15,418 matches
-
Noaptea nu era neagră, era cenușie, stelele erau verzi, căzute prințe noi, drumul se ducea pe râu până la izvor apoi intra-n tunel, trecea dincolo. Tu ai plecat făcându-mi cu mâna, era o chemare ori semnul despărțirii. Sângele era subțire, de pasăre, se aprindea că un filament sau că o dara de melc până la inimă înrobita. Clipele sonore curgeau în timpane băteau cu ciocăne într-un clopot al timpului, ochii tăi sticloși erau de felina. Totul era complicat, imprevizibil, ascuns
MIMAU TRIST BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1397249504.html [Corola-blog/BlogPost/347778_a_349107]
-
scurtă. Florica, îl zări și contrariată, îi spuse: ― Bine, măi, Constantine! Nu mai dai niciun semn? Te-am așteptat și aseară! N-ai venit de o săptămână la mine! Ce se întâmplă? Constantin, bărbat de vârstă medie, bine făcut, mustața subțire dându-i un aer de îngâmfare, se ridică nervos din colțul în care parcă se ascundea: ― Florico, de ce vii aici? Te-am rugat doar să ne potolim pentru un timp. Nu am putut să vin la tine, nevastă-mea bănuiește
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ORI MORI, ORI TRĂIEȘTI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Trupul este tot mai subțire și temător ca o pasăre. Se împuținează, se strânge, pleacă odată cu zilele, în timp ce umbra rămasă nu-l recunoaște. Nici nu pot împrumuta altul, să-l întorc în pielea bătrână și să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să
ORI MORI, ORI TRĂIEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1477060474.html [Corola-blog/BlogPost/376293_a_377622]
-
munții împodobiți cu arbori falnici, dealurile, apele și câmpiile. Ascultau vorbele lor urmărindu-le cu interes gândurile. Pe când pluteau ei așa în apropiere de mănăstiri ori locuri cu multă liniște, într-o seară au auzit înălțându-se către cer glasul subțire și tremurat precum un firicel de fum, al unui copil ce cânta o poezie, asemeni nunei rugăciuni; ,, Scară către Dumnezeu ,, scrisă de poetul Vasile Militaru. ,, Sufletul, sau însăși viața - freamătul misterios. Nu-i legat, în ce e trupul, nici de
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
apropie cam îndrăzneț de roabă. O coadă de halebardă bine țintită, între picioare, îi temperă elanul și-l făcu să se prăbușească destul de inestetic la niște picioare ițite și ele din mormanul de haine aurii. De sub oaie ieși o voce subțire care-i porunci, într-o franceză cam ciudată, să se ridice și să se prezinte. Extrem de uimit, în viața lui nu mai auzise oi vorbind franceza, Verdunel se ridică și privi năuc la ciudățenia din roabă. De sub oaie doi ochi
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
goli și el pocalul și simți cum îi revine vâna lui de oltean aprig și iute la vorbă. Asta cu iuțeala la vorbă și-o cenzură băgând în gură bucatele de pe platoul cu care-l îmbia cucoana. Erau niște fileuri subțiri, fragede, cu un gust minunat. Ca să abată gândurile fiarei care părea pusă numai pe măceluri întrebă ce este această delicatesă care onorează masa cu adevărat regală la care avea cinstea să fie invitat. În fine, o dregea și el cum
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe, Își așteaptă rândul cuminți, Să fie dezbătute, la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce vindecă sufletul rănit De prea multă indiferență. "Stai!Stai!" Strigă orologii la unison... Dangătul lor sacadat, încă odată încearcă
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
Pentru mai puțin se părăsesc și cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, cînd s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oțelul, am întins brutalității arma subțire a inteligenței noastre. Și, iată, suntem tot acasă”. Patria este, în egală măsură, un izvor de drepturi, dar și unul de obligații: “patriotismul autentic este și trebuie să ramână o pasiune arzătoare, bazată pe cultivarea solidarității organice a națiunii concepută
Națiunea, eterna iubire… by http://balabanesti.net/2014/05/24/natiunea-eterna-iubire/ [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
