382 matches
-
chiar, natura barocă a albumului stă și în concepția sa grafică, în juxtapunerea tonurilor și a texturilor, în prețiozitatea reproducerilor și în excepționala calitate a fotografiilor realizate de Nicu Ilfoveanu și de Victor Bortaș. Iar alături de epica imaginii, de mistica subînțeleasă a formelor și de contrastele spectaculoase ale paginii în sine (alb-negru, cald - rece, argintiu - ocru auriu), textul Aureliei Mocanu, scris într-o prelungă șoaptă clamoroasă, pe un ton în care efuziunea lirică și insinuarea esoterică se unesc spre a țese
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc, indefinitiv, la asta: căci și ei sînt de acord că i din i trebuie păstrat atunci cînd vocală este cea dinții litera a unui cuvînt; vom scrie, așadar, înțeles și chiar subînțeles. De ce atunci aruncă vina "schizofreniei" asupra noastră? Cît despre revenirea la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea. Doar că am avea nevoie
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: îngînduratul și solitarul luptător cu materia, creatorul de chipuri și cioplitorul de imagini, omul fără memorie personală, fără posesia măruntă a propriilor plăsmuiri și fără orgolii, mărturisite sau numai subînțelese, de stăpîn peste o împărăție de fantasme pe care doar el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea formă și viață și, mai apoi, să
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
situat dincolo de poziția oricărui subiect; în timp ce aici propoziția are un subiect (subînțeles, desigur, dar nicidecum de neglijat) care-și va dezvălui și afirma identitatea abia în strofele următoare. Un "conținut" ideatic, indiscutabil cu rezonanță filosofică, este grefat pe acest "eu" subînțeles, care - de acum încolo, de-a lungul versurilor ce urmează - îl va prelua, și-l va asuma, și îl va explicita prin confesiuni extrem de personale - aș zice; printr-o clamare aparte - care în felul acesta smulge cuvintele din solul lor
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
lucru neplăcut. Dar și mai grav, din punctul meu de vedere, este altceva. Am simțit că unul dintre lucrurile care au deranjat cel mai tare în cartea lui Patapievici e faptul că vorbește despre Dumnezeu. Pentru mine este stupefiant. Pare subînțeles, pentru o anumită categorie de intelectuali, că a vorbi astăzi despre Dumnezeu e o formă de subdezvoltare mentală, de primitivism... Aceeași reținere era și în comunism, cine vorbea de Dumnezeu era periculos, "mistic" etc. E foarte curioasă această întîlnire neașteptată
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
îmboldiți de credință și-au mai omorît familia satanizată, cîte hectare de cînepă indiană au mai răsărit spontan pe marginea drumurilor și încă multe asemenea știri de importanță națională. împotriva antieroului Băsescu, a acestui Colombo cu mașină invizibilă, cu trenciul subînțeles și cu o nevastă în mod sigur mai răbdătoare decît un înger, PSD-ul și-a asmuțit balaurul său bicefal compus din doi eroi fictivi și din două carcase propagandistice: bruta Piedone și arhanghelul Gabriel. Ceea ce însă nu pare a
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
s-a arătat sensibil numai la vibrația pasională a evenimentului, fără să identifice în spatele acestuia sâmburele care l-a generat, pentru ca reconstituirile să ducă, în urma contactului cu realitatea, la îndreptățite judecăți de valoare. Pretutindeni, în text, spusă direct sau numai subînțeleasă, ideea de bază a lui Nicolae Bălcescu este că se simte investit cu "misie istorică". Drept urmare, consideră o primă datorie a lui însușirea sistematică a fondului documentar al arhivelor și cu observațiile culese din ele, izvoare reci și exacte, să
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
vorbi acum s-ar auzi pînă pe fundul apei/ unde stau liniștit" ( un sentiment de doi bani). E vorba de un suflet spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
moarte) transformat de Pavel Șușară într-o zonă de continue interferențe este viață/literatură. Literatura și viața sînt privite în proza lui Pavel Șușară ca fețe ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
