252 matches
-
fi „ambiguitatea”, teoria „atitudinii duale”, „ireversibilitatea axiologică”. La fel s-a procedat și în cazul comportamentului prosocial și antisocial. „Valorile” și „atitudinile” figurează însă în titlul cărții întrucât, dincolo de faptul că le-a fost alocat un spațiu larg, ele apar subîntinse pe tot parcursul lucrării, inclusiv în cazul unor subiecte ce par că nu se pretează la includerea structurilor axiologice în scheme descriptiv-explicative, cum este cel al comportamentului colectiv. De fapt, în legătură cu fenomenele și comportamentele colective trebuie menționat că ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
echivalente. Dacă valorile sunt utile (paradigma utilitarismului), sunt, evident, și funcționale (paradigma funcționalismului). În mod similar, faptul că se nasc dintr-un contract social (teoria contractualistă) înseamnă că sunt funcționale și utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu suficient de explicite: 1) Problematica valorilor, ca principii înalte de coordonare a vieții, a devenit pregnantă în prezent în științele socioumane, în particular în psihosociologie, pentru că în epoca postmodernă oamenii înșiși, la scară statistică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
25). În procedeul lui Imre, marginea infero-intemă a inciziei este, de asemenea, eliberată destul de profund, pentru a se putea face o apropiere a laturilor triunghiului în sens retrograd, de aceea încurbarea marginii se reduce, iar ea este ridicată; deoarece ea subîntinde și susține lamboul, acesta va fi și el ridicat mai sus. (fig. 26) Este suficient să se dea triunghiului sau elipsei excizate dimensiunile necesare, pentru ca lamboul să poată aluneca fără tracțiune în pierderea de substanță. Suturile se plasează în ambele
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
lor a reușit, născând o nouă posibilitate de interogare a vieții sociale care, de atunci, poartă numele SOCIOLOGIE Presociologia este în întregime filosofică, ea se ascunde sub haina acesteia ca filon social. Cuprinde o perioadă lungă din istoria umanității ce subîntinde două etape: a. căutări începută cu filosofia Greciei antice și încheiată odată cu apariția Iluminismului (sfârșitul secolului XVII). La rândul său, etapa căutărilor o putem divide în: * filonul social al gândirii filosofice din Grecia antică; * filonul social al gândirii filosofice creștine
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
dar se dedică și rugăciunii creștine și meditației, pentru că mai crede încă în posibilitatea de a realiza un echilibru între neoplatonism și creștinism. În acest fel, temele și titlurile dialogurilor de la Cassiciacum au un caracter profan, iar lecturile care le subîntind sunt acelea ale unui neoplatonic latin din secolul al patrulea: în primul rând, Virgiliu și Cicero. Augustin se întreabă aici care este viața fericită, în ce constă ordinea care domnește în univers, care este supremul Bine; sunt toate teme cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și o dorință de a înțelege... semnele epocii în care trăim, pentru a nu eșua în anacronisme, ca atâția pretinși intelectuali de la noi. „Optzecismul” este un termen de lucru însușit și vehiculat de criticii literari cu lecturile la zi, care subîntinde postmodernismul literar românesc, deși nu-l acoperă în întregime și nici nu se lasă la rândul său epuizat de acesta. „Optzecismul” și „postmodernismul” vor rămâne în istoria literaturii, chiar dacă dl I.N. îi cântă prohodul. La ultima ședință a Consiliului Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
căuta să justifice, ca atare, mitul prin raportare la realitate, ci doar să ilustreze coerența sa structurală, teoreticienii sociali preocupați de problemă au insistat că acest element al imaginarului se legitimează prin însăși afirmarea sa, logica pluralistă pe care o subîntinde mizând pe dezvoltarea sa liberă. Cât privește funcțiile sale esențiale în planul imaginarului social, deși nu există un acord clar din acest punct de vedere, în teoriile recente este indicată, în primul rând, aceea de "interpretare" a realității, după care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
social care angajează două dimensiuni una care "mistifică" realitatea și alta care oferă imagini cu privire la ce ar trebui schimbat în această realitate, astfel încât societatea să fie mai bună. Date fiind aceste două "fețe ale lui Janus" pe care ideologia le subîntinde, rolul criticii ideologiei este cel de a "demasca" dimensiunea eronată și de a o potența pe cea utopică. Întrucât, în societatea contemporană, ideologia își manifestă influența în viața cotidiană, prin diversele forme simbolice care îi vehiculează valorile așa cum sunt literatura
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
epistemologice ale ideologiei pot fi recuperate, astfel încât această dinamică să fie explicată și înțeleasă. Chiar regândite în acord cu provocările epistemologice ale filosofiei și teoriei sociale ori politice postmoderne, cele două concepte, ca și fenomenele ori procesele pe care le subîntind, se constituie în continuare, din punctul meu de vedere, în elemente ale abordării societății care nu pot fi ignorate numai din dorința de a ne elibera limbajul de niște concepte în jurul semnificațiilor cărora se duc în continuare polemici consistente (acest