puterii celeste, astfel vorbim, încheiem procese verbale sub fiecare din cele patru portale, profesorul căzuse de mult de la înălțime, era dus pe targă prin mulțime 2. Da, nu era, oh, nu era accesibil, nu discută, el gândea, contemplă, o ceață subțire îl învăluia, sfâșiata când devenea irascibil, ascunde comori, dezvăluia orori, vulnerabil fiind, voia să pozeze, cărțile domniei sale, metereze ar fi fost, dar cărțile au viața lor. Sunt un vinovat, nu aștept iertare, sunt nemodelat, mi-am format eu singur o
FINIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Finis_boris_mehr_1353732401.html [Corola-blog/BlogPost/364799_a_366128]
-
în haine civile, a Poetului! Nu te mira și nu mă judeca greșit; am citit „ Doina” în prelungirea apropierii de-o jumătate de oră din mașina înghesuită, și m-am simțit mai calificat în a înțelege, de dinlăuntrul materiei, firul subțire și albastru al demersurilor poetice pe care le înaintezi. Așadar, după litoral, te-am „avut” oaspete de onoare la Pietroșița, unde, împreună cu poetul Nicu Iancu-Vale, aducătorul acestor rânduri și mai vechi prieten al meu, te-am comentat din nou, coborând
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când bunica m-a oprit. Numai o babă se juca cu niște lumânări galbene, subțiri, apoi le dădea celorlalte babe, care se mișcau încet cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
ăsta? O fi scriind pe fruntea mea FRAIER. Cu litere mari. Sau, șapca asta o fi de vină? Mototolea purta pe cap o șapcă mare, de piele (șapcă „șmecheră” spunea el), care-i dădea o aliură caraghioasă, cu gâtul lui subțire, fața alungită și fruntea îngustă. Parcă i-o înfundase cineva pe cap cu forța, parcă era bătut în cap. --Bineînțeles că sunt cinstit. Așa suntem noi, șoferii de taxi, zise el foarte mândru. --N-am zis că...ăilalți...se scuză mustăciosul
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
Lonea și Sălătruc. MINA PETRILA în acești ani exploata aproape în totalitate numai stratul principal (nr. 3), între cotele 580 - 397 m, iar mai târziu, după ce s-a ajuns cu exploatarea stratului principal la orizontul 457m, reîncepe și exploatarea stratelor subțiri nr. 13 și 14 prin folosirea metodei de exploatare cu „trepte răsturnate”. La solicitarea directorului general I.E. Bujoiu, biroul tehnic realizează un nou „Studiu tehnic cu privire la elementele raționalizării”, care prevedea concentrarea subterană a minelor Petrila și Petroșani-est la un singur
MARELE CUTREMUR VA LOVI FOARTE CURÂND ! ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A PATRA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1448749663.html [Corola-blog/BlogPost/360141_a_361470]
-
îndeplinește pomilor dorința încet, dându-le mugurii din care răsar florile și le promite că vor avea la vară și fructe. Crengilor strâmbe ale copacilor încep să le răsară un mănunchi micuț din care vor ieși frunzele agățate de lăstarii subțiri. Îmi place primăvara, pentru că pe câmpii răsar narcisele, zambilele, toporașii, lăcrămioarele și multe alte flori care îmbată aerul cu aromele lor seducătoare, ce te îndeamnă să visezi la iubirea și la împlinirea dorințelor frumoase din sufletul tău. Nici de pe dealuri
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
în gând și faptă dragii mei îi concedie EL scurt și plin de tact pedagogic. Cei doi se retraseră cu spatele... Din prudență... din respect... Ajuns în biroul său, cel puțin la fel de somptuos ca al șefului cel mare, Lucică zâmbi subțire, mă rog, se spune draconic, dar să nu exagerăm, și se îndreptă spre tabloul de comandă a universului. Răsuci o cheie... *** Pe planeta Terra telefoanele mobile țârâiră a pagubă și afișară lipsă semnal. Rețelele de internet fâlfâiră de câteva ori
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
și slabă. Erai așa de slabă, încât pielea ta avea o nuanță albăstruie, aproape negricioasă. Și pentru că nici eu nu avusesem cu ce să mă hrănesc mai bine și eram slăbită, laptele cu care te-am hrănit, era puțin și subțire... De aceea, am fost multă vreme îngrijorată în legătură cu tine; mi-era teamă ca nu cumva să iasă la iveală, în timp, vreo anormalitate, dar, slavă Domnului, că ți-a purtat de grijă și, uite că până la urmă, nicio temere nu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul ușor măsliniu. Părul drept îi era pieptănat pe spate. Deasupra ochilor albaștri, împrejmuiți și umbriți de gene negre, tronau o pereche de sprâncene negre și dese, care îi dădeau un aspect de
