252 matches
-
diunghiul sferic, format din două laturi, este posibil (precum o felie tăiată dintr-o portocală). Un astfel de poligon se numește lunulă. Laturile unor astfel de poligoane nu sunt specificate prin lungimile lor, ci prin unghiul de la centrul sferei care subîntinde latura dintre cele două puncte extreme. De notat că "unghiul arcului", măsurat în radiani, multiplicat cu raza sferei este egal cu lungimea arcului. Prin urmare, un triunghi sferic este definit în mod normal prin unghiurile și laturile sale, dar laturile
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
Vezi și formula Haversin care dă lungimile laturilor și unghiurile unui triunghi sferic într-o formă numeric stabilă pentru navigație. Triunghiurile sferice satisfac teorema cosinusului Această identitate poate fi obținută considerând triunghiurile formate din liniile tangente ale triunghiului sferic care subîntind unghiul A, triunghiuri în care se folosește teorema cosinusului pentru triunghiuri plane. Mai mult, acestă identitate se reduce la teorema din plan pentru triunghiuri de arie mică. De asemenea triunghiurile sferice satisfac o teoremă analoagă teoremei sinusului din geometria plană
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
maturizări a conștiinței naționale românești în epoca modernă. Desfășurarea epică „slujește”, fără racilele tezismului grosier, ideea afirmării destinului național, nu prin simplă suscitare convențională a vibrației emoționale, ci cu recurs la o fundamentare filosofică și istorică. Ciclul de romane e subîntins de o anumită filosofie a istoriei, care este a autorului și e exprimată nu numai implicit, prin organizarea materialului epic, ci și explicit, de unele personaje, în particular de Laurențiu Parva. Ideea fundamentală ar fi că prin Războiul de Independență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
reflexivă pe care trebuie să o analizeze și să o construiască cu propriile mijloace. De la premise la împlinire e întotdeauna o distanță pe care, ca autor, te străduiești să o străbați. Eu am căutat acel fir al Ariadnei care a subîntins această distanță și, când l-am găsit, l-am urmat prin și printre rândurile acestei cărți. Autorul București, septembrie 2006 Opțiuni preliminare Această lucrare este despre modernitate și despre modul în care sociologia s-a raportat la ea pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
larg își schimbă voalurile-n pânze de catarg; un altul ce aduce, fie și numai 5%, a umbrelă, e o rebelă parașută; pe-al treilea e hiper să dormi și să visezi sub cerul liber; cât despre baldachinul maxi-size, acesta subîntinde, -n lung și-n lat, un pat de aria unui palat cu latura de circa 33 de m. pe care, dragi cumetri, se așterne un maldăr de saltele, plăpumi, perne“. DANS: „Se înțelege de la sine că o prințesă se cuvine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
întemeierii orașului de către personaje miraculoase, care revin ciclic din timpul mitic în cel istoric (Leopold I, Gerard Lissabona, Jean Rabol). Casa din Piața Gorky este un roman atipic, alcătuit din câteva povestiri-arce de cerc, aflate pe aceeași circumferință simbolică și „subîntinse” de mai multe personaje. Temele dominante sunt raportul dintre sexualitate și moarte, dintre masculin și feminin, dintre ceea ce trece și ceea ce rămâne când e vorba de viața socială. Structura narativă se particularizează prin înglobarea, în narațiunea propriu-zisă, a unor rapoarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
istorii, produsă de personalități și marcată de întâmplări memorabile. Din acest unghi, care conferea evenimentului proporții covârșitoare, faptul de viață nu era interesant decât prin culoarea și, așa zicând, exotismul (ori insolitul) său, evidențiat de sursele, punctuale și subiective, ce subîntindeau o asemenea istorie: amintirile, memoriile, observațiile directe chiar sau cronicile, fără a uita, desigur, documentele (explorate însă în singularitatea lor). Iată, bunăoară, cum înțelegea un istoric român, altminteri demn de tot respectul, cu aproape patru decenii în urmă, să evoce
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
roman. Geneza romanului românesc (1985) ocupă, din acest punct de vedere, o poziție centrală. Lucrarea cercetează fenomenul cu mijloacele sociologiei moderne a literaturii și a mentalităților, definindu-l în raport cu trei factori: formarea publicului, geneza textului și apariția autorului. Cronologic, investigația subîntinde intervalul de la începuturi până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: drumul de la imitația pură la cea autohtonizantă (N. Filimon) și la momentul când - argument esențial - „forma își integrează organic mentalitatea istorică în ficțiunea epică” (prin I. Creangă, I. Slavici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
