31 matches
-
a subliniat că acțiunea civilă este unitară prin structura ei, dar variată prin formele ei concrete de manifestare (acțiune în constatare, acțiune în realizare etc.). S-a susținut, astfel, că acțiunea civilă implică o varietate de forme, atunci când aceasta este subiectivizată, concretizată, individualizată. 35. În egală măsură, definițiile date în literatura de specialitate acțiunii în constatare - acțiunea prin care se urmărește să se constate existența sau inexistența unui drept; acțiunea care are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantului sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/276444_a_277773]
-
cu „aerul de sub aripă” despre care vorbea altădată poetul. Vizual, privirea îl simte ca suflu al formei sculpturale, ca paloare morfologică proprie și inconfundabilă. Însă tocmai acest văzduh este cel care caracterizează substanța formei ca făcând parte din specia „materiile subiectivizate”. Imediat ce renunță sau este dezlipită de el, forma sculpturală pică vertiginos în lumea obiectelor. Acest depozit tainic de văzduhuri reprezintă, Gorduz-ul invizibil. După „oglindirile” și „ghiciturile” pe care le stochează acest „Gorduz subliminal” lucrează celălalt Gorduz. Abia acesta din urmă
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
intimitatea proprie, proiectează asupra practicilor care o alcătuiesc senzația foarte distinctă de normalitate și justețe”[3]. [caption id="attachment 1643" align="aligncenter" width="600"] Scenă din Parallel[/caption] Există în Parallel două straturi suprapuse de reprezentare a corporalității - o reprezentare profund subiectivizată și o alta semi-subiectivizată prin ficționalizare. Există, pe de-o parte, o autoreflexivitate corporală - narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a imperativelor sociale - iar pe
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
un număr mare de nuvele (Schachnovelle, Der Amokläufer etc) și povestiri istorice. Așa se face că personalități istorice precum Lew Tolstoi, Fjodor Dostojewski, Napoléon Bonaparte, Georg Friedrich Händel, Joseph Fouché și Mărie Antoinette își găsesc loc într-o viziune puternic subiectivizata asupra istoriei. Dacă este să fie redusă la patru caracteristici dominante, operă lui Zweig ar fi caracterizată de conceptele tragic, dramă, melancolie și resemnare. Mai toate scrierile lui Zweig se termină într-o resemnare tragică, protagonistul fiind oprit de circumstanțe
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
morala pozitivă nu are nevoie de structuri și articulații speciale, În vreme ce dreptul pozitiv - observă Giorgio del Vecchio - care este În chip efectiv aplicabil și aplicat, presupune o voință preponderentă și suverană. „Normele juridice, care compun unitatea unui sistem sunt oarecum subiectivizate, sunt raportate la subiectul acestei voințe preponderente ca la centrul lor comun, la o personalitate juridică. Această personalitate constituie o ființă care nu se confundă cu personalitatea fizică și care posedă o existență sui generis, invizibilă, dar reală, ca și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o pâlpâire alternativă, mai precis sau mai vag decât celălalt, trimițând Însă, invariabil, la o spațialitate propriu-zisă ori la una energetică. Cât despre componenta timp a sintagmelor În discuție (loc al memoriei, câmp spațio-temporal), aici „memoria” trimite la un Înțeles subiectivizat al curgerii timpului, la o filtrare prin intermediul sensibilității individuale a fluxului, altminteri indiferent, al timpului, În timp ce „spațio-temporalul” din al doilea caz se rezumă la a atrage atenția, mai neutru, asupra unității pe care timpul și spațiul le asigură vieții, În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
