38 matches
-
de lied monopartit sau bipartit (strofă plus refren), sunt alcătuite din 8 sau 16 măsuri și sunt scrise în sistemul sonor tonal. Melodiile sunt ușor de reținut, au cantabilitate și sunt construite în general pe cele trei acorduri principale: tonica, subdominanta, dominanta, în stare directă și în răsturnări. Textul literar are măsura și rima asemănătoare poeziei clasice, fiind structurat în versuri și strofe. În a doua jumătate a secolului al XX-lea imnul gospel suferă o modificare a caracterului său solemn
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de factură tonală melodizează într-un aspect de dezinență, „stingându-se” elocvent (chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în funcția tonicii, este reductibilă (sintetizabilă) la/printr-o cheie unică de exprimare: subdominantă→dominantă→tonică, ceea ce, în regim modal (de formulare melodică și/sau intonațională), corespunde figurii în arc, constituită din succesiunea a trei segmente-funcții, referite generic exprimării cu sens: ascensiune (din început) ↗ culminație (prin dezvoltare) ↘ coborâre (în finalitate). Deopotrivă, formulele armo-cadențiale și
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Cantorum și pe care și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de concert, urmată de o tranziție (marcată de schimbarea tempo-ului, Presto) spre subdominanta minoră, sol minor, tonalitate în care se desfășoară o secțiune lentă (Adagio) ce face trecerea spre finalul concertului, „Rondo”. Secțiunile piesei sugerează, prin schimbarea de tempo, părțile unui concert, dar acestea nu au o formă clară, bine cristalizată. Scopul esențial
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
în tonalitatea relativă, si minor. În ansamblu, planul tonal al concertului anticipează ceea ce Cuclin va considera definitoriu pentru planul general al formei de sonată: o expunere a temelor (principală și secundară) în raporturile tonale cunoscute, clasice, o modulație în zona Subdominantei, urmată de o alta către Dominanta Dominantei, pentru a reveni, în repriză, la tonalitatea inițială. Ceea ce este aici doar intuit, va fi argumentat și explicitat ulterior din perspectivă metafizică. Lanțurile de fraze sunt preferate perioadelor de tip clasic sau romantic
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
cu cel anterior, ritmul punctat, rămânând o constantă. Evoluția tonală se produce în zona dominantelor: DD (fa# minor) și D (si minor), potrivit interpretărilor muzicologiei moderne. Ulterior, când va gândi propriul său sistem muzical, Cuclin va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
zona dominantelor: DD (fa# minor) și D (si minor), potrivit interpretărilor muzicologiei moderne. Ulterior, când va gândi propriul său sistem muzical, Cuclin va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi cea
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
inițial, armonia originară a sistemului, e posibil ca Cuclin să fi întrevăzut o altă cale muzicală de atingere a acesteia, mai puțin dramatică. Acel „trait de concerto” despre care vorbea în „Estetică” devine o modalitate de a tranzita întâi zona subdominantei, în accepția pe care o dă funcțiunilor modului invers, deci o mișcare „în oglindă” față de cea propriu-zis descendentă, apoi cea a dominantelor depărtate (funcțiunile secundare). Grafic, mișcarea tonal-funcțională ar putea fi reprodusă astfel, ea reprezentând o încercare de cucerire a
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
tetracordal, el însuși arcuit într-o mișcare melodică ascendent-descendentă. În interpretarea funcțională, potrivit gândirii lui Cuclin, mișcarea este întâi în sensul dominantei, între ceea ce Cuclin numește Tonica modului minor și Dominanta (în sens invers - interpretată în muzicologia tradițională drept subdominantă), apoi în sensul subdominantei, direcția depresivă/expansivă rămânând aceeași în ambele interpretări. Concertul debutează cu o suprapunere de acorduri. Cel propriu-zis, un acord micșorat cu septimă mică în răsturnarea I (la-mi- fa#-do) este considerat de Cuclin ca având drept
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
într-o mișcare melodică ascendent-descendentă. În interpretarea funcțională, potrivit gândirii lui Cuclin, mișcarea este întâi în sensul dominantei, între ceea ce Cuclin numește Tonica modului minor și Dominanta (în sens invers - interpretată în muzicologia tradițională drept subdominantă), apoi în sensul subdominantei, direcția depresivă/expansivă rămânând aceeași în ambele interpretări. Concertul debutează cu o suprapunere de acorduri. Cel propriu-zis, un acord micșorat cu septimă mică în răsturnarea I (la-mi- fa#-do) este considerat de Cuclin ca având drept originator<footnote În sistemul
