34 matches
-
cele din urmă la o stare total stabilă emoțional și extrem de solidă, psihic vorbind. Principalele arhetipuri sunt cel al creației, Brahma, cel al prezervării unei stări bine definite, Vishnu, și cel al dizolvării unei anumite stări, Siva. Prin invocarea cu subînțelegere a unui arhetip, omul poate rezolva anumite conflicte interne. Să zicem că ne deranjează un gând negru, soluția ar fi să-l invocăm pe Siva care va dizolva acel gând manifestat printr-o stare neplăcută. Om Namaha Sivaya este cea
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
spunea că Știința pastorală presupunea știința Episcopului, la fel în Seminariile noastre unde se învață Pastorala se dorește ca prin această denumire să se înțeleagă știința Parohilor; iar Episcopul nici nu mai este numit în acele cărți ale Pastoralei. Dar subînțelegerea numelui de Pastor în locul celui de Paroh are, în principal, origine protestantă, pentru că protestanții au anihilat Episcopatul, dat fiind că acesta purta semnele prin care putea fi recunoscut drept instituție a lui Cristos, deci trăsăturile pe care i le-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Interstiții). 3.2.3. N1 articulat hotărât + între În astfel de context, între intră în concurență cu prepoziția dintre. Așa cum arată Avram 2001 (vezi supra, 1), apariția prepoziției între se datorează și prezenței în context a unui verb sau a subînțelegerii unui verb. Multe dintre exemplele noastre, pe care le subordonăm structurilor N1 + Vb (participiu adjectivizat) + prep. simetrică + (N2 și N3)/N2 pl și Vb + N1 + prep. simetrică + (N2 și N3)/N2 pl, susțin afirmația cercetătoarei. Astfel, când N1 articulat hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
sînt muritori, deoarece 2) ei sînt oameni (fără premisa majoră) ori 1) toți oamenii sînt muritori, iar 2) poeții sînt (și ei) oameni (unde nu este prezentă concluzia). De fiecare dată, entimema presupune, prin urmare, existența unor judecăți subînțelese, iar subînțelegerea este o activitate a receptorului (interlocutorului) și este deseori orientată de starea lui sau de împrejurări. Din punctul de vedere al expresiei, entimema realizează o evidentă economie de mijloace lingvistice, dar are forță sugestivă și întrunește importante valențe pragmatice. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbi: marketing, din engleză, perestroika, din rusă, Dasein din germană etc. V. împrumut, semn, transfer. VARO - LINARES 2004. RN Z Zeugmă. Cuvînt de origine greacă, zeugmă se utilizează în retorica clasică, pentru a numi o specie a elipsei (apropiată de subînțelegere), care constă în suprimarea în discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apropiată de subînțelegere), care constă în suprimarea în discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod special, poate orienta a n a l i z a d i s c u r s u l u i spre identificarea unor resorturi cognitive anterior ignorate. V. elipsă, subînțelegere. DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN SIGLE ABLALI - DUCARD 2009 = Ablali, Driss, Ducard, Dominique, Vocabulaire des études sémiotiques et sémiologiques, Presses universitaires de Franche Comté, coll. "Lexica, mots et dictionnaires", Honoré Champion, Besançon, 2009. ADAM 1990 = Jean-Michael Adam
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
condiții. Cu alte cuvinte, româna este o limbă pro-drop44. Sunt mai multe tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu sintactic. Astfel, subiectul unor propoziții conjuncționale sau verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și a rămâne om. Toate strădaniile marilor personalități vizează o continuă resemnificare a umanului în funcție de contexte, tot timpul altele. * Am întâlnit prea multe cărți în care spiritul moare un pic, prins în rutina unor erudite comparații ce cad deseori în subînțelegerea unei minți obișnuite. Ca și în cazul oamenilor, toate lucrurile de gen poartă același nume: carte. Dacă ne-am opri din definirea lor prin genul comun și le-am descrie numai prin diferința specifică am ușura orientarea celor "ce vin
