571 matches
-
deșărtat în capetele ambasadorilor tot ce i-a trecut prin cap: că sunt șperțari, că nu-și văd de treabă, că odraslele lor fac țara de rușine, că sunt indolenți, iresponsabili și corupți. Ba mai mult, că nu-și pot „struni” nevestele. Sunt sigur că fiecare dintre aceste acuze pornea de la informații și cazuri concrete - altminteri, n-ar fi avut nici un rost ca ele să fie evocate într-un moment de oarecare solemnitate: depunerea jurământului către președinte, conform noii Legi a
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
gloria împăturită?”. Din clipa aceea nu s-a mai înțeles nimic: răspundere, durere, neodihnă, „poetul răstignit în piscul datoriei sale”. Pînă cînd congestionat și neoprindu-se din strigăt, Adrian Păunescu, a apăsat pe un buton. Angelica lui secretară a apărut, strunindu-și bine spaima, „ești martoră aici că doamna nu are voie să transcrie nimic din ce a înregistrat aici, decît contra sumei de un milion de dolari”. „Da”, șoptește liniștitor creatura rafaelită, dar nu-mi scoate, cum ar fi fost
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
cu o distanță meditativă și simultan ludică. Mai mult, știe să plaseze cuvântul potrivit la locul potrivit, să pună punct (nu virgulă, de data aceasta) unei direcții anume pentru ca să reia aceeași direcție într-un topos neașteptat, sub alte veșminte, să strunească polifonia și să elibereze fraza de redundanțe. Nu divaghează în surplus, reușind astfel să nu obosească sau să plictisească cititorul. Ba chiar uzează de rețeta unui roman detectivist, în vederea menținerii suspansului, construind în jurul intrigii un adevărat ceremonial al gândurilor și
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
direct în inima ideii. În felul acesta multe dintre poeme dobândesc semnificații aproape apoftegmatice, se transformă într-un soi de cugetări lirice. Poezia lui Dinu Flămând este una eminamente cerebrală. Autorul își domină cu autoritate limbajul poetic știe să își strunească sentimentele, mesajul său conține o abia sesizabilă fărâmă de (auto)ironie. Nimic nu descrie mai bine deruta existențială a unui om singur ca acest poem al gândurilor curmate la nivelul cuvintelor de legătură: "iar această levitație de umbre-vocale/ susurând în
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
Gheorghe Grigurcu O mare-ntreagă bătută cu ciocanul pe nicovală laminată potcovită deșelată porcăind ca o tablă de metal răsucită cu ură fremătînd nechezînd cabrată ca un cal pur sînge abia strunit de-un braț de jocheu înfoiată ca o pasăre de pradă lăsînd să-i scape din cioc tărîmul celălalt.
Marină by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4281_a_5606]
-
iminentă a unui intrus care privește toate acestea de la o fereastră cineva care seamănă cu mine și a murit demult într-un cutremur dar limbile orologiului din turn îi distribuie și azi disperare și huzur ca un sultan care-și strunește cadânele în fiecare dimineață simt cum oglinda lacului Bled îmi răpește spiritul demult m-am obișnuit cu slăbiciunile și trădările omenești ce vreți sunt doar o piatră care-și petrece concediul în eternitatea unei mori de apă 8 În ultimii
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
Gheorghe Grigurcu Acerbul polemist Laszlo Alexandru ne oferă o carte consacrată activității lui Nicolae Manolescu, urmărind feluritele ramuri ale acesteia, eseul, monografia, polemica, istoria literară, teoria literară, cronica literară, echivalentă cu un... tratat. Adoptînd cu preponderență uneltele istoricului literar, își strunește vehemența (uneori excesivă) și renunță (nu total!) la utilizarea săgeților contestatare în favoarea documentului, detectat inclusiv printr-o „adevărată activitate arhivistică”. Document care, extras din paginile revistelor culturale, circumscrie atît scrisul lui N. Manolescu, cît și pe cel ai numeroșilor săi
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
