3,238 matches
-
funcția descriptivului în proza contemporană, în primul rînd la optzeciști (pentru care, totuși, eticheta de postmoderni, introdusă cu toate explicațiile de rigoare, rămîne discutabilă), autoarea pune în evidență tehnici de supralicitare a descrierii, de deconstrucție a narațiunii, de accentuare a subiectivității, de manifestare a intertextualității, ironiei și parodiei (e semnalat, de pildă, antologicul pasaj al lui Groșan, din O sută de ani de zile la porțile Orientului", care începe cu exclamația "O, dulce plai al Moldovei!..."). Ar mai trebui pomenite comentariile
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
preexistente, dar a păstrat continuu distanța optimă față de logica lor elementară. Astfel, pictura lui se manifestă pe un interval larg, cînd mai aproape de sursa obiectivă, de modelul în funcție la un moment dat, cînd mai aproape de expresia suficientă șieși, de subiectivitatea în plină expansiune, însă mecanismele de reglare a distanței sînt atît de subtil manevrate încît imaginea evită spectaculos atît retorica realului nemijlocit, cît și dezagregarea, fuga în abstracțiunea fără memorie, a purei subiectivități. Dacă, din punct de vedere formal, Dan
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
cînd mai aproape de expresia suficientă șieși, de subiectivitatea în plină expansiune, însă mecanismele de reglare a distanței sînt atît de subtil manevrate încît imaginea evită spectaculos atît retorica realului nemijlocit, cît și dezagregarea, fuga în abstracțiunea fără memorie, a purei subiectivități. Dacă, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptos al realului, o conștiință fascinată și sedusă de spectacolul enorm al culorii, un hedonist, pînă la urmă, care celebrează frumusețea creației pe măsură ce o descoperă și o ia în
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
și antipatiile omenești. Totuși, are și el dreptul la propriul unghi critic, la un sistem construit pe baza acestuia, la un mod de a înțelege literatura și chiar la preferințe marcate pentru un curs al ei specific. E, aceasta, o subiectivitate din interiorul domeniului, hrănită de lecturi, apropieri și disocieri anterioare, iar nu de relațiile și interesele activate pe suprafața socială. Dacă vorbim despre poezie și îmi este permis a indica un anumit punct de vedere (și de intensitate perceptivă), mă
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
dincolo de marginea orașului// și lumea se pregătește/ de furtună/ închide bine orice ușă/ sau geam sau oblon/ și se afundă sub pături groase// începînd să se roage/ ca în copilărie/ îngerului păzitor" (urletul meu de lup). Cu toate că într-un moment subiectivitatea i se revoltă (,aici unde-am ajuns/ nu mai e pic de cer/ în dreptul meu nu văd/ un alt contur/ decît al degetului meu întins"), un astfel de solipsism nu-i este caracteristic Lidiei Lazu. Eul său nu e tentat
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându-și propria subiectivitate drept scop ultim 41. Intelectul contrazice deci rațiunea. Dar pentru că " Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii" și "Contradicția este (...) rădăcina oricărei mișcări și vieți; numai întrucât ceva posedă în el însuși o contradicție, acest ceva se mișcă, are impulsuri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Amalia Enache, Iulia Vântur, Malvina Cervenschi, Melania Medeleanu, Dana Războiu, Lăură Belecciu”. Nu “celor mai harnice”, nici “celor mai devotate”. Frumusețea e o chestiune de gust și aș vrea ca acesta să rămână și pe mai departe domeniul meu de subiectivitate. Altfel, îmi place să sper că și voluntarii și voluntarele noastre vin alături de noi ca să schimbe ceva în societate, nu ca să participe la concursuri de frumusețe. Feliciatri pentru tot ceea ce faci. Aștept cu nerăbdare să vină primăvară, să fim sănătoși
Plantez, deci exist by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82799_a_84124]
-
poziția pe care o ai în mass media și în societate, poti la fel de bine să surprinzi oamenii cu luciditatea ta, ca și cum să-i dezamăgești cu comentarii simple și nefondate...câteodată umorul este umor.. este întotdeauna un joc între obiectivitate și subiectivitate, pe care trebuie să-l nimerești înaintea pulsului societății. Salutari, Ștefan Dragoș, băiețaș dragă, Te-am ascultat cu plăcere și satisfacție la realitatea tv , mi-a placut cum vezi viața; îmi place că vorbești frumos de Ro.pe unde mergi
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