s-a produs decât fragmentar prin cele câteva articole program relevante Introducția la Dacia literară scrisă de M. Kogălniceanu, fiind cel mai ilustrativ sau, la nivel individual, prin numeroșii teoreticieni ai epocii care transpuneau idealurile generale într-o manieră particularizantă, subiectivizată și, ca urmare, alterată. De altfel, "neodihna" acelei epoci nu avea cum să corespundă unui sistem literar coerent și echilibrat. Această absență a omogenității se datorează, pe de altă parte, și stadiului incipient în care se afla cultura română, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dihotomic, coordonatele celor două viziuni artistice. Desigur, a scrie despre clasicism nu înseamnă neapărat a crede în clasicism. Acesta nu este însă cazul eseului avut în vedere, în care paralela dintre cele două paradigme estetice este, într-un mod evident, subiectivizată, fiind realizată, de la bun început, pentru a accentua un aspect în defavoarea celuilalt. În acest sens, fraza inițială a textului stabilește, în mod evident, intențiile autorului: "În cele ce urmează, voi încerca să argumentez că, după o sută de ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
suport și resort), poetul și gazetarul Tudor Arghezi. Un traseu care la noi a durat aproximativ un secol, adică de la debutul presei până la primul moment de apogeu al său, perioada interbelică. Deplasarea pe orizontală, dinspre obiectivarea realului spre percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații de integrare a realității date nu doar în universul său ontologic, ci mai ales în planul sensibil al valorizărilor proprii: etice și estetice. Mai mult, în textul publicistic, orice scriitor va fi tentat să depășească finalitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cotidiană acest lucru e perfect valabil, însă în polemica literară eficiența argumentării se încadrează în cu totul alți parametri. Argumentele devin probe în fața instanței de judecată, însă probe care au drept temei nu doar realitatea nudă, ci mai ales asumarea subiectivizată a acesteia. Din acest unghi, modelul dialogicii intenționale propus de Dispaux 63 stabilește, drept criteriu taxonomic al argumentării, criteriul subiectului sau, altfel spus, al intenției care stă la baza discursului, ca demers teleologic, orientat spre destinatar(i). Astfel, vorbim de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mișcare acțiunea 78. Ținta (fie ea persoană sau situație polemizabilă, provocată de o persoană/instituție) constituie elementul cheie a lui ce se povestește, pentru că în jurul ei se construiește conflictul. În calitatea sa de anti-subiect, ținta este, în polemica literară, proiecția subiectivizată (dar nu extrem, ca în cazul pamfletului, unde devine "personaj simptom") a adversarului. Aparent, ei i se acordă un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
perioada monahală sau cele două detenții. Atitudinea anticlericală la Arghezi, dacă e să facem conjuncția dintre om și operă, este strict legat de contactul direct pe care poetul l-a avut cu instituția BOR, din interiorul acesteia. Ea este expresia subiectivizată a unei trăiri, și nu rodul unor observații critice, analitice sau strict documentate de pe o poziție echidistantă. Este o falie urișă care-l desparte de Eminescu și care produce o turnură la fel de spectaculoasă precum aceea impusă de Caragiale în evoluția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese înecată, toți
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la o nouă clasă de semne, de data aceasta cu intenție categorială și expresivă. Că eroul avea idei năstrușnice, „harțag” în momente bahice, asta nu ne spune mare lucru. Informațiile de acest tip, ale hangiilor, chiar dacă sunt reevaluate din perspectiva subiectivizată a Vitoriei, rămîn, multe dintre ele, la nivelul accesibilității comune. Ele se fac înțelese de largi grupuri de destinatari, respectiv lectori, neintegrați obligatoriu în contextele speciale ale comunicării. Formula „cel cu căciula brumărie” deschide seria de aspecte portretistice cu funcție
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze tipic bacoviene, după un scenariu de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
aer, volum de asemenea postum, apărut în 1986, reunește, în selecția lui Nicolae Manolescu, peste o sută de poeme dispuse pe cicluri intitulate chiar de poetă, și alcătuiește, împreună cu un al doilea volum, publicat în 1989, opera lăsată de B. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
narativ focalizarea este conținutul direct al semnificanților lingvistici. În arta vizuală ea ar reprezenta conținutul direct al semnificanți-lor vizuali: liniile, punctele, lumina și umbra, și compoziția. În ambele cazuri, ca în povestirile literare, focalizarea este deja o interpretare, un conținut subiectivizat. Ceea ce vedem este ceea ce vedem cu ochii minții, ceva deja interpretat. Așa cum am menționat în primul capitol, naratorul lui Aptekar evidențiază această subiectivitate distorsionînd subtil copia "exactă". Acest fapt permite o lectură a structurii complexe a focalizării, a cărei caracteristică