se cred „eroi de epopee” ca-ntr-un desen animat marca Pixar, Bucureștiul e scăldat din nou în jerbe fanteziste, iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
multe momente de grație și cu fragmente memorabile, lungită pe ici pe colo, dar cu siguranță una dintre cele mai interesante apariții de până acum ale colecției. În ciuda temei complexului oedipian, rămâne o carte echilibrată între delicat și abject, își strunește subiectul, nu se lasă dominată de tema sexuală și nu mi se pare deloc dură, stihială și scandaloasă cum o descrie Paul Cernat în prefața sa, altfel excelentă. Calitatea percepției, subtilitatea și forța narativă, în fine, concepția sa artistică, ambițioasă
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
chiar a răsturnării unor perspective. Deși tentația este mare. Așa cum a fost ea și în cazul creatorilor spectacolului Portretul lui Dorian Gray de la Teatrul Odeon. Tema, romanul, vîlva din jur, seducția însăși a autorului și ca personaj sînt greu de strunit împreună. Dacă regizorul ar fi fost un inocent, un tip mai puțin instruit și mai puțin profund spiritual, probabil că nici nu-și punea problema să dramatizeze romanul lui Wilde. Găsesc că în această montare, intelectualul rafinat din Dragoș Galgoțiu
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
interzis, un exercițiu superior în underground pentru menținerea în formă la nivel oficial. Poetul și-a pus talentul la bătaie cu toată seriozitatea, sonetele fiind o altă fațetă a personalității sale poetice, cu atît mai dramatice cu cît a trebuit strunită din cauza prejudecăților. Ultimul sonet din carte este, de altfel, singurul reflexiv: ,Mi-am cheltuit talentul în lubrice sonete/ cum fluturii-și dau praful aripelor pe mîini/ Netrebnice. Ajunge! Sufletul meu, ți-e sete/ Din nou roua-n tăpșane de lobodă
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
parazitată de complicate hățișuri scientiste, cu atingeri de SF care, aici, n-au ce să caute. Documentarea lui se reduce la lectura unor cărți de istorie (menționează acest lucru la final) și a unor manuale de medicină. Restul e imaginație, strunită cu grijă, întinsă cu bun-simț pe puține pagini (o astfel de formulă nici n-ar fi rezistat pe spații exagerate). Imaginați-vă un Primo Levi cu mai puțină vocație a tragismului și a gravității, poate cu o doză de umor
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
culte, dar și din simultaneitatea diversității ca principiu metabolic înlănțuitor. Respirația artei sonore savante romantice, de pildă,este o îmbinare de idei și combinații exaltate de sentimente, ca niște unelte periculoase și îndrăznețe, greu de pus în ordine și de strunit. Dacă în Clasicism spiritul era o coardă ce nu vibra decît la unison și în poziție de echilibru, în Romantism el era ca o carte ce, odată arsă, lumina lumea. Astăzi, spiritul muzicii este asemeni unei spade, deosebit de primejdioasă pentru
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
o curte, ciopliți din piatră gălbuie, cîțiva voievozi ai Moldovei, cărora încă nu li se găsise un loc în peisajul vechii capitale. În preajma Bisericii Trei Ierarhi ședea într-un jilț Gheorghe Asachi. În piața Palatului Administrativ, Ștefan cel Mare își strunea energic armăsarul de bronz. Dar nici una din aceste statui nu egala monumentul aflat pe aleea centrală a Copoului, unde copilul se plimba de mînă cu mama: Piramida leilor. Despre ea nu trebuia să întrebi nimic, pentru că vorbea singură cu o
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
De dragoste : „Demascându-se, poetul Al.G. Croitoru se povestește pe sine se caută și se găsește, se regăsește .” 1-2 decembrie 2010 N.B. Poetul, Într-o Înțelegere deplină cu Muza lui ...cârtitoare, a provocat-o să fie bunișoară pentru a struni și pe corzile prozodiei folclorice. Dânsa i-a oferit În dicteu... automat Doina și De m-ar chema.