nevrednice în raport cu adevărul..." Platon, Republica, 605a* Grecia Antică, repetă legenda, este leagănul artei occidentale. Traducerea echivocă a lui technè prin "artă", semn de anexare modernistă, întreține neînțelegerea. Textele și faptele tind să dovedească mai degrabă că niciuna dintre opozițiile care subîntind universul nostru estetic nu are echivalent în mentalitatea elenică a epocii clasice, cum nici la moștenitoarea ei medievală. Această absență nu este un deficit, ci semnul unei subordonări a imageriei față de interese superioare. Rămânem tributari unor perspective înguste, informației trunchiate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
documentară a biografiei istoriei religiilor în secolul XX, alături de corespondența științifică a altor câtorva istorici ai religiilor cu nume rezonante: Henry Corbin 1, Franz Cumont 2, James Frazer 3, Gershom Scholem 4 sau Gilbert Murray 5. Un gen identic care subîntinde două tipologii diferite: corespondența cu un maestru și cea cu un coleg de generație și disciplină, un rar emul evadat treptat din cavaleria ordonată a mediilor academice în care se formase și pe care Eliade le-a cucerit ca din afara
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
alta un ton adâncit al stabilizării. Din punctul de vedere al biografiei științifice a lui Eliade, dar și al evoluției istoriei religiilor în secolul XX, scrisorile cu Pettazzoni și cu Wikander secompletează reciproc, suprapunându-se cronologic în perioada 1948-1959 și subîntinzând un arc temporal de jumătate de secol (1927-1977). Iar ediția recentă a corespondenței inedite Culianu-Eliade6, cel mai întins corpus epistolar din corespondența științifică și semnificativă a lui Eliade, aduce elementul substanțial care rotunjește o triadă tipologică, anume: corespondența cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
așezate în balansul dialogului epistolar au o densitate diferită. Pentru Eliade, cele câteva zeci de scrisori către Wikander reprezintă o foarte mică parte a unui testament autobiografic ce însumează câteva mii de pagini de jurnal, alte câteva mii de scrisori, subîntinzând o tipologie a corespondenților pe alocuri neliniștitor de variată, și două volume rotunjite de autobiografie. În cazul lui Wikander însă, această corespondență reprezintă cel mai important document biografic publicat până astăzi, cu atât mai semnificativ cu cât, până acum, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cel ce se află pe o poziție inferioară în această structurare ierarhică; compatibilizarea cu "celălalt" (equality matching), care evidențiază nevoia de reciprocitate și echilibru în relația interpersonală, precum asumarea raporturilor cu "egalii" (prietenii, co vîrstnicii); relaționarea tranzacțională (market pricing), ce subîntinde relațiile cu concurentul profesional, în particular, sau cu cel social, în general, pe baza unui calcul simbolic și a unei analize cost-beneficiu. Subiectul se poate confrunta, așadar, deopotrivă cu relații în care părțile sînt separate, dar în care se raportează
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de cultură din România mileniului III. În plus, o carte groasă se ține greu în mînă și se citește greu. Numărul mare de pagini ale volumului IV (Părțile I și II) se explică prin aceea că arcul de timp care subîntinde istoria Albionului în limitele cronologice alese este (relativ) bine cunoscut nu numai de istorici, evident, dar poate și de o parte a publicului cititor, de pildă de angliști. Încă mai trăiesc persoane care au prins în copilărie Marele Război, ca să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
rațiuni istorice: ambele aceste monarhii proveneau din dinastia germano-daneză de Oldenburg (Oldenborg) căreia îi aparținea și Casa Imperială a Rusiei. Epilog Ajunși la capătul drumului pe care ne-am propus să îl parcurgem dimpreună cu cititorii, un drum lung care subîntinde un arc peste timp de două milenii, i.e. de la prima debarcare a lui Caesar pe țărmurile Albionului în anul 55 î.Hr. pînă la urcarea pe tron a reginei Elisabeta II în anul 1952, se cuvine să ne oprim, să privim
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sistemului limbii, furnizată de însuși Saussure: paradigme și sintagme. La nivelul mitului primesc o neașteptată consistență și utilitate două din categoriile saussureene, paradigmele, prin care părintele lingvisticii structurale încercase să dea formă ideii de sistem al limbii, și sintagmele, care subîntind vorbirea: de fapt ele sunt coloanele și liniile analizei lui Levi-Strauss. Desigur, paradigmele și sintagmele au fost preluate de școlile ulterioare ale lingvisticii structurale și ele sunt prezente și în axele fonologilor, care definesc ocurențele fonematice, ca și în distribuțiile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
raionali), la care se adaugă personalul administrativ (45 de angajați), iar Uniunea Scriitorilor obține aprobarea să organizeze 169 de posturi pentru instituția propriu-zisă, 59 pentru „școala de literatură” și 51 pentru Fondul Literar 25. Creșterile progresive și concurente de personal subîntind logica productivă și autoreproductivă vizibilă la nivel de politică financiară și școlară: stipendiile bogate acordate literaturii și instituțiile create În ideea „fabricării” unor autori 26 rezonează cu școlile și cursurile organizate pentru pregătirea profesională a cadrelor „Îndrumătoare”27. Pedagogia corecțională
