din afara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
patterns, În terminologia lui Benedict) ipostaziate, și nu În acțiunile ei concrete și În funcționarea sa reală. Deși tezele culturalismului, care au reînnoit practica etnografică printr-o regândire a disciplinei, au făcut obiectul unor critici dure (inclusiv Înainte de 1960, din partea structuraliștilor, cu excepția lui Claude Lévi-Strauss) și cu toate că li s-a opus argumentul că personalitatea se formează În egală măsură reacționând Împotriva etosului de grup și integrându-l, temele dezvoltate au continuat să influențeze cercetările antropologice, psihologice și filosofice. Unele opere cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ceea ce dă organizațiunea unei poezii este factorul intelectual, ideea în înțelesul cel mai pur, pornirea de a comunica". Vom constata, cum precizează și Emil Manu în Poeticile lui G. Călinescu (postfață la Curs de poezie), că autorul Enigmei Otiliei este structuralist avant la lettre. Întreg acest curs, cît și Universul poeziei, predat tot la Universitatea ieșeană, în aceeași perioadă, premerg și nu sînt cu nimic mai prejos față de volumul Structura liricii moderne, a lui Hugo Friedrich, publicat în Germania, prima oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unii scriitori, filosofi și umaniști să privească mai degajați "directivele" de partid, să compare realitățile noastre cu cele ale altor popoare ori cu diferite tendințe pretinse a fi valabile la scara umanității. Influențe tot mai mari au avut "noua critică", structuraliștii francezi și americani care criticau tot mai insistent exagerările istoriste și etnocentriste. La noi se foloseau argumente inspirate de lingvistica nouă, teoria informației, logica matematică (simbolică), cibernetica și alte discipline asemănătoare. Se uita că, totuși, Occidentul nu ostraciza nici religia
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și universală, și sfârșind cu literatura Noului Roman Francez sau literatura română a anilor 60-70. Surprind observațiile de fond pe care le face criticul în devenire, legate fie de stil, fie de construcție și chiar încercări ale viitoarei sale metode structuralist hermeneutice care vor căpăta amploare în studiile de mai târziu. Pare surprinzător pentru un cititor de vârsta tânărului Codreanu să facă notări de genul "deși nu se ridică la valoarea Fraților Karamazov, Demonii este o capodoperă. Personajele cele mai adevărate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de l’Association Guillaume Budé, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști î!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un platan Cei patru ocupanți ai săi au fost Uciși. Întrebarea care se ridică în acest punct este dacă aceeași opoziție funcționează doar în raport cu poezia. Altcumva, riscăm să ajungem la naiva concluzie că jurnalismul este o altă ipostază a prozei. Structuraliștii au rezolvat această dilemă, tratând limbajul poetic în sens de literatură, nedespărțită în genuri. Ipoteza noastră este că facem o comparație între două texte scrise în aceeași limbă și formate din aceleași lexeme și din aceleași construcții sintactice. Singura deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în experiența socială, în general, și în experiența comunicațională, în particular. Deoarece Claude Lévi-Strauss a fost influențat decisiv de întâlnirea sa, în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cheese, ceva „mai ușor, mai proaspăt, acrișor și topindu-se în gură” (Strauss, 1978, p. 115). Astfel, anumite sunete ar trimite spre culori luminoase, iar altele, dimpotrivă. Aceste două exemple ne oferă o viziune interesantă asupra predeterminării comunicării în curentul structuralist. Claude Lévi-Strauss a folosit aceleași metode pentru a studia, în calitatea sa de antropolog, „popoarele primitive”. Astfel „dacă (așa cum credem) activitatea inconștientă a spiritului constă în a impune forme unui conținut și dacă aceste forme sunt fundamental aceleași pentru toate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o oferă, probabil, deja amintitul Gilbert Durand: "Trebuie poate mai întâi să definim ce este un arhetip, obiect de resentimente la structuraliștii noștri fonetizanți. El este tocmai o forță fizică, o sursă majoră a simbolului, căruia îi putem asigura pregnanța, universalitatea și permanența. Așa cum prea bine a zis Jung, este un <<subiect viu>>,un motiv psihic care nu se lasă niciodată indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