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
găsi În prefața primei sale cărți, „Gânduri de la marginea lumii”, prefață semnată de domnul academician Gheorghe Păun: „(...) Căci poet este Baciul domnișan, cu carte-n regulă de la prima carte („Gânduri...”), unde ne cheamă, cu clopoței de lut și sinceritate, abia strunindu-și dorința de a spune - de la proză, la rimă strânsă și la vers liber - că greu trebuie să-i fie, purtând În văzul lumii o inimă atât de plină, parcă sub presiune, precum un samovar Încins, de câtă viață și
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
din alte lumi cândva, cine vă urmărește - a fost smuls din stâncă cu dalta de un maestru nevăzut al timpului venit de altundeva! Sunete lovind timpanul, dându-se de-a berbeleacul pe creste, mângâind văzduhul tare al munților; melodioase tunete strunind hotare ´n trecere pe-aici, păsările aerului vă duc departe și clatină la rădăcini anul, stârnind în cerc nesigure planete. Statui de aer, sunete! Iată-ne! O, jubilație a simțurilor! Zi ajunsă pe-o culme iute, contemplată-n uriașa trecere
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
nesfârșit. Dar am făcut-o, pe îndelete, în cele patru cărți pe care le-am scris despre acele evenimente memorabile. - Dar o întâmplare deosebită din timpul filmărilor dumneavoastră? - Sunt multe. Ce să aleg? Cum l-am regizat și l-am strunit pe uriașul Orson Welles în Bătălia pentru Roma? Cum i-am împăcat într-un hotel de lux din Paris pe Richard Burton și Elizabeth Taylor, faimosul cuplu de actori ai anilor ’60, aflați într-una dintre aprigele lor certuri? Cum
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
reține detaliul microscopic) și un simț auditiv neobișnuit, capacitatea sa de a surprinde și de a reproduce limbaje dintre cele mai diferite avînd în proza românească (mereu deficitară la acest capitol) puțini termeni de comparație. La aceste calități se adaugă (strunindu-le și punîndu-le, de fapt, în valoare) adoptarea unei discipline a procedeelor. La fel ca și Radu Petrescu și asemenea optzeciștilor (pe care în cîteva privințe îi anticipează), Gabriela Adameșteanu este intens preocupată de adecvarea formulei narative la temă. Interesată
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
premiul Uniunii Scriitorilor. Era o zi tot din preajma sărbătorilor de iarnă. Geroasă. Ca niciodată, plecasem de acasă cu fesul pe cap. Mă socoteam un răsfățat. Alții, pe vremea aceea, dormeau cu căciulile. încă un motiv, fesul nopților mele, să îmi strunesc scrisul. Chiar premiat fiind. Abia aproape de stația autobuzului mi-am dat seama că nu am căciula. Înciudat, m-am întors să o iau. Cine știe ce necaz mă mai așteaptă în ziua aceea. La serviciu deja era un telefon de la D.R.P. să
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
-mă știți voi, starea aceea aproape imponderabilă de după o lectură în sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a femeii iubite ce crește în tine trufia de a crede că îți poți struni mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
claxoane și de tot zumzetul din jur. Mai mult ca sigur auzea, el singur, peste zgomotul traficului, tumultul surd al râului. Sau poate își privea umbra aflată jos în apa maronie și aproape sidefie din cauza luminii solare. Umbra, care vibra strunită pe oglinda apei, parcă stătea și curgea în același timp. Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era rece, dar aerul era saturat de lumină, lumină care nici nu
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
sigur pe materie, stilul este ceva secundar, dar nu neglijat. El este la rându-i alăturat (juxtapus) vorbirii curente în aceeași conviețuire ferită de contaminări reciproce. în tot, Marius Tupan poate fi considerat un promotor cu acest roman, Rhizoma, bine strunit între toate extremele între care se aventurează cu bună știință. Autorul a scris cărți bune, romane, dar mai ales proze scurte (în ,dulcele stil învechit"). Rhizoma mi se pare de departe mai importantă.
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
orice credință, se grupară în jurul stindardului roșu și d. Brătianu îi reabilită, le dete țara pe mînă. Trebuie să asiste cineva la o ședință a Camerei, să simtă tonul de ironie și de dispreț cu care d. C. A. Rosetti strunește menajeria, pentru a înțelege de ce soi sînt legăturile între partid și șefi". Ba se ivește chiar sub condeiul autorului Scrisorilor o sintagmă ce ne macină nervii, ingredient al noii limbi de lemn: "Chiar dacă epoca formelor goale, care domnește de douăzeci
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
reverberează e cea a unei semiconștiințe iremediabil declinante: "Exiști/ doar dacă poți înțelege/ cum frunza nevăzătoare/ nu se mai poate opri/ din cădere" (ibidem). E o formulă morală stabilă în labilitatea sa, care, prin expresia poetică, se străduiește a-și struni emoțiile centrifuge, a-și asigura "egalitatea manifestării", "echilibrul ciudat". Autenticitatea rezidă în "uimirea" constatării unei identități emoționale pe care minusculele variații de meteorologie sufletească n-o pot altera. Dimpotrivă, o confirmă precum lăuntrice omagii: Nimic mai adevărat/ ca acest drum
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]