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ale continuității Între vechea și noua clasă politică din Ungaria. Șeful vămilor, de pildă, joacă un rol foarte important În orice societate, dar mai ales În una postcomunistă, În care regulile sunt destul de fluide și se pretează la interpretări extrem de subiectivizate și subiectivizante. Șeful vămilor maghiare era un fost general din Ministerul de Interne din perioada Kádár, care fusese numit În funcție de Viktor Orbán (dau un simplu exemplu, poate nici nu e la vamă, ci la impozite fiscale). Atunci Însă existau exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și a tensiunilor sociale într-un univers văzut violent antagonic; la maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate într-o lume dorită obiectivă, însă de fiecare dată subiectivizată ca prin blestem, și prin aceasta labilă și de neînțeles, poeta recurge la maniera descriptivă. Exercițiul supunerii la obiect este un mijloc terapeutic folosit din instinct ori de câte ori sensurile esențiale încep să scape spiritului, niciodată echilibrat. Frecvența descrierii orașului, a Bucureștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
împlinit, ele se substituie maestrului inițiator. Adverbul tare constituie o altă marcă stilistică a planului morfologic. El formează frecvent în texte un superlativ al intensității cu care acțiunile se derulează. Sinonimă cu el este expresia ce mai, proprie unei perceperi subiectivizate, ce se dorește a fi indusă ascultătorului: „ce mai, să-l spânzure”. Excluderea unei alte posibilități augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tot mai mult să se simtă tineri, să încerce tot felul de noi emoții, să atenueze stigmatele vârstei. Jeunismul nu moare: el se refugiază în străfundurile ființei. Faza III nu scoate spațiu-timpul consumului din rutină decât sub auspiciile unui jeunism subiectivizat, lărgit, declinat la infinit, întinzându-se până la limita extremă unde capacitatea de autonomie individuală dispare. Între măsură și haostc "Între măsură și haos" Dacă modelul care se impune este într-adevăr acela al turbo-consumatorului, e greu să subscrii la afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ca mii (nu prea multe) de semne în statistica ordinatorului, însă avide de dezmărginiri, libertăți, neacuprinderi, deoarece nu puține subiecte "se întâmplă" în transrealitate (sau, mixt, în realitate-irealitate), în infinitul fantasticului, în volniciile fascinante ale imprevizibilului, până la urmă "captat", regizat, subiectivizat (aici: ca punere în rigorile subiectului; subiectivismul propriu-zis, în accepția existențial-filosofică existând apriori în narațiune, literatură ca dat "organic" al... neorganicității). Și, țin să menționez, anumite subiecte se întind pe arie românească... transfrontalieră, putând să înceapă la București, trecând prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Raportarea omului la lume se face prin cunoașterea sau conștientizarea acesteia, în mod direct sau indirect. Sunt mai multe fațete ale cunoașterii: o modalitate învățată pe cont propriu, prin experimentare directă și trăire, o ipostază acaparată de la alții, prin intermediere subiectivizată și personalizată, o manieră obiectivă, prin raportare la date certe, validate de comunitatea științifică, o modalitate de încorporare speculativă, prin citire sau imaginare, o formă de învățare prospectivă, prin sondarea perspectivelor și prin visare. Cunoașterea nu numai că este generată
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cititor fără cultura matematică necesară nu-i va putea urmări pînă la capăt bogăția de raționamente din zona matematicilor superioare. Sau le va recepta într-o cheie marcat literară, distorsionată. Chiar și așa însă, prin intermediul ideilor trăite și al formelor subiectivizate, el va avea acces la acea zonă „translucidă” a spațiului mental, unde matematica și literatura se întîlnesc. Autorul e de altfel convins că „...literatura ar trebui să fie un spațiu prin nimic diferit de cercetarea matematică, de unde pot fi împrumutate
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]