a afectului nu constituie decît o ofrandă ce i se aduce, id est o confirmare a sa. Ocolirea patetismului are ecouri grave în adîncul ființei scriptice care posedă propriul său patetism, secund, însă care n-ar putea exista fără patetismul subînțeles al ființei. E un transfer compensator. Cu cît ființa pare mai detașată, mai resignată, cu atît textul devine mai expresiv în contul ființei puse în paranteză. Miezul emoțional e ascuns în gogoașa de mătase a formei, presupus ca un alibi
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate al istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
la „serbările” RL, care sînt în realitate doar niște Întîlniri, dezbateri, confruntări ca oricare altele. Se pare că o ciudată idee îi stăpînește pe conlocutorii dlui Grigurcu și anume că există autori despre care criticii nu trebuie să scrie, criteriul subînțeles fiind, desigur, moral, nu literar. Ce să le spunem? Că n-are importanță despre cine scrie un critic, ci doar ce anume scrie? Asemenea elementare lucruri ar fi trebuit știute, ca să nu fim obligați să-i educăm noi, acum, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
cărți pentru că le socotesc neizbutite? Ilustrează ele, în ochii lor, tot atâtea eșecuri literare? Dar putem interpreta în fel și chip tăcerea instalată de la o vreme în jurul cărților lui Nicolae Breban. Poate fi vorba, într-adevăr, de o rea opinie subînțeleasă referitoare la aceste cărți, după cum poate fi vorba și de o capitulare în fața cantității. Noii critici de întâmpinare nu fac față, pur și simplu, productivității brebaniene covârșitoare, suprafirești, ca să nu-i spun drăcești. Este un caz ieșit din ,normalitate", să
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
S-au făcut în legătură cu Ziua și noaptea trimiterile de rigoare la Nietzsche, evocându-se corespondența dintre categoriile apolinic-dionisiac ale filosofului și diurn-nocturn la care a recurs prozatorul. în Voința de putere, romanul următor, filiația de idei nietzscheeană este nu doar subînțeleasă, ci afișată vizibil, cartea deschizându-se cu un motto extras din Genealogia moralei. Eroii romanului și nu odată romancierul direct fac referiri la Nietzsche și la concepția lui despre voința de dominare (de putere) ca expresie a instinctului vieții. în
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
mai puțin legat de literatură, dar al cărui subiect principal este sportul. Nouă istorii ne spune Radu Paraschivescu în această carte, toate textele având, în fond, aceeași preocupare. Aceea de a povesti câteva gesturi reprobabile din istoria sportului în ideea subînțeleasă că ignorarea sau uitarea lor ne-ar putea face să privim, atunci când e cazul, cu prea multă îngăduință derapajele sportivilor (fie ei și mari campioni) de la principiul fair-play-ului. "De ce să se antologheze doar recordurile, nu și derapajele de la poziția bipedă
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă furat de subiect și ne trezim cu câteva povestiri, cum sunt Ana la Boston sau Albastru în oraș
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
se aud tobele departelui timp” (Doamne, ce să mai cînți cînd de cîntec îți arde?). Se percepe sub înlănțuirea nervoasă a imaginilor ce nu izbutește a anula dispersia, mișcarea centrifugă a puzderiei de lucruri, tendința centripetă a ființei, năzuința sa, subînțeleasă mereu, de-a se aduna într-un întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește mereu”, astfel încît „nu se înțelege nimic” (Singur în fața lui Dumnezeu), eul poetic tinde către o
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
asociațiilor și "organelor" (de exemplu Ministerul Educației și Cercetării, O.R.D.A. ș.a.) care s-ar fi cuvenit să ia atitudine publică împotriva alterării textelor de literatură clasică română, împotriva plagierii edițiilor de referință etc. Muțenia instituțiilor menționate și a celor subînțelese, s-ar părea să indice că vizații direct sau indirect nu știu ce este textologia și ce înseamnă a fi autorul unei ediții. Sau poate că nimeni nu vrea să știe, pentru că atât neștiința, cât și nepăsarea sunt mai comode, mai confortabile