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fi, adică admițând că e vorba de enunțul al doilea: „E probabil că va pleca.” Iar în această situație, poziția adverbului nu e diferită de a altor termeni care constituie, aparent, singuri predicatul unei propoziții, dar numai datorită elipsei sau subînțelegerii verbului copulativ, componentul care poartă atributele semanticii gramaticale a predicației: „Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
larg și, adesea, eterogen. Din acest punct de vedere, se pot identifica două categorii de enunțuri situaționale: • enunțuri-fragment; enunțuri care se articulează, în realizarea unității semantice, cu alte enunțuri lingvistice. Această categorie de enunțuri caracterizează stilul conversației și implică permanent subînțelegeri: „- A fost pe aici!... Când? $a fost pe aici$$ - Adineaori...” (I.L. Caragiale) $a fost pe aici$$ • enunțuri eliptice; enunțuri care se împletesc, în realizarea unei unități de înțeles, cu factori extralingvistici, situaționali: Casă de bilete, Teatrul Național etc. șAici esteț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noi? Nu știați că într-un sat din apropierea Ismailului e un lazaret de leproși?” (B. Fox, 83) „Morți în crucea nopții? Nu cred.” (T. Arghezi) Enunțurile interogative parțiale sunt mai cu seamă enunțuri-fragment, rezultând în special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfârșitul ¬ primăverii Vreau și trebuie ¬ să plec Fiecare din direcțiile de desfășurare a relațiilor sintactice, potrivit naturii sale și exigențelor constituirii câmpului semantico-sintactic al termenului activ (prim/primar) generează diferite funcții sintactic: Principiul economiei limbii s-a concretizat aici în subînțelegerea termenului doi în desfășurarea primei relații: Vreau (să plec) și trebuie să plec, fenomen sintactic posibil datorită intrării în relație de coordonare a termenilor-centri ai actualizării prin/ân enunțul sintactic. Când termenii care ocupă prima poziție (regent, în relația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice, prin care subiectul vorbitor vrea să influențeze voința interlocutorului; enunțul interogativ ar reprezenta „ordinul” dat de locutor interlocutorului de „a-i spune ceva, a-i da o informație”. Chiar dacă un enunț precum „Unde pleci?” poate fi înțeles și cu subînțelegerea unui verb la imperativ: „Spune... unde pleci!”, natura specifică a enunțului - înscris într-un act de comunicare doar, prin planul său semantic - implică un verb, subînțeles, din același câmp semantic, al interogației: „Te întreb... unde pleci.” Funcțional, enunțului imperativ îi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
utilă și o abordare inițială fiziopatologică a acestora. În ultimul deceniu s-au modificat esențial atât populația bacteriană implicată în infecțiile intraabdominale, cât și reactivitatea generală și specială a bolnavilor în cadrul dezvoltării și evoluției infecției. A devenit o obișnuință curentă subînțelegerea faptului că orice bolnav care prezintă o evoluție clinică nefavorabilă sau gravă prezintă depresie imunitară, explorată de multe ori numai cu mijloace imun-electroforetice. Or, eroarea de formare a diferitelor imunoglobuline este o deviere imunitară și numai în condiții și situații
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
crăiasă / A lumii mireasă...” - antiteza: prezintă idei, imagini sau noțiuni contrare, menite să se lumineze reciproc. Căci voi murind În sânge, ei pot să fie mari.” „Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri.”(Eminescu) - brahilogie: scurtarea cuvântului prin subînțelegere sau elipsă:„C-au avut nuntași / Brazi și păltinași. Preoți, munții mari / Păsări, lăutari, Păsărele mii / Și stele făclii...”(Miorița) - calambur - compunere care exprimă echivocul având la bază similitudinea sunetelor: „Nu contest că femeile au rostul lor pe lume, dar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și degeaba (se subînțelege că degeaba i le-am făcut); Da-ncotro, flăcăule? (în sensul de da-ncotro mergi, flăcăule). Dicționar de termeni literari, București, Editura Academiei R.S.R., 1976, s.v.: "Elipsa este o figură de stil ce se definește drept subînțelegerea unuia sau mai multor cuvinte omise într-un context". Aurel Nicolescu, Probleme de sintaxă a propoziției, București, 1970, p. 14: Un aspect sintactic opus celui care se bazează pe repetare sau reluare este elipsa. Se socotește eliptică partea de propoziție
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