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
-mi bemol) -la bemol, în care do = originator, fa= fundamentala, la bemol = terța, elementul cu cea mai mare tendință de sensibilitate din acord footnote> sunetul Mi<footnote Cf. Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 164 footnote>, el însuși o tonică pentru subdominanta mi (expansivă, în sistemul lui Cuclin) echivalentă cu dominanta, în armonia tradițională. Fa# devine o sensibilă pentru terța acestui acord care ar trebui să urmeze (mi-sol-si). Pe pedala de La, Cuclin suprapune un alt acord major, re#-fa#-la#, care ar
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
sensibilă<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 63 footnote> La nivelul mișcării funcționale de la un element la altul, distanța parcursă între sunetele semitonului cromatic este de 7 cvinte. Tonal, din perspectiva armoniei tradiționale, în măsura a treia ne aflăm pe subdominantă, dar aceasta este dominanta, în modul invers sau în modul minor în concepția lui Cuclin. Așadar, conform interpretărilor funcționale date de Cuclin, un scurt ascensio către subdominanta expansivă, apoi o cădere pe dominanta (depresivă). Acest tip de mișcare funcțională este
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
cvinte. Tonal, din perspectiva armoniei tradiționale, în măsura a treia ne aflăm pe subdominantă, dar aceasta este dominanta, în modul invers sau în modul minor în concepția lui Cuclin. Așadar, conform interpretărilor funcționale date de Cuclin, un scurt ascensio către subdominanta expansivă, apoi o cădere pe dominanta (depresivă). Acest tip de mișcare funcțională este caracteristic armoniei lui Cuclin, iar sonoritatea ei devine o stilemă. Grupul tematic secundar, în Do major, are structura descrisă de Cuclin în Tratatul de forme muzicale: prima
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o „licență”: răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa acesteia și nu în dominantă (tizul tonal al centrului de bază al fugii). Structura finită a formei de fugă bachiană, raportată la perechea parametrică temă-centru tonal, conține, sinoptic, clișeele individualizate pe formatul fiecărei fugi, ca
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
perechea expoziție-divertisment, ultima, adaptată finalizării. Acest ciclu de expuneri tematice și itinerarii tonale se grupează în trei secțiuni majore: Secțiunea I, zona tonicii (expoziția 1 și divertismentul 1); Secțiunea a II-a, zona relativei (expoziția 2 și divertismentul 2), a subdominantei (expoziția 3 și divertismentul 3); Secțiunea a III-a, Repriza, zona tonicii, cu o structură tematică și tonală care consfințește finalul lucrării. Fiecare fugă, personalizată prin rețeaua tematico-tonală (uneori, cu interpolări tonale de bază, cu permutări între centrii de referință
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
prin formatul tripartit, cu secțiunile delimitate tonal și enunțuri ale clipului tematic corespunzătoare celor trei componente „clasice”: expoziție-dezvoltare/evoluție-repriză. La o prima evaluare formativă a temei, clișeul tonalo-tematic raportat la schema de sinteză a fugii bachiene este eliptic de zona subdominantei. Dar, prin relevarea “speculativă” a pilonilor melodico-funcționali, se poate întregi formatul de sinteză în sensul că: - Dacă se consideră 5ta și 4ta delimitările rezumative pentru Subiect și Răspuns, ca sugerări tematice prin eliminarea formulei ornamentice (dubla broderie), seria centrilor tonali
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
de sinteză în sensul că: - Dacă se consideră 5ta și 4ta delimitările rezumative pentru Subiect și Răspuns, ca sugerări tematice prin eliminarea formulei ornamentice (dubla broderie), seria centrilor tonali și a enunțurilor tematice aferente se extinde cu dominanta relativei, fa, subdominanta, do, relativa subdominantei. În acest sens, este marcabilă și reluarea succintă a temei, în dominanta tonalității de bază, ca răspuns real. Sunt „creionări” tematice sugerative, enunțate în format concis, cu funcționalitate acordică și tonală determinată contextual. - Dacă se acceptă nuanțările
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
sensul că: - Dacă se consideră 5ta și 4ta delimitările rezumative pentru Subiect și Răspuns, ca sugerări tematice prin eliminarea formulei ornamentice (dubla broderie), seria centrilor tonali și a enunțurilor tematice aferente se extinde cu dominanta relativei, fa, subdominanta, do, relativa subdominantei. În acest sens, este marcabilă și reluarea succintă a temei, în dominanta tonalității de bază, ca răspuns real. Sunt „creionări” tematice sugerative, enunțate în format concis, cu funcționalitate acordică și tonală determinată contextual. - Dacă se acceptă nuanțările de referință armonică