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
autorului -, în contextul unor dezbateri ce au animat lumea intelectuală occidentală ca urmare a catastrofelor sociale și politice din prima jumătate a secolului al XX-lea. Această contextualizare a "sfârșitului ideologiei" nu poate evita însă descrierea poziționării pe care-o subîntinde ca fiind una concentrată mai cu seamă împotriva marxismului, perceput ca un pericol real în condițiile fascinației pe care acesta o exercita în epocă chiar într-o lume situată din perspectiva Occidentului "dincoace" de Cortina de Fier. Urmând această linie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că este necesar, înainte de toate, să înțelegem modul în care a operat teoria postmodernă regândirea ideologiei. Din acest punct de vedere, trebuie spus, pentru început, că însuși curentul cultural căruia postmodernitatea îi asigură spațiu de desfășurare, și anume postmodernismul, se subîntinde unei conceptualizări ideologice. Din acest punct de vedere, se consideră că "(...) postmodernismul răspunde unei nevoi ideologice fundamentale, respectiv aceea de a coordona noi forme ale practicii și ale habi-tusurilor mentale și sociale cu noile forme ale producției și organizării sociale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unei poziții relativ protejate în spațiu și timp. Odată cu postmodernitatea, procesul globalizării impune însă o nouă provocare spațio-temporalității atribuite de obicei statului-națiune, o provocare ce afectează nu doar siguranța sa fizică, ci și securitatea ontologică a comunității pe care o subîntinde. Această provocare globalizantă constă în ceea ce teoreticienii contemporani au numit fie "distanțiere spațio-temporală"537, fie "comprimare spațio-temporală"538. Prima sintagmă are în atenție faptul că, întrucât globalizarea poate fi considerată una dintre cele mai vizibile consecințe ale modernității, este un
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
printre altele, resurgența naționalismului, dar și a unei forme mai violente a acestuia, fundamentalismul etnic, în esență o încercare de a redescoperi originile uitate ale unui grup social. Din acest punct de vedere, conjectura mea este că prima tendință se subîntinde de fapt dimensiunii culturale a procesului globalizării (fiind prezentă mai ales în societățile aflate într-un stadiu al globalizării active din perspectivă economică și politică). Pe de altă parte, cea de a doua tendință este opusă dimensiunii culturale a globalizării
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teologică a lui Michel Henry ne arată deci în ce măsură raportul între creștinism și epoca clasică a fost unul de discontinuitate: distanțarea ascetică față de fenomenul sexualității are, în patristică și filozofia greacă, motivații și intensități diferite. Aceste viziuni ontologice contrastante sunt subîntinse de două concepții distincte asupra „sinelui” și „corporalității”. Ultima lucrare a lui Michel Henry poate fi văzută ca o încercare de a reabilita percepția patristică (atât dogmatic-teologică, cât și practic-spirituală) asupra corporalității. Comentariile sale sunt un serios avertisment dat oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a acesteia nu are memoria aditivă a temporalității: din perspectiva ei, între punctualitatea unui „ieri” și cea a unui „astăzi” se cască, după expresia lui Meister Eckhart, un abis de mii de ani. Pe de altă parte, Viața nu mai subîntinde univoc, precum în filozofia greacă, specia „animală” și pe cea „umană”. Criteriul diferențierii între viața animală și cea umană nu poate fi inteligența (ceea ce înseamnă o altă cumulare a energiei biologice), ci capacitatea de participare a omului la autorevelația patetică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
antrenament), dreptul la circulația oamenilor și a informației. Nu mă refer nici măcar la faptul că religia e utilizată de fundamentaliști pentru a justifica cel mai adesea revendicări de ordin foarte secular (etnic, național, sociocultural). Mă refer la orientarea mentală care subîntinde ideologiile politico-religioase fundamentaliste. Foarte asemănătoare între ele, aceste ideologii organizează grupul respectiv ca pe o enclavă de oameni perfecți, aleși, aflată în antagonism radical cu lumea exterioară, considerată deficitară. Dar e vorba despre o enclavă destinată să cucerească hegemonia asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acestei teorii - recunosc autorii înșiși - este că, în realitate, componenta imagistică, i.e., o structură conceptuală care mediază între structura lexicală și sensul efectiv al unității figurate, e un element relevant în planul conținutului său. Cu alte cuvinte, imaginea mentală care subîntinde sensul efectiv al unei anumite unități figurate convenționale nu este doar un fenomen etimologic, ci și unul cu relevanță sincronică, cel puțin într-o anumită măsură. Imaginea mentală subiacentă, care este în general un fenomen psihologic individual, posedă anumite elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
