4 matches
-
versus creștinism. O contribuție remarcabilă și-a adus acest logician și filosof medieval în ilustrarea raporturilor existente între judecățile A, E, I, O , fixandu-le într-o schemă logică, denumită pătratul logic sau pătratul lui Boethius, reliefând raporturile de contrarietate, subcontrarietate, subalternare și contradicție. El reprezintă deci un alt moment important în evoluția logicii medievale, a logicii în general. 5. LOGICIENII ARABI : AL FARABI, AVICENNA , AVERROES Al Farabi [ 870-950 ] a fost cel mai important logician al arabilor , profesor la Bagdad, numit
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
al lui Boethius): "SaP" - Toți S sunt P (S+distribuit, P-nedistribuit);"SeP" - Nici un S nu este P(S+, P+), " SiP" - Unii S sunt P (S-, P-); "SoP" - Unii S nu sunt P (S-, P+);"raporturi" între propozițiile categorice (contrarietate, subcontrarietate, contradicție, alternare); "reprezentarea" prin diagrame Venn și Euler a relațiilor dintre S si P; Criteriul de apreciere a raționamentelor este însușirea lor de a da concluzii adevărate din premize adevărate. Aceasta depinde de forma raționamentului care poate fi prezentată ca
Logică formală () [Corola-website/Science/298008_a_299337]
-
elaborat conceptul de construcție supusă devenirii, pentru a fi abordată problema devenirii întru celălalt, proces complex, analizat sub cele mai importante aspecte. Se ajunge la concluzia că acest raport poate fi supus unor interpretări logice pe baza raporturilor de contrarietate, subcontrarietate și supraordonare. De exemplu, situația în care, prin imagine, celălalt dobândește atribute care pot rezolva probleme cu care se confruntă cu eul, atribute care-i dau posibilitate celuilalt de a-i facilita eului parcurgerea și înțelegerea de semnificații. Această nevoie
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pe alții” (Logica generală, Ed. Trei, Buc., 1996, p.188). în sintaxa logică, sofismul nu are valoare de adevăr cu toate că simulează (corectitudine aparentă) principiul identității, al non-contradicției, al terțului exclus și al rațiunii suficiente, aceleași relații dintre propoziții (contradicție, contrarietate, subcontrarietate, subordonare) și se formulează cu elocință ca dilemă, ca tautologie, omonimie etc., de unde și subtilitățile imputate lui. Alomorfismul sofismului se vede în limbaj, în argumentare, în relevanță, în apel la autoritate și în atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]