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu atât filosoful, cât psihologul s-ar cuveni chemat la rampă, pentru a lămuri șansele de perseverare pe distincția Între sensibil și inteligibil ! Cum informaticienii vorbesc, astăzi, de „raționamentul vizual“, de „raționamentul tactil“, ori de „raționamentul auditiv“, logica pare să subîntindă Întreaga psihologie, iar În aceste condiții, ne apare de o frapantă actualitate concepția lui Auguste Comte despre logica pozitivă, ca rezultat al legăturii dintre: (1) logica (instructivă) a sentimentelor (și a emoțiilor), respectiv a sensibilității, dominantă În epoca fetișismului; (2
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
ce nu poate fi exprimată În același mod, Întrucât se cuibărește Înăuntrul individului, În subiectivitatea sa, În abilitatea sa operațională și chiar comportamentală. Moku-no-chi reprezintă cunoștința localizată În ba-ul grupului sau al Întreprinderii. Ea este cea care Întemeiază și subîntinde fiecare ba, plonjând dincolo de Mei (vizibil) și de An (interiorizat). Moku-no-chi este alcătuit din cele trei componente spirituale ale omului: Înțelepciunea, dragostea și voința. El este fundamentul cunoștinței vitale și inexprimabile. Gradația chi-ului pleacă de la date pentru a atinge providența
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
importante contribuții critice la tema viziunii blakeene. Cititorului îi va fi mai ușor să înțeleagă cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta, fiindcă devine evident că viziunea "că percepție" nu poate fi deosebită de viziunea că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
înșelate de senzații, percepții și reprezentări superficiale și că numai mintea iluminata, în care simțurile sunt elevate, dobândește acces nemijlocit la realitatea revelației divine. Acesta este sensul cel mai rafinat al viziunii, dar, precum vom vedea, trei alte tipare o subîntind. Mai întâi însă, trebuie să examinăm paradoxul imbricat în conceptul blakean de "viziune", care trebuie înțeles în relația pe care acest fenomen o stabilește cu cele două forme pure de intuiție sensibilă definite de Kant. 3.3. Paradoxul viziunii și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
numerologiei, bazată pe interpretări ale visurilor și ale obsesiilor, este, astăzi, în mare măsură depășită), există o diferență semnificativă între numerele aritmetice (care descriu obiectele în mod matematic, fără a lua în considerare proprietățile lor subtile) și cele simbolice (care subîntind legături misterioase, dar fundamentale cu obiectele cărora le corespund).169 Devine aproape superfluu să afirm că numerele, văzute mai ales in dimensiunea lor simbolică, joacă un rol capital în gândirea și în opera lui Blake. Artistul atribuie numerelor proprietăți specifice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Omenești în trupul spiritual al lui Christos. Prezenta sistematică a acestui scenariu întreit demonstrează, din nou, ca poezia blakeană poate fi plasată, din punct de vedere interpretativ, sub auspiciile unui sistem metaforic organizat. Există, de asemenea, patru metafore importante care subîntind operele lui Blake și care reclamă un scurt tratament special. Seria în cauză se referă la tetrada livresca a lui Urizen: întrupând rațiunea, personajul compune patru cărți. Prima este Cartea de Arama, centrată asupra relațiilor interumane, a doua este Cartea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca produs al forței conjugate a inspirației și a imaginației. Discursul său este o apologie estetică perfectă, un exemplu de retorica bine instrumentata, care are în centru diferența dintre artefacte vizionare și non-vizionare, deci dintre afflatus și labor. Ideea care subîntinde frazele este aceea că artistul suprem trebuie să fie complet lipsit de ego, fiindcă el este condus doar de un instinct generativ de esență sacra și rămâne sub controlul agenților divini. Această stare elocventa de enthousiasmos poate fi confundată cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
evacua instituția scriitorului și o întreagă literatură a momentului, admițând virtual pe oricine. Îi scotea pe autori din spațiul genialității, ca să îi lase înăuntru pe toți ceilalți. Cea de-a doua observație decurge oarecum din prima. Poezia încarnată în viață subîntinde o logică a imitației. Un ins devine "poetic" în măsura în care identitatea lui devine reproductibilă, susceptibilă de a fi proiectată asupra altora. Poezia nu se constituie decât în măsura în care biografia lui se schematizează și devine paradigmatică în raport cu alte destine, în măsura în care gesturile lui funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]