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
și tonală determinată contextual. - Dacă se acceptă nuanțările de referință armonică, se poate considera întregită grila centrilor tonali de gradul I, cea de susținere a celor trei zone tonale, generale, din fuga bachiană: Tonica (și dominanta); Relativa (și dominanta relativei); Subdominanta (și relativa subdominantei) - sol-re, Sib-Fa, do-mib (cu „Sib-Fa-do” permutate). - Dacă se acceptă, in abstracto, o reconfigurare a 5tei/4 tei prin includerea ornamentului „eliminat” (dubla broderie), se poate reconsidera formatul original al clipului tematic și prin aceste sugerări tematice, fiind
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
contextual. - Dacă se acceptă nuanțările de referință armonică, se poate considera întregită grila centrilor tonali de gradul I, cea de susținere a celor trei zone tonale, generale, din fuga bachiană: Tonica (și dominanta); Relativa (și dominanta relativei); Subdominanta (și relativa subdominantei) - sol-re, Sib-Fa, do-mib (cu „Sib-Fa-do” permutate). - Dacă se acceptă, in abstracto, o reconfigurare a 5tei/4 tei prin includerea ornamentului „eliminat” (dubla broderie), se poate reconsidera formatul original al clipului tematic și prin aceste sugerări tematice, fiind, astfel, adiționabile (pentru
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
Componentele de delimitare ale celor trei 4te ascendente (do-fa, mi-la, re-sol) corelate adecvat gradului de similaritate structurală cu specificul formatului de sinteză dedus din fuga bachiană, prin cei șase centri tonali grupați în trei zone de referință (Tonica, Relativa, Subdominanta), defige natura autosimilantă a întregului proiectat în sămânța sa melodică generatoare - tema de fugă. Autosimilitatea este determinată corelațional între zonele de reprezentativitate tonală ale fugii și pilonii melodici ai temei, configurați în enunțuri „îmbrățișate” și anagramă raportată la centrii de
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
de trenare a tempo-ului, fapt ce ar denatura imaginea sonoră concepută într-o atitudine interpretativă ce vizează menținerea nealterată a fluidității de discurs. Secțiunea finală a preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal și modal, bazele traseului oscilatoriu parcurs de evoluția discursului. Fragmentul pare desprins dintr-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
derivate din sfera tonalității. Geniul debussyst știe să afle calea evadării pentru emanațiile inovatoare ale spiritului său, ce vin de această dată să estompeze, dar nu să contrazică cu desăvîrșire principiile armoniei funcționale. Astfel, debutul motivului tematic principal afirmă acordurile subdominantei majore și relativei (fa# major și mi major) cu septimă mică și nonă mică, la care se adaugă sexta mare conținută în planul inferior al discursului. Aspectul subtil care elimină posibilitatea conturării evidente a efectului sonor este tocmai acea îndrăzneață
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
reprezintă fundația armoniei unei compoziții. Rameau a stabilit că diferite "sonorități" (de exemplu, în notație modernă, formula 1, formula 2 și formula 3) sunt de fapt variante ale aceluiași "acord" și a introdus noțiunea de acord perfect (fr. "accord parfait", triada pe tonică), subdominantă (fr. "sousdominante", o creștere de P5 în basul fundamental) și dominantă (fr. "dominante", o descreștere de P5 în basul fundamental). Ca și în Baroc, acordurile, pentru a forma o structură coerentă, trebuie conectate prin disonanțe. Disonanța are o importanță crucială
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
aceste trepte fiind numite "secundare" (cele pe treptele I, IV si V sunt numite respectiv "primare"). Triadele diatonice sunt majore (I, IV si V), minore (ii, iii, vi) sau micșorate (vii). Triadele majore sunt notate I=T (tonica), IV=S (subdominanta), V=D (dominanta). În analiza funcțională, triadele minore sunt interpretate ca având o funcție „paralelă” cu cele majore. Astfel, triada vi este notată Tp (tonica paralelă), deoarece are baza pe tonica gamei paralele celei majore (La minor fata de Do
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
paralelă), deoarece are baza pe tonica gamei paralele celei majore (La minor fata de Do major). Treptele iii și ii, fiind o cvintă peste și o cvartă sub treapta vi, au primit firesc numele Dp (dominanta paralelă) și respectiv Sp (subdominanta paralelă). Sistemul este dezvoltat simetric în game minore (notația este și ea simetrică: T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu, acordul T=(Do,Mi,Sol)= (terța mare și cvinta perfectă peste nota de referință la baza=Do) în
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]