deprins lucrul cel mai important". Cunoscătorii lui Enten/Eller descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin ceață) și punctele acestuia de vedere asupra subiectivității fericirii și nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu Regine l-a oprit pe Kierkegaard de la
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
le-au fost cărțile întâmpinate. O dare în spectacol inutilă. Nu susțin că tot ce se scrie în "România literară" despre cărți este de neclintit, dar trebuie lăsați să ia alții atitudine și nu autorii în cauză, oricând suspectabili de subiectivitate. Au mai fost făcute în revista noastră aceste precizări în legătură cu dreptul la replică, dar se pare că nu au convins pe toată lumea. Nu l-au convins, de exemplu, pe poetul Matei Albastru, autorul unei antologii de poezie românească în limba
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
capodoperele. Impactul social a fost, el, remarcabil. Putem afirma că, alături de disidența politică, atîta cîtă a fost la noi, a existat o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat. Asta nu mai ține de subiectivitatea noastră, ține de istorie. E curios că tocmai criticii tineri, care pun preț pe pragmatism, pe "eficiența" atitudinilor intelectuale, nu interpretează corect rolul jucat de literatură în spulberarea mitologiei comuniste. E adevărat, desigur, că intelectualii au vorbit deseori în pustiu
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
Pillat sau Philippide, a căror contribuție multiplă se cuvine reținută. Am spus intenționat cărturari și nu critici: nu doar fiindcă primul termen acoperă mai bine realitatea, dar și fiindcă, mărturisesc, împărtășesc "prejudecata" maioresciană cu privire la poeții critici pe care o inevitabilă subiectivitate îi împiedică să înțeleagă alte moduri lirice decît al lor. Există, desigur, și cazul invers, al criticilor poeți (numeroși, ei, de la Călinescu la Grigurcu), totdeauna onorabili, niciodată fundamentali. Doinaș nu aparține, propriu vorbind, nici uneia dintre aceste două clase. Ca și
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
a fi fost "unul dintre cei mai versatili și mai elocvenți căutători moderni". Lista omisiunilor poate lua forma unui dicționar. Boorstin ridică de fapt la rangul de criteriu de selecție ceea ce toți autorii de astfel de istorii încearcă să evite - subiectivitatea: "...i-am ales pe acei Căutători care constituie, pentru mine, o pildă elocventă și ale căror căi spre sensul vieții și al istoriei continuă să ne îmbie la căutări personale.". O strategie inteligentă de apărare împotriva criticilor, dar și o
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
să te cert. Și încă foarte tare. Ce te-ai apucat să scrii în presa culturală românească? Tu nu trăiești în România ci în Israel, și de această împrejurare deloc nesemnificativă ar fi trebuit să ții seama. De pasiunile și subiectivitățile celor din jur, încă nespus de acute după atîtea suferințe de neuitat prin care a trecut poporul nostru. Dacă pînă și eu, care trăiesc în altă parte, am fost iritat de pozițiile tale în repetatele noastre dispute, gata, gata uneori
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
și-l va asuma, și îl va explicita prin confesiuni extrem de personale - aș zice; printr-o clamare aparte - care în felul acesta smulge cuvintele din solul lor conceptual-filosofic, pentru a le planta într-un teren extrem de fertil liric, acela al subiectivității superlative. Un atare caracter "filosofic" ar fi recomandat acest vers mai curând pentru a încheia o poezie, decât pentru a o deschide: este un vers prim cu caracter de vers ultim. Acest fapt trebuie pus pe seama originalității poetului nostru. Poate
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate interioară și îl ferește, prin importanța acordată subiectivității, de iluziile și capcanele ideologiilor colectiviste și totalitare. Cioran și Ionescu se întîlnesc în obsesia apartenenței la o cultură mică și laolaltă cu toți ceilalți Ionescu minimalizează generația anterioară. Ce-l singularizează pe Ionescu (și citatele alese de Marta Petreu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
nota lor etnică, reliefată cu o înverșunare hitleristă: "Apărător, încă dinainte de război, al intereselor evreiești, I. Ludo se înfățișează acum ca misionar al comunității evreiești, hotărît să se răfuiască, o dată pentru totdeauna, cu naționalismul șovin și cu antisemitismul românesc. Cîtă subiectivitate intră într-o asemenea atitudine se poate presupune mai ales după tragica experiență a deportărilor evreiești". De ce "subiectivitate", cînd deportările evreiești au avut un caracter de strictă obiectivitate istorică? Mai departe aflăm ceva stupefiant: ""Răspîntia" lui I. Ludo, ca și