referire la un perimetru național) vorbi de mutații structurale, relativ recente, într-o literatură. Cred că ele nu se pot constata decât cu un recul pe care încă nu-l avem. De aceea, mai ales că nici nu sunt un „structuralist”, aș reformula, dacă îmi permiteți, întrebarea dumneavoastră în termenii următori, mult mai simpli: „Față de perioada interbelică, ce aspecte noi se pot releva în literatura noastră actuală?” Greu de răspuns satisfăcător pe un spațiu așa de restrâns la o întrebare care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
antimodei la care eu, unul, nu prea marșez. — Puteți să vă apropiați mai mult de fenomenul respectiv și să-l concretizați? Un prieten al meu, sensibil mai tânăr, strălucit eseist, remarcabil critic, mi-a mărturisit într-o zi, că vocabularul structuralist îi dădea anumite „complexe”; pentru a scăpa de ele, a învățat vocabularul. Eu n-am avut aceste complexe și nu l-am învățat. Când întâlnesc ici-colo, sub semnătura unor intelectuali inteligenți și cultivați, clișee din acest vocabular, pe care ei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai marxist decât Marx. — V-aș ruga să facem un pas înainte în onomastica românească și universală și, ori de câte ori vorbiți despre cineva, să-l și numiți. Cine e prietenul? — Paul Georgescu. — Și celălalt prieten? — Care era celălalt? — Cel cu vocabularul structuralist... — Pe ăsta nu-l numesc pentru că nu e vorba de un text tipărit. — Cedez în fața argumentului. Dar credeți că poziția declarată, ori aparentă nu poate atinge până la urmă substanța operei? Vorbiți de Ezra Pound. Credeți că el poate fi admirat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de l’Association Guillaume Budă, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști î!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru textul literar a avut în vedere succesul de care s-a bucurat în învățământul francez problematica enunțării. Primul capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această abordare din perspectiva crizei stilisticii în anii '60 și a "imperialismului semiologic", propriu programului structuralist ce a determinat progrese doar în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80, "teoriile enunțării și o abordare lingvistică a coeziunii și coerenței textuale" au permis lingvisticii să devină un "adevărat instrument de investigație" pentru textul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
accentul pe specificitatea limbilor naturale. De aici și situația relativ paradoxală a unei lingvistici oficial "imperialiste" și invadatoare, însă de fapt deosebit de discrete. Naratologia, poetica și studiul vocabularului au fost domeniile care s-au dezvoltat cel mai bine în interiorul programului structuralist. Naratologia, în ciuda câtorva împrumuturi terminologice destul de metaforice ("propoziție narativă", "mod"...), a cunoscut o amploare care se datorează în foarte mică măsură lingvisticii. Cât despre studiul poeziei, profund marcat de celebra "funcție poetică" a lui R. Jakobson, remarcabilele sale progrese sunt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În conformitate cu conceptul de derivare sau de „descendență” utilizat În mod curent În cadrul disciplinelor istorice. (După cum vom vedea, ne confruntăm, În unele cazuri, cu un proces care poate fi definit drept „transmisie cognitivă”.) Dar oare nu la același lucru se referă structuralistul care afirmă că ideile sînt „sincronice”? Fără Îndoială că da. Un structuralist poate identifica, Într-adevăr, părți din ceea ce numim „obiecte ideale”, adică sisteme de idei care există În dimensiunea lor „logică” (pentru explicații, vezi Introducerea la lucrarea de față
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