man). În al doilea rând, distincția propusă de Lakoff și Turner este oricum "neutralizată" printr-un demers de reducție a "lingvisticului" la "conceptual" ("deși un fragment poetic anume poate da o expresie unică unei metafore elementare, metafora conceptuală care îl subîntinde poate fi una extrem de obișnuită"110), care ignoră specificul limbajului ca atare și care face astfel ca separația amintită să-și piardă în mare parte valoarea ei euristică. Aceeași perspectivă "conceptuală" (deci nelingvistică 111) va orienta și programul de "poetică
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
clasa idiomatică a LUPULUI. Aplicațiile respective ne-au arătat eficiența și limitele cadrului nostru conceptual, precum și faptul că textemele diasketice reprezintă nu doar unități "idiomatice", ci și forme de "cultură" care ne ajută să cunoaștem mai bine schemele cognitive ce subîntind mentalitatea unei comunități lingvistice. 5. În cadrul abordării textemelor din perspectivă textual- discursivă, am explorat potențialul creator al acestor unități, precum și procedeele și funcțiile prin care ele contribuie la construcția sensului. În acest scop, ne-am oprit asupra actualizării unor texteme
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nou tip de societate: citadină, prooccidentală, capitalist-burgheză - cu o mare pondere a păturii mijlocii - democratică, laică, pluralistă"44. Concluzii Tipurile diferite de raportare a intelectualilor la ideologie pe care am încercat să le expun pe parcursul studiului de față nu se subîntind unui demers comparativ. Ceea ce am intenționat să relev este faptul că raportarea propagandistică la demersul ideologic s-a realizat pe un fond maniheist preexistent în societatea românească, identificabil și în epoca antecomunistă, un fond pe care comunismul s-a pliat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
conexiuni între genul documentarului și cel al ficțiunii printr-o reprocesare politică și ridicând problema incompletitudinii operei de artă ca rezultat indecidabil al mecanizării ori al intervenției umane (Liam Gillick), creând conflicte insolente și scoțând în evidență comedia burlescă care subîntinde relațiile de putere din interiorul sistemului artei (Maurizio Cattelan) ori locuind activ printre imagini și nu în fața lor, dezvoltând relații ludice și instrumentale cu diferite forme care ar trebui readaptate la noi tipuri de utilizare, cum ar fi, de pildă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
considerațiile teoretice ori aprecierile critice care se aplică post factum producerii și receptării unei lucrări de artă. Pentru analiza de față este luat în considerare cel de-al doilea înțeles al studiilor vizuale, respectiv relevanța practică a teoriilor care le subîntind. • Referitor la cea dintâi (ipo)teză, ceea ce este în primul rând de precizat este faptul că, spre deosebire de scrierile canonice ale modernității estetice, care apar sub forma unor tratate filosofice întrebuințate ca repere în aprecieri generale cu privire la anumite forme particulare de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artei recente. Interesul pentru discursul observațional și reflexiv al criticii culturale, pentru modalitățile de apel ale criticii de artă și pentru răspunsul practic al artei critice au (in)format unul din tipurile de teoretizare posibile ale câmpului de investigație care subîntinde studiile vizuale contemporane. Situația actuală a culturii, a artei și a criticii reclamă și permite o deschidere a viziunii teoretice dincolo de canoanele abordării strict estetice a experiențelor culturii și artei contemporane. De pildă, odată cu teoretizarea fenomenului de-materializării obiectului artistic
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a face cu imagini. Într-un mod similar judecă lucrurile și istoriografia actuală, În special istoria mentalităților. Deși se Întâlnește, În mod paradoxal, cu pozitivismul, prin reacția de respingere vehementă a oricărei filosofii a istoriei, demersul istoriografic al istoriei mentalităților subîntinde, implicit, un răspuns original la problema teoretică evocată, răspuns care rezonează, de altfel, din punct de vedere al raportului imagine istoriografică versus cadru referențial, cu perspectiva relativismului epistemologic de care aminteam anterior. Astfel, nici istoricul mentalităților nu are În vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de o tratare detaliată pe cuprinsul prezentei lucrări, oferă o lumină lămuritoare asupra temelor alese spre discuție. Intenția inițială a fost de a oferi și o bibliografie extensivă pentru banda desenată consultată, însă fără falsă modestie, am constatat că aceasta subîntinde mii, dacă nu zeci de mii de titluri, notarea lor riscând să înmulțească fără rost numărul de pagini. Pentru cei interesați, cea mai mare parte a acestei bibliografii poate fi consultată pe site-urile celor două mari companii americane producătoare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]