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
înfățișează acum ca misionar al comunității evreiești, hotărît să se răfuiască, o dată pentru totdeauna, cu naționalismul șovin și cu antisemitismul românesc. Cîtă subiectivitate intră într-o asemenea atitudine se poate presupune mai ales după tragica experiență a deportărilor evreiești". De ce "subiectivitate", cînd deportările evreiești au avut un caracter de strictă obiectivitate istorică? Mai departe aflăm ceva stupefiant: ""Răspîntia" lui I. Ludo, ca și "Orizontul" lui Sașa Pană stabilesc liniile directoare ale epurării și condamnării literaturii române". Deci nu Comitetul Central, nu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Constantin Țoiu Sistemul nervos, instrument de transport, în forma organică, a detaliilor mediului... În procesul invenției, sistemul nervos nu explică nici invenția, nici subiectivitatea, conștiința adică, ci doar lărgirea domeniului invenției organice, dincolo de limitele materiale ale organismului. Lumea exterioară, odată reflectată de cortex, creierul poate să devină punctul de aplicație al aceleiași normativități, care, în cursul evoluției speciei, a făcut să apară progresiv structurile
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
eului, o întârziată autoapreciere a propriei adolescențe (sunt aici ecouri din Freud și Jung). Filosofic, Maria argumentează și cu teoria autocunoașterii, a raporturilor cu alteritatea, religia, categoriile estetice, transcendența. Datorită ei dobândește statut dreptul de a scrie despre sine: realitatea subiectivității. Doamnei Mariana Sipoș, hispanistă și scriitoare ea însăși, îi datorăm nu numai revelarea acestei extraordinare personalități, ci și descoperirea și traducerea în addenda a scrisorilor adresate Mariei de către Emil Cioran, precum și o bine documentată și "mărturisitoare" prefață. între altele, Cioran
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
psihismul primar. Deci, sistemul nervos nu poate fi o condiție esențială a acțiunii, pentru că amiba, cu toate că n-are sistem nervos, acționează ca și cum ar avea. Așadar, și în cazul acesta, sistemul nervos nu e decât un auxiliar al acțiunii. - instrument al subiectivității. Sistemul nervos, în acest caz, devine un organ al psihismului secundar, al conștienței mediului. Un briozaur, o amibă, un celenterat nu au nevoie să se autoperceapă, ca să fie el însuși, astfel încât comportamentul lor față de lumea exterioară va trebui, în mod
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
i se povestească acelui copil care citește acest text despre "ocaua lui Cuza", o imagine simbol pentru dreapta măsură. Or, din pagina manualului lipsește exact referința la elementul obiectiv, recursul la legea care trebuie să guverneze. Pe când așa rămâne numai subiectivitatea lui Vodă care poate fi la un moment dat un "despot luminat", dar nicidecum un personaj justițiar. De altfel nici soluția pe care o propune Cuza nu este prea limpede: îi cere negustorului să îngenuncheze în fața țăranului-cumpărător ca pedeapsă că
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
și istoria personală a descoperirii aromânilor de către autoare prin intermediul imaginii. De altfel, statutul de martor impecabil, de document absolut neutru, al fotografiei etnografice e doar o aparență, iar cartea Ioanei Popescu se joacă inteligent cu acest fapt. Imaginea depinde de subiectivitatea celui care se află în spatele aparatului de fotografiat, iar marele avantaj al fraților Manakia, ne spune Ioana Popescu, e acela că "ei nu s-au aflat niciodată în pericol de a tăia altfel pîinea, cu alte cuvinte, că fotografiile lor
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
fără a ține cont de mai vechile sau mai noile controverse în atribuirea paternității ei) n-a intrat decît marginal în selecția "estetică" a istoriilor literare: pe drept cuvânt, în măsura în care stilul său e destul de arid și oferă puține insule de subiectivitate și de expresivitate (voluntară sau involuntară). Pe de altă parte, ocolirea sa se explică și printr-o opțiune mai generală a criticii românești, prin preferința acordată oralității populare și printr-o oarecare antipatie față de stilul cult, savant, greoi etc. în
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]