66 matches
-
asta este mult mai greu. Ca să fiu sincer nu mă miră deloc o asemenea abordare poetică a unor trăiri existențiale precum iubirea, durerea, despărțirea sau moartea. În fond temele fundamentale ale poeziei și filozofiei, aceleași dintotdeauna, dar și inepuizabile prin subiectivizare. Asta deoarece Julieta Pendefunda nu este doar una din acele ființe speciale care pot da culoare și lumină celui mai anost spațiu ci și un om pentru care conceptul de cunoaștere a dus-o, geografic vorbind, peste continente și oceane
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_mist_mihai_batog_bujenita_1364197957.html [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
această carte, și anume faptul că uneori poezia este cromatică, vizuală, senzuală, palpabilă, constând în sinteze de culori, parfumuri, stări materiale și imateriale. Arhitectura imaginii poetice, chiar dacă pare câteodată că starea eului stă în centrul atenției, putând fi vorba de subiectivizare în poezia autoarei, mai adânc privită apare ca un proces de obiectivare, de maturizare biologică și spirituală, o aură de înțelepciune și de înțelegere superioară a lumii. Tonalitatea dominantă a poeziei Danei Borcea este în primul rând descriptivă cu câteva
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristian_w_schenk_1485648454.html [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
o întâlnire a lui "eu"cu un "tu"în "noi". În comuniune adevărată nu există nici un obiect. Persoana nu este tratată de altă persoană, ca un obiect, ci ca un continuu "tu"al ei. Comuniunea este dincolo de orice obiectivitate ori subiectivizare. Credincioșii se realizează pe sine în relație cu alții. În Sfântul Duh se împli �nește relația vie, pentru că El este viața celor doi (sau a mai multora) întâlniți în El. Eu și tu se întâlnesc în sfera lui "între-doi". Sfântul
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
o întâlnire a lui "eu" cu un "tu" în "noi". În comuniune adevărată nu există nici un obiect. Persoana nu este tratată de altă persoană, ca un obiect, ci ca un continuu "tu" al ei. Comuniunea este dincolo de orice obiectivitate ori subiectivizare. Credincioșii se realizează pe sine în relație cu alții. În Sfântul Duh se împli¬nește relația vie, pentru că El este viața celor doi (sau a mai multora) întâlniți în El. Eu și tu se întâlnesc în sfera lui "între-doi". Sfântul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE by http://confluente.ro/Despre_existenta_misiunea_s_stelian_gombos_1384161883.html [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
o întâlnire a lui "eu" cu un "tu" în "noi". În comuniune adevărată nu există nici un obiect. Persoana nu este tratată de altă persoană, ca un obiect, ci ca un continuu "tu" al ei. Comuniunea este dincolo de orice obiectivitate ori subiectivizare. Credincioșii se realizează pe sine în relație cu alții. În Sfântul Duh se împli¬nește relația vie, pentru că El este viața celor doi (sau a mai multora) întâlniți în El. Eu și tu se întâlnesc în sfera lui "între-doi". Sfântul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466141459.html [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
rămâi la toate rece," capătă o valoare emblematică. Limbajul poetic este conotativ, poetul apelând la o suită de figuri de stil: antiteza „"toate’s vechi și nouă toate"”, interogația retorică „"cine-ar sta să le asculte?"”, este o marcă a subiectivizării care susține oralitatea textului, epitet în inversiune „"recea cumpănă"”, epitet „"zgomote deșarte"”, metafore „"cântec de sirenă, masca fericirii"”.
