206 matches
-
un imbold cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a stării benefice a lumii, de tranziție a ei spre demonie, antitezele indicînd dezumanizarea ce sta să se dezlănțuie: „Nici mîna mea n-a găsit sînii acelei prințese/ afară de mușchi lin pe
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e viața din roman. O viață cu chirie, din odaie în
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
poeticii în chestiune decît alibiul unui umanism protestatar, al unei posturi ecologice nedomolite. Blîndul, blajinul Petre Stoica adoptă o hotărîtă poziție împotriva măsluirii valorilor, sfidînd sfidarea lor astfel: „Filosofia din copita măgarului/ melancolia din șoricul porcului/ umanitatea din gușa corbului/ suavitatea din inima parlagiului/ dulceața din cleștele dentistului/ indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
totuși că, din punct de vedere pictural, atât în ce privește gradul de finețe al sensibilității cât și calitatea mijloacelor de execuție, în detaliu ca și în ansamblu, expoziția a fost de o ținută admirabilă. ,Banalitatea" ei a avut o strălucire, asociind suavităților florale și vibrației vegetale o certă notă de distincție a expresiei. Numai cine n-a privit cu atenție lucrările expuse, pentru a le cerceta ,seriozitatea" execuției picturale, demersul sever și prob al penelului în circumscrierea unei teme al cărei iz
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
început să se adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a înfrînt rugăciunea, romantismul Căderii a
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
redescoperi luciul inițial, și uneori îl va lăsa chiar, în straturi groase, ca să-i admire catifelarea, "iubindu-l adânc"". Se poate spune, cu deplin temei, că Emil Brumaru este un poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și delicateții, în gesturi lirice lente, somnolente, circumscrise într-un cadru poetic specific, al interiorului somptuos, ce favorizează visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
sa insinuantă, tectonica sa rafinată și grațioasă. Eul liric trăiește, cu simțurile dilatate la maximum, senzații deconcertante, fiind dominat nu de intelectualitate, de mirajul raționalității, ci de fascinația afectivității și senzualității. Poemele propriu-zis de dragoste se impun prin fragilitatea și suavitatea imaginilor, prin puritatea desenului și senzația de intimitate, de apropiere, de comuniune delicată și profundă ce se degajă aici. Ilustrativ este poemul în dormitor, în care gesturile sunt imponderabile, figurile au un anume hieratism, alcătuind un ritual al iubirii sublimate
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
și de Gheorghe Grigurcu: "Marca personalității lui Emil Brumaru o aflăm în înclinația sa spre prețiozitate. Rococoul beat de sine îi permite, totuși, un compromis între frenezie și reținere, între libertate și disciplină. Reveria asupra copilăriei revolute se detașează prin suavitatea ambianței și abundența detaliilor, dar și prin inserția unei tehnici subtile a sinesteziei, a corespondențelor secrete și armonioase dintre senzații, care declanșează, în manieră proustiană, mecanismele memoriei involuntare ("O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
într-o orgie de arome, culori și forme apetisante și într-o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii morți" (Elegie). Uneori suavitatea se logodește cu teroarea, într-o perspectivă a ingenuității lezate: Mi-a spus un vișin c-ai murit,/ Dar cum se poate muri oare/ Cînd cerul lumii e-nrosit/ De-atîtea păsări cîntătoare.// Acum ninsorile din vis/ Au explodat că o grenadă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
prin diversitate, el s-a dovedit stăpân pe mijloace instrumentale remarcabile. Foarte sensibil, de o fină muzicalitate, mânuiește cu bun gust și delicatețe o paletă sonoră bogată. Relația sa cu muzica genialului său compatriot este însă unilaterală, de grație și suavitate; în acest paradis lipsesc componente esențiale ale lui Chopin - vigoarea și tensiunea ritmurilor, picanteria ciocnirilor armonice, elanul bărbătesc. O idee excelentă, din păcate ignorată de public, a fost includerea în Festival a ciclului de lieduri op. 74 - 17 la număr
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Gheorghe Grigurcu 1. În versurile sale ostentativ orînduite în tiparul prozei, Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase, astfel cum un
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii poeți se grăbesc/ către mormintele lor încăpătoare
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
cuvinte trăsăturile esențiale ale unor poeți pe care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
și practice ale acestui trio erau ale unui cumum înveselitor: muzică, text, vervă scenică... Cei trei artiști parodiau muzical pe multe subiecte, cu claritatea mesajului și vesel, aspecte ale vieții, fapte, trăiri, personaje, deopotrivă romantic și tumultos. Olimpia Panciu avea suavitate și frumusețe în care parcă se mistuia un mister! Parcă era o complicitate a misterului acestuia cu plecarea ei bruscă și pentru îndelungat timp din planul muzical românesc. A plecat din țară și s-a stabilit din 1985 în Danemarca
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
concert din țară și de peste hotare, fiind aplaudat pretutindeni și răsplătit cu numeroase distincții. Profesorul Jean Lupu - directorul și dirijorul principal al ansamblului - vorbea într-un interviu, despre particularitățile expresive ale corului de voci egale, care prin specificul lui exprimă „suavitatea” vocilor de copii. Valoarea de excepție a prestației artistice de pe scena Ateneului s-a datorat atât calităților muzicale și spirituale ale membrilor ansamblului, cât și măiestriei și profesionalismului dirijorilor. De la prima la ultima piesă, publicul a admirat rafinamentul interpretării, precum și
Corul Symbol la Ateneu by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84049_a_85374]
-
în spiritul libertății a ceea ce destinul a organizat odată sub constrângerea împrejurărilor. Ea seamănă cu o oglindă care, după ce a primit imaginile obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, capătă viață și le dispune într-o nouă ordine și o nouă consistență. Cu suavitate și curtoazie memoria caligrafiază trecutul, dovedindu-se un fidel curtean al fiecăruia dintre noi. Absența memoriei ar face din trecut o prăpastie fără fund, un abis de ne umplut. La rândul ei, imaginația pare a fi deopotrivă mama speranței și
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
trupul ei un stigmat, o floare de păcat, care să-i aducă aminte mereu de iubirea pe care o simte pentru Vâlsan. GAROAFE Mereu Manuela a căutat o comparație cu Divinitatea cu Fecioara, cu Christ), probabil spre a-și reliefa suavitatea trăirii fără păcat, iubirea absolută, neîntinată, dar oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a la Edgar Poe în acompaniamentul recitalurilor performate de eroi. Cu coafura flamboaiantă și privirea faustică, asemeni unui poet maudit, Sweeny face să țîșnească arteziene de sînge din carotidele secționate artist, iar scenele morbide alternează cu cele de o mare suavitate cu trilurile celor doi îndrăgostiți, fiica lui Todd, Johanna și marinarul adolescent, imberb cu un glas de castratti, miorlăind moleșit. Pe cît de meticulos acționează sau mai bine zis secționează bărbierul în hardughia lui de pe Fleet Street unde patiseria care
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
și de analiza epică la care își supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea decât cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. Încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avântul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărând cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. Înainte vreme, păcatul se răspândea în dulci tânguiri; a venit clipa când s-a instalat: declamația a înfrânt rugăciunea, romantismul Căderii a
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]