71 matches
-
durează de milioane de veacuri - diferență între eul biologic și cel psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre realismul literar - de tip Balzac - și literatura impresionistă, subiectivistă, gen Proust, și modernii ulteriori... Distincția se află definită în critica noțiunii de engramă aplicată la natura psihologică. Critica, devenită clasică, a lui Bergson, din aceeași Materie și memorie față de gestaltiști, în general, reprezentanții care acordă memoriei un substrat material
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
a secolului XX. Om de cultură, serios, disciplinat, nu cunoștea excesul - În nici un domeniu, cu o putere de muncă incredibilă, stăpînind concepte și sprijinînd modernitatea. Era o autoritate, În domeniu : iubit, dar și temut. Urît, nu o dată, de către artiștii criticați. Subiectivist, uneori. Intrînd chiar În polemici păguboase (cu Everac, cu Caramitru). Dar, repet, În mare, a rămas un punct de reper În teatrologia națională, și nu cred că va putea fi Înlocuit, deoarece critica a pierdut teribil din prestanță & puterea de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Președintele Uniunii nu a știut să coordoneze activitatea acestor organisme de conducere, să stimuleze inițiative colective, și a luat, nu o dată, hotărîri de unul singur. [...] sectoare importante de muncă n-au fost acoperite, iar responsabilitățile personale au fost neglijate [...] atitudini subiectiviste.” „Darea de seamă” ocupă nu mai puțin de 32 de coloane de revistă, adică pînă în pagina 8 inclusiv. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4907_a_6232]
-
nimerit în anii ‘90. „Nu o singură dată s-a spus că Soljenițîn a urît în egală măsură atît comunismul, cît și democrația apuseană. Ideea pe care o argumentez în paginile care urmează este aceea că o critică a tendințelor subiectiviste și relativiste ale lumii occidentale (afirmată cu vehemență în controversatul discurs ținut la Harvard în 1978) nu înseamnă învinovățirea democrației occidentale.“ (p. 9) Un volum plăcut la lectură pentru cei care vor să vadă cum un urs slav e preschimbat
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
o voință divină. Întemeietorul voluntarismului ca o concepție deosebită a fost A. Schopenhauer. Alți reprezentanți de seamă ai acestui current filozofic au fost: E von Hartmann, care a trăit între 1842-1906 și F. Nietzsche. Voluntarismul mai este o concepție sociologică subiectivistă, care definește voința omului ca fiind factor definitoriu al dezvoltării sociale, opunând-o legilor obiective sau negându-le pe acestea din urmă. Acest cuvânt mai definește concepția psihologică inițiată de W. Wundt, în care se explică că în viața psihică
VOLUNTARIATUL ÎN SPRIJINUL CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349149_a_350478]
-
o voință divină. Întemeietorul voluntarismului ca o concepție deosebită a fost A. Schopenhauer. Alți reprezentanți de seamă ai acestui current filozofic au fost: E von Hartmann, care a trăit între 1842-1906 și F. Nietzsche. Voluntarismul mai este o concepție sociologică subiectivistă, care definește voința omului ca fiind factor definitoriu al dezvoltării sociale, opunând-o legilor obiective sau negându-le pe acestea din urmă. Acest cuvânt mai definește concepția psihologică inițiată de W. Wundt, în care se explică că în viața psihică
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366747_a_368076]
-
în cadrul cercului de revoluționari petreșevți.De aceea anul 1849- arestarea, condamnarea la moarte, comutată în ultima clipă în muncă silnică- a produs o cotitură primordială și decisivă în psihologia scriitorului, emulând înclinarea-I congenitală spre interiorizare, spre interpretarea metafizică și subiectivistă a lumii înconjurătoare, ceea ce va duce la răsturnarea, la transfigurarea totală în conștiința scriitorului, ca într-o oglindă concavă ce deformează datele existenței sociale. În operele scrise imediat după întoarcerea din Siberia demască liberalismul împletit cu compasiunea pentru suferințele celor
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
în cadrul cercului de revoluționari petreșevți.De aceea anul 1849- arestarea, condamnarea la moarte, comutată în ultima clipă în muncă silnică- a produs o cotitură primordială și decisivă în psihologia scriitorului, emulând înclinarea-I congenitală spre interiorizare, spre interpretarea metafizică și subiectivistă a lumii înconjurătoare, ceea ce va duce la răsturnarea, la transfigurarea totală în conștiința scriitorului, ca într-o oglindă concavă ce deformează datele existenței sociale. În operele scrise imediat după întoarcerea din Siberia demască liberalismul împletit cu compasiunea pentru suferințele celor