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
în al doilea său pilon de temelie, Urme de lacrimi în piatră, la o vastă evocare, referitoare nu la realități de acum o jumătate de mileniu, ci din ultima sută de ani, cu ,,bătaie” până în prezent. Ținând seama de îndemnul subînțeles al vorbelor de duh ale lui Nicolae Iorga, exegeta sufletului românesc afirmă: ,,(...) dacă dorim să cunoaștem cât mai mult adevăr despre Cernăuțiul nostru, nu-i nevoie neapărat să stăm numai în universul rece al arhivelor. Îl putem găsi și în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă, straturi de viață secretă, tensiuni ale așteptării, reverii ale apropierii de celălalt, tăcerile sunt dense de voci dizolvate, de cuvinte subînțelese. Între peisaj și privitorul-contemplator jocul dintre apropiere și distanțare e permanent, cuvântul caută obiectul, lucrurile mor în cuvinte și rămân veșnice în cei ce le-au trăit, prezența umană se află într-un soi de solidaritate mută cu lumea din
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
fost doctor într-o comună uitată de lume, recunoaște că viața lui nu ar putea fi niciodată transpusă într-un roman, spre deosebire de a atîtor altora, care nu duc lipsă de subiecte, ci de timp. Ironia nu e niciodată directă, ci subînțeleasă, ca în acest caz. Personajul nu este captivant în sine, lui neîntîmplîndu-i-se nimic niciodată; nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că are mereu reacții nepotrivite care fac imposibilă continuarea oricărei acțiuni exact în momentul în care începe să se contureze
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
va exista mereu o tensiune de pe urma căreia nu se poate prevedea ce tabără are de cîștigat. În fine, scopul unui om nu poate fi propria fericire, fiindcă fericirea nu trece prin datorie, și atunci scopul fiecăruia e perfecțiunea, cu ipoteza subînțeleasă că omul e perfectibil, la fel cum specia e susceptibilă de eugenie. Omul care acționează din datorie poate fi virtuos sau merituos, virtutea nefiind decît tăria cu care urmărești împlinirea datoriei. Toate aceste explicații, aride în desfășurarea lor, sînt o
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
sinecură, așadar, această căutare a tunelurilor timișorene. Cel mai mult vorbesc, ca de obicei, cei ce nu știu nimic. „Există, dom’le! ” - te asigură un X sau Y. Afli astfel că, pe lângă subteranele orașului - a căror prezență este, se pare, subînțeleasă - palmaresul bănățean în domeniu mai cuprinde tuneluri ce fac legătura între Timișoara și Arad sau ne unesc orașul de alte localități din județ. Și chiar dacă, mărturisindu-ți spășit ignoranța, îți exprimi nedumerirea cu privire la chestiuni de ordin tehnic - cum ar fi
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
utilizări inocențe. Eu, unul, știu însă bine că au fost autori și publicații, culturale mai ales, iar România literară e una dintre ele, care își făcuseră din insistența asupra acestui cuvînt un fel de program tacit, niciodată exprimat dar totdeauna subînțeles, prin acea difuza complicitate generală ce avea să fie, odată regimul comunist răsturnat, ridiculizata, denunțata, culpabilizata, condamnată, socotita nu numai derizorie, dar și nociva. Fusese, oare, aceasta complicitate generală, doar un surogat de solidaritate, o contrafacere compensatorie, o comoda autoiluzionare
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici, sub forma prejudecății etnice - încurajate de superiori și resimțite opresiv de Itic Ștrul - a vinovăției subînțelese / originare), brizarea "programului" cerebral (deși amenințat cu lichidarea dacă se va întoarce la unitate, Itic Ștrul nu poate concepe soluția dezertării, deoarece aceasta intra în conflict cu "soft"-ul instalat al datoriei). În plus față de semnele din Catastrofă, nuvelă mai
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]