disciplinelor istorice. (După cum vom vedea, ne confruntăm, În unele cazuri, cu un proces care poate fi definit drept „transmisie cognitivă”.) Dar oare nu la același lucru se referă structuralistul care afirmă că ideile sînt „sincronice”? Fără Îndoială că da. Un structuralist poate identifica, Într-adevăr, părți din ceea ce numim „obiecte ideale”, adică sisteme de idei care există În dimensiunea lor „logică” (pentru explicații, vezi Introducerea la lucrarea de față). Pentru a se putea identifica sisteme Întregi trebuie să fie satisfăcut criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Există În teoria lui Goethe o anumită recunoaștere generală a omologiilor, Însă modul În care se petrece transformarea rămîne În esență neexplicat. Întrecându-l pe Goethe, lingvistul Ferdinand de Saussure (1857-1913) a constituit principala sursă de la care s-au alimentat structuraliștii, referindu-se necontenit la distincția operată de el Între „sincronia” și „diacronia” unei limbi și la accentul pus de el, În consecință, pe studiul sincronic al limbii 12. Cu nuanțări introduse mai Întâi de prințul Nicolas S. Troubetskoy (Principles of
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fluidizate" prin atrofie produc para-semnificații lingvistice în cadrul comunicațional al grupurilor de emițători-receptori online. De aceea, ne este lesne să vorbim nu numai de perpetratori semiotici, ci și de perpetratori semantici fluizi, purtători de semnificație. (T4) Contracția limbajului reprezintă un filtru structuralist natural, la nivelul evoluției limbajului online. Într-adevăr, cred că aspectele teoretice ale dezechilibrelor limbajului nu pot fi abordate numai prin teoriile funcționaliste, ci mai degrabă prin filtrul structuralist, deoarece vorbim, în principal, despre mutații morfolingvistice, deci și morfogenetice. În
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
semantici fluizi, purtători de semnificație. (T4) Contracția limbajului reprezintă un filtru structuralist natural, la nivelul evoluției limbajului online. Într-adevăr, cred că aspectele teoretice ale dezechilibrelor limbajului nu pot fi abordate numai prin teoriile funcționaliste, ci mai degrabă prin filtrul structuralist, deoarece vorbim, în principal, despre mutații morfolingvistice, deci și morfogenetice. În acest context, este relevantă ipoteza Sapir-Whorf, potrivit căreia limbajul folosit determină, cel puțin într-o anumită măsură, modul în care percepem lumea și ne raportăm la aceasta (v. Internet
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fractal, catastrophy, atractor, chaos, turbulence, supersensibility to the initial conditions, dissipative structures or cooperative processes can be useful in the sociological approach of the nowadays reality. The use of the theoretical means characteristic to complexity sciences helps us define a structuralist paradigm of modernity, based upon the idea of form. In the realm of geopolitics, the analysis concentrates on the weakening of the nation-state and the "fluidization" of the classical fronteer. The new isomodern restructuration consists in the emergence of new
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teză va fi piatra de unghi a lingvisticii structuraliste începând cu Saussure: între complexul sonor și sens, între semnificant și semnificat, legătura nu este necesară, ci convențională și culturală, bazată pe acordul dintre vorbitorii unei limbi la un moment dat. Structuraliștii susținători ai arbitrariului semnului lingvistic au considerat că unitățile lingvistice nu au existență în afara unei limbi, limba nefiind nomenclatură 28. Problema motivării numelui propriu ca semn lingvistic trebuie pusă altfel, numele nefiind semne primare, ci formate pe baza unor elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acum 30 de ani... Dar am avut câteva surprize plăcute: l-am întâlnit în Italia pe nepotul meu, pe care nu l-am văzut de 28 de ani - acum are 31 de ani, este profesor de literatură comparată (dar este „structuralist”) și autorul unei cărți enorme despre Faulkner. Tot în septembrie, în Italia, am participat la un colocviu despre taoism (în calitate de ne-specialist), la Villa Serbelloni. Pasionant. Voi încerca să public câteva texte în Hșistory ofț Rșeligionsț. Articolul dvs. despre maya
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]