propoziției, București, 1970, p. 14: Un aspect sintactic opus celui care se bazează pe repetare sau reluare este elipsa. Se socotește eliptică partea de propoziție necesară din punct de vedere gramatical, dar omisă din text. Elipsa nu este totuna cu subînțelegerea, unde elementul omis a fost enunțat mai înainte. Elipsa este opusul prezenței unui termen, pe când subînțelegerea se opune repetiției. Dunărea bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare, și de unde soarele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
reluare este elipsa. Se socotește eliptică partea de propoziție necesară din punct de vedere gramatical, dar omisă din text. Elipsa nu este totuna cu subînțelegerea, unde elementul omis a fost enunțat mai înainte. Elipsa este opusul prezenței unui termen, pe când subînțelegerea se opune repetiției. Dunărea bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare, și de unde soarele apune (A. Russo). În a doua propoziție, subiectul Dunărea nu mai este repetat, având de-a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
predicat, atribut, complement etc., ba chiar și a unui segment cu rol de propoziție)17 care a fost deja sau urmează să fie exprimat în aceeași ori într-o altă propoziție sau frază (fenomen pe care alți lingviști îl numesc subînțelegere, distingându-l de elipsă, v. GLR II, p. 398, de exemplu în noaptea a plouat, dimineața iar sau în dialoguri), eventual prin substituirea sa anaforică de către un verb auxiliar, un adverb, un pronume etc.; b) omiterea dintr-o propoziție sau
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
unui element este indicată doar de intonație" (exemple tipic orale, cum sunt Aici liniște; De mâine la muncă); c) "elipsa condiționată textual, strict determinată de contextul lingvistic, constând în nerepetarea unor elemente deja exprimate, (...) considerată uneori un fenomen aparte, de subînțelegere sau brahilogie"; d) "elipsa lexicalizată", definită drept tip de elipsă "care adaugă un sens nou unui cuvânt desprins dintr-o sintagmă stabilă, uneori modificându-i clasa gramaticală" și care "se manifestă de obicei într-un grup nominal"; se dau ca
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
la celelalte elemente structurale ale textului sau la cunoștințele sale în domeniu. Este totuși preferabil să utilizăm acest termen pentru toate omisiunile de cuvinte, de la nivelul sintagmei, propoziției sau frazei, în situațiile în care ele implică o reconstituire sau o subînțelegere care poate fi anaforică sau deictică, iar fenomenele de omitere a unor cuvinte din sintagme pot fi denumite prin elipsă lexicală la nivel sintagmatic; unele dintre aceste din urmă omisiuni se pot afla într-o situație virtuală de declanșare, în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pe naiba etc., ale căror etimoane complete sunt adesea dificil de reconstituit; ele sunt condiționate, de cele mai multe ori, de contextul lingvistic (din cum să nu, de exemplu, a fost omis un verb exprimat anterior sau subînțeles; așa ceva mai rar presupune subînțelegerea verbului găsești sau există), deci se plasează la limita dintre elipsă și condensare, mai aproape de una sau alta în funcție de gradul de dependență față de context; locuțiuni comparative cu valoare de intensitate, reduse prin omiterea adverbului cu rol de prepoziție (ca, precum
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
zona de rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri. Viața și societatea nu ar fi nimic fără înțelegere și înțelesuri, dar ar fi totdeodată prea puțin fără subînțelegere și subînțelesuri.“ De Vito definește actul de comunicare drept „acțiune cu una sau mai multe persoane, de trimitere și receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune anumite efecte și furnizează oportunități
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
punem cu același drept o doctrină separată pentru ceea ce Bréal a numit atât de bine "idei latențe"; [20] o doctrină căreia, în lipsă de alt termen, noi îi vom zice noematologie, de la νόηµα "cugetare intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinezul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, desi îi lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc." (ibid.
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]