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
cercetarea absurdului care guvernează existența, mprevizibilul destinului uman. La granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante prin adâncimile psihice, supuse spectacolului terifiant ale abisului. Cititorului el nu oferă realitate ci inversul ei, la o graniță între freamătul vieții și reprezentarea ei în vise. Ca și contemporanul sau Kafka care descoperă alienarea cetățeanului, frustrarea și deznădejdea
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
mari. Câtă tărie există în această capacitate de a iubi și de a fi iubiți! Nu permiteți ca această valoare prețioasă să fie falsificată sau desfigurată. Acest lucru se întâmplă atunci când în relațiile noastre intră instrumentalizarea aproapelui pentru propriile scopuri subiectivist - egoiste, uneori ca simplu obiect de plăcere. Inima rămâne rănită și tristă ca urmare a acestor experiențe negative... În Iisus Hristos, dragi tineri, se află împlinirea deplină a aspirațiilor voastre de bunătate și fericire. Numai Iisus Hristos poate împlini așteptările
DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIM. CONF. UNIV. DR. TEOFAN MADA – VICARUL ADMINISTRATIV AL ARHIEPISCOPIEI ARADULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378829_a_380158]
-
în cadrul cercului de revoluționari petreșevți.De aceea anul 1849- arestarea, condamnarea la moarte, comutată în ultima clipă în muncă silnică- a produs o cotitură primordială și decisivă în psihologia scriitorului, emulând înclinarea-I congenitală spre interiorizare, spre interpretarea metafizică și subiectivistă a lumii înconjurătoare, ceea ce va duce la răsturnarea, la transfigurarea totală în conștiința scriitorului, ca într-o oglindă concavă ce deformează datele existenței sociale. În operele scrise imediat după întoarcerea din Siberia demască liberalismul împletit cu compasiunea pentru suferințele celor
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
sunt tentați să „măsoare” cât mai exact conduitele elevilor, fiind atenți mai ales la cum să fie imparțiali decât la conținuturile care se evaluează, de ce fac evaluarea, ce efecte psihologice produc. Capcana obiectivității exagerate este la fel de dăunătoare ca și relativismul subiectivist. Cunoștințele, aptitudinile, atitudinile elevilor sunt tratate asemenea unor „obiecte” care pot fi determinate exact (măsurate cu metrul, cântărite cu balanța etc.). Or, este lucru știut că evaluăm nu pentru a ne afla În treabă, ci pentru a-i face pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Shils și Clifford Geertz (1972) susțin că aceste date au o "influență covârșitoare și coercitivă" asupra membrilor unei comunități și că identitatea este dobândită o dată pentru totdeauna în urma acestor criterii. Există pe de altă parte viziunea și modul de analiză subiectivist (modernist sau constructivist) ce respinge abordarea statică și deterministă a obiectivismului și pune la baza identității, ca element esențial în formarea acesteia, reprezentările pe care și le fac actorii sociali despre realitatea socială, simbolurile pe care aceștia le utilizează în
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
este de confundat cu realismul naiv, care își face cel mai puternic aliat al său din vizualitate: conform acestuia, este adevărat, adică real în ordinea existenței, numai ceea ce se vede și întrucât se vede. Un asemenea realism termină în relativism subiectivist ce duce la un mobilism empiric: tot ceea ce este, este așa cum îl vede fiecare. Pozițiile acestui realism naiv vor constitui, de altfel, ținta unora dintre criticile adresate lui Platon.” Giovanni Reale, op.cit., p. 281: „Credo che sia utile richiamare, a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
și ale măsurării obiective a progreselor instruirii cu ajutorul feedbackului obținut aplicând teste docimologice riguroase. Spinoasa problemă a subiectivismului în aprecierea și evaluarea performanțelor școlare a fost, în acest fel, eliminată. Bloom nu a intuit însă că această „extirpare a cariei subiectiviste” antrena consecințe negative chiar mai mari decât ceea ce fusese eliminat: „testologismul” exacerbat, „obiectivismul” nenuanțat și „măsurătorismul” inflexibil. În 1976, Benjamin Bloom a publicat Human Characteristics and School Learning 7, intenționând să confere un temei psihologic și educațional solid, inextricabil chiar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