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
poporul", Eugène Delacroix]] Conform lui [[Giulio Carlo Argan]] în opera sa "Artă modernă", romantismul și [[neoclasicism]]ul sunt pur și simplu două fețe ale aceleași monede. Pe când neoclasicimul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în [[pictură]] vor apărea când [[Francisco Goya]] începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică precum "Saturn devorându-și fiii", de exemplu, prezintă
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform lui Giulio Carlo Argan, în opera sa, "Arta modernă", romantismul și neoclasicismul sunt, pur și simplu, două fețe ale aceleiași monede. Pe când neoclasicismul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco de Goya începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică, precum "Saturn devorându-și fiii," de exemplu
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
căci acestea nu sunt activități determinate. În ele trebuie să-ți creezi necesitatea, scopul, mijloacele, și până și obstacolele..."315 Relația dintre "realitate" și "transpunerea" literară a fost dintotdeauna una comentată și, bineînțeles, nu avem în vedere identificarea simplistă a subiectivizării artei în concordanță cu rațiunea subiectivă. Comiterea unei asemeni greșeli este echivalentă cu ratarea înțelegerii dinamicii artistice în favoarea facilei plauzibilități. Arta își propune să dea glas non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers creator, deține
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv" devin, astfel, ușor evidente chiar pentru bunul simț comun, iar formele de impersonalizare sau de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să demonstrăm, cu argumente, singularitatea efortului romancierului Camil Petrescu, concentrându-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai aproape de crezul artistic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al doilea rând, din cauza lipsei de informație sau a informației care apare falsificată și trunchiată până și În dicționarele de rigoare. Pe urmă există un soi de sastisire, de plictiseală, de refuz și de reflux. Dorința de a uita plus subiectivizarea acută a memoriei duc la perpetuarea ignoranței și la impresia de ambiguitate totală În ceea ce privește o epocă pe seama căreia circulă o serie de versiuni conflictuale. Prin lipsa unei memorii personale În ceea ce privește comunismul, noi avem un handicap, dar și un atu: am
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
până atunci, aspectul lor devenea inefabil și nou. Păreau menite unei noi utilități superioare și fantastice pe care în zadar m-aș fi căznit s-o găsesc"410 devin ,,niveluri de realitate" în care eul trăiește. Rezultatul obținut în urma acestor subiectivizări și obiectivizări succesive este ceea ce Basarab Nicolescu numește în studiul amintit, o ,,trans-natură" ultima treaptă din modelul transdisciplinar al naturii, propus de savantul român. La Blecher, deschiderea pentru o astfel de realitate este evidentă: Dar nu numai atât: obiectele erau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o libertate față de acesta, ceea ce are ca rezultat autonomizarea și subiectivizarea actului critic. Acesta devine o formă de confesiune, "o autobiografie sufletească a criticului"282 cum sugera Eugen Lovinescu, reflectându-se în ceea ce prețuiește sau respinge. Dintre reprezentanți se pot menționa Saint -Beuve, Jules Lemaître, Taine, iar în critica românească Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Fukuyama, Trust. The Social Virtutes and the Creation of Prosperity, New York, The Free Press, 1995, p. 360. footnote> Epoca actuală cunoaște o puternică și multiplică implicare a aspectelor general-culturale În viața socială corelată direct „economiei”. Se vorbește de „dematerializarea” sau „subiectivizarea” produselor prin prevalarea tot mai mare a aspectelor de „soft” (programe de calculator) asupra celor de „hard”, „intelectualizarea” tehnologiilor (tehnologiile informatico-cognitive), trecerea spre modelele „postmoderne” ce pun pe prim-plan „valorile spirituale”, față de cele „materiale” (mai corect, a cerințelor spirituale
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
așa-numita „socializare anticipativă”, adică Încep a se comporta asemănător statutului (grupului) În care ar dori să intre pentru a convinge membrii acestuia că este credibil, că poate fi acceptat ca „unul dintre ei”. Accentul pus pe servicii conduce la subiectivizarea și axiologizarea economiilor, la reconsiderarea comportamentelor de consumator. Contrar unei decizii „raționale” pe criterii strict economice (se preferă produsul la fel de bun, dar mai ieftin), uneori se dorește un produs mai scump deoarece prețul ridicat „semnalizează” serviciul realizat de bunul respectiv
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Principala grijă constă în rigoarea judecății logice, fără a se urmări corespondența cu realitatea. În fine, modul științific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaștere cu observația riguroasă a fenomenelor. Metoda științifică asigură de subiectivizarea cunoașterii, oferinduse o imagine despre lumea înconjurătoare așa cum este ea în realitate, și nu așa cum îi apare unui individ la nivelul simțului comun. Modul științific reprezintă astăzi principala cale de cunoaștere a comportamentelor individuale și de grup, a faptelor, a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