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Chipul uriaș avea privirea îndreptată spre Dunăre, fără să-i dea vreo importanță lui Sandu, fiind surdo-mut la strigătele sale. Are ochii lungi de 4,3 m și adânciți în orbite, un nas drept de 4 m și niște buze subțiri, cam tot de 4 metri. Bărbia și jumătate din obrajii de pe fața lungă de piatră erau acoperite de barbă cimentată. Înscripția latină de pe gâtul său, Decebalus Rex-Drăgan Fecit, se vedea clar. Puțin mai sus la dreapta, spre locul unde era
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Oare soarele nu se stinge de teamă că suprimă verdele frunzei fragede ceruite de rouă, când o sărută dimineața în zori? Oare vântul nu încetează sub macii subțiri ai câmpiei, de teamă că le smulge florile, vrând să-i îmbrățișeze? Oare torentul mării nu se întoarce în larg, de teamă că-și mușcă propriul țărm, vrând să-i mângâie sprânceana din valuri? Există oameni gingași ca ei, în
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417268023.html [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
anul următor domnul Arsu nu ne-a mai lăsat pe mâna altui învățător. Pătimise destule cu noi și voia să ne țină în frâu cu mâna lui. O clasă de zburdalnici trebuia stăpânită numai cu prestanța și autoritatea domniei sale. Înalt, subțire, ținută maiestuoasă, păr ondulat, grizonat, mustăcioară dată-n spic alb, ochi albaștri-cenușii cu reflexe de oțel, reușea să impună respect fără să te privească, fără să-ți spună o vorbă. Deși vorbea aproape șoptit, te pătrundea cu spusele sale și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mi-a spus doar că nimic nu mai contează și că singurătatea o scrijelește pe suflet apoi a plecat... mi-aș fi dorit înainte să-i strig numele să vorbesc cu Dumnezeu și poate împreună să împletim lumina în șuvițe subțiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să revin pe lavița de lângă poartă să vorbim despre dimineți nesfârșite și despre lucrurile rămase neterminate dar Dumnezeu a ațipit mi-am dat seama că rugăciunea ajută doar atunci când te
NUMELE MORŢII, ANA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437921288.html [Corola-blog/BlogPost/343977_a_345306]
-
facă părtaș al acestei bucurii autumnale. Ajunsă în raionul florilor și-l aminti pe George Topârceanu cu poezia lui Rapsodii de toamnă. Florile-n grădini s-agită. Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită Își îndreaptă talia. Trei petunii subțirele, Farmec dând regretelor, Stau de vorbă între ele: “Ce ne facem, fetelor?”... Era o mare iubitoare a frumuseții florilor iar grădinița lor era plină cu aceste nestemate generatoare ale parfumurilor naturale care te alintau cu suavele lor mirosuri. Încerca să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496995669.html [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
Dar câți or fi? Dacă pleacă unii, vor și alții. Aha, deci dincolo e mai bine. Pare mai bine, dar totul se va prăbuși, noi vom învinge. Care noi? Aici discuția începea să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât cu dușmanul. Adesea mă gândesc la discuția cu ilegalistul, apoi adorm. Mă trezește câinele, mă trage în
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dom_colonel_boris_mehr_1386652905.html [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
mod ciudat, făcându-le când mai luminoase, când mai întunecate. Doar ochii copiilor rămâneau permanent scânteietori, plini de uimire , interes și chiar dârzenie când îl ascultau pe domnul doctor - un bărbat bine legat, de statură mijlocie, îmbraăcat într-un costum subțire de vară de culoare gri - povestind cu vocea sa baritonală despre bunii noștri strămoși care ne-au lăsat moștenire comună: graiul, straiul, limba ce-o vorbim de care trebuie să avem grijă să nu se strice cu cuvinte venite de
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1429947149.html [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]