structurale. Chiar dacă procesele cognitive aduc undeterminism specific, acesta se adaugă și se subsumează acelui obiectiv. Alții, este cazul, de exemplu, al unuia dintre cei mai influenți urmași ai lui Mead, Herbert Blumer (1969), împing analiza sociologică pe o cale exclusiv subiectivistă. Actorii sociali, conform acestui punct de vedere, acționează într-o situație obiectivă, dar așa cum o definesc ei printr-un proces de interacțiune simbolică. Conform celebrei „teoreme” a lui Thomas, oamenii nu acționează în situația lor reală, ci în situația pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Studiul În sine nu este centrat direct pe fenomenul În sine al marginalității sociale, ci, cum spune și subtitlul volumului, pe intervențiile sociale și pe efectele acestora În comunitățile defavorizate. Întregul demers l-am citit ca mai degrabă calitativ și subiectivist (În sensul sociologiei zise subiectiviste). Accentul este pus pe relațiile interpersonale dintre actorii intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
centrat direct pe fenomenul În sine al marginalității sociale, ci, cum spune și subtitlul volumului, pe intervențiile sociale și pe efectele acestora În comunitățile defavorizate. Întregul demers l-am citit ca mai degrabă calitativ și subiectivist (În sensul sociologiei zise subiectiviste). Accentul este pus pe relațiile interpersonale dintre actorii intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian pentru a-și potrivi ceasurile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a „originii” (archy) era situată mereu între două „zise”. Așa cum obișnuia să spună părintele André Scrima, adevărul „se află între două zise”. Astfel, adevărul e „chiar interzisul”. Dialogurile platonice constituie mostra perfectă a unei lumi care nu crede în percepția subiectivistă și perspectivală a ființei. Aceasta explică și inexistența conceptului de proprietate intelectuală în Antichitate. „Vânând esențele”, filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii temeiurilor se va crede mereu vrednic să stea în centrul scenei din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta” (Luca 10, 21)1. Chiar atunci când nu este de influență gnostică, lectura subiectivistă a Scripturii dă naștere unor reprezentări arbitrare sau aberante ale proclamației apostolice. Cei care „nu mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara cadrului liturgic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (II Corinteni 4, 4). Nici o Evanghelie nu este vestită ca un manifest auctorial; Evanghelia nu este „a lui”, ci după (sau „conform lui”, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Grigorie de Nyssa și Evagrie Ponticul până la Maxim Mărturistitorul - de către ucenicii alegoriei și ai lecturii duhovnicești, bazată pe efortul ascetic al minții de a decela înțelesul originar și eshatologic al Scripturii; (b) poziția asumată de autorii moderni care justifică delirul subiectivist al interpretării, favorizat de conflictul deschis între limitele textualității scripturistice și imaginația necenzurată a interpretului 1. În primul caz, tâlcuitorul se lasă „născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1, 18) și va fi astfel inițiat în geografia simbolică a Scripturii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
devine până la urmă obositoare, devine o poză, un ritual, o manieră. Printr-o astfel de excrescență egocentrică, Baconsky „izbutește” să vorbească mai mult despre sine și chiar și Într-o poezie Închinată Revoluției din Octombrie, Întunecând astfel, prin viziunea sa subiectivistă, măreția temei tratate. (Ă). Cum se explică această deficiență a poeziei lui Baconsky? (Ă). La rădăcina răului stă, după părerea noastră, Însăși concepția de viață, mentalitatea poetului care păstrează Încă serioase rămășițe ale trecutului ce se manifestă sub forma subiectivismului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cuvinte, conflictele pot fi generate fie de cauze sociale și politice de natură structurală, ca, de pildă, distribuția inegală a resurselor, fie de percepția subiectivă a incompatibilității de către părțile implicate. Aceste două poziții sunt cunoscute drept abordarea obiectivistă, respectiv abordarea subiectivistă (Mitchell, 1991; Reimann, 2004). Dat fiind că incompatibilitatea structurală poate fi exprimată ca percepție a unei terțe părți, precum și datorită faptului că, de regulă, atât elementele așa-numite structurale, cât și cele identitare pot contribui la declanșarea și dezvoltarea unui
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]