textului organizate specific, asemenea unei semnături. "Maniera nu e pur și simplu un mod de a face. Ea reprezintă mai degrabă procesul prin care o operă își confundă statutul de obiect cu cel de subiect"118. E vorba de o "subiectivizare" a textului obiect, însă nu în sensul reflectării vulgare a ființei umane în opera sa. Ductus-ul, linia continuă a peniței, vocea cu inflexiunile ei, zgârierea paginii 119 nu seamănă cu omul care le produce, dar configurează în mod singular atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de mai mulți scriitori. Se poate spune că același resort care a generat fabrica de biografii și sutele de scriitori, susține și serializarea genialității. Diferența - pentru că etichetarea excepționalității intervine totuși ca un element de distincție - stă în efectul de de-subiectivizare. Dacă dorința națională se poate presupune în cazul fiecărui scriitor, numai cei geniali vor reflecta existența ei obiectivă. În operele personalităților de geniu apelul național se scrie impersonal, ca o formulă sacră: "Programa națională, testamentul sânt al apostolilor noștri și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cel puțin temporară, a persoanei mele, iar În câmpul conștiinței eu Îl voi resimți subiectiv, ca pe ceva care-mi aparține. Se poate deduce de aici faptul că tot ceea ce este gândit și apare În câmpul conștiinței este subiectivitate pură. Subiectivizarea obiectelor lumii, precum și a celorlalte persoane diferite de mine, este un act specific uman, aflat sub semnul normativ-reglator al sistemului de valori ale Supra-Eului moral. F. Nietzsche spunea că „noi nu putem Înțelege decât un univers construit de noi Înșine
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
principal, din modul diferit în care sunt percepuți specialiștii de către subordonați. Astfel, unii pot fi percepuți ca fiind mai importanți, alții, mai puțin importanți, unii - mai plăcuți și simpatici, alții - mai neplăcuți și chiar antipatici, ceea ce duce, cu timpul, la subiectivizarea și deformarea relațiilor interpersonale dintre șefi și subordonați; unii dintre specialiști, prin chiar funcția pe care o dețin, se pot impune mai ușor decât alții. Desigur că cel care controlează și recompensează se va impune mai ușor decât cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în obținerea performanțelor răsunătoare. Cu cât acestea au fost mai numeroase, cu atât atribuirea carismei va fi făcută mai ușor. Interpretarea carismei ca rezultat al procesului atribuirii nu trebuie să ne ducă cu gândul la relativizarea și, mai ales, la subiectivizarea excesivă a carismei. Personal, vedem în acest punct de vedere o explicare mai nuanțată și mai realistă a carismei prin considerarea proceselor și interacțiunilor sociale din cadrul grupurilor umane. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că leadership‑ul este o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sensul de viziune asupra unui lucru în forma în care acesta este prezentat din punctul de vedere personal, subiectiv al unui personaj de roman sau al lui narator, este cel puțin la fel de important. Perspectivizarea în acest sens înseamnă, prin urmare, subiectivizare. În timp ce funcția narativă pare să fie dezavantajată în relație cu media precum pictura, fotografia și filmul, aceasta este superioară prin potențialul de perspectivizare în sensul subiectivizării. În comparație cu fotografia și filmul, narațiunea este mult mai diversă și mai flexibilă în privința subiectivizării
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui narator, este cel puțin la fel de important. Perspectivizarea în acest sens înseamnă, prin urmare, subiectivizare. În timp ce funcția narativă pare să fie dezavantajată în relație cu media precum pictura, fotografia și filmul, aceasta este superioară prin potențialul de perspectivizare în sensul subiectivizării. În comparație cu fotografia și filmul, narațiunea este mult mai diversă și mai flexibilă în privința subiectivizării perspectivale. Filmul, de exemplu, poate reprezenta doar cu dificultate o perspectivă la persoana întîi continuă. În mod similar, prezentarea aperspectivală, atunci cînd este folosită în mod
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
subiectivizare. În timp ce funcția narativă pare să fie dezavantajată în relație cu media precum pictura, fotografia și filmul, aceasta este superioară prin potențialul de perspectivizare în sensul subiectivizării. În comparație cu fotografia și filmul, narațiunea este mult mai diversă și mai flexibilă în privința subiectivizării perspectivale. Filmul, de exemplu, poate reprezenta doar cu dificultate o perspectivă la persoana întîi continuă. În mod similar, prezentarea aperspectivală, atunci cînd este folosită în mod intenționat, devine un privilegiu al narațiunii literare, din moment ce camera este obligată să filmeze exclusiv
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narator la persoana întîi periferic, distingîndu-l prin urmare de naratorul la persoana întîi autobiografic, care este în același timp personaj principal, aflîndu-se în centrul acțiunii, și narator. Cea mai importantă funcție a naratorului periferic la persoana întîi este intermedierea sau subiectivizarea evenimentelor narate. Semnificația reală a narațiunii nu se află în natura personajului principal și a lumii acestuia luate în sine, ci mai degrabă în modul în care sînt ele percepute de la o anumită distanță de către un narator care observă, trăiește
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]