26 matches
-
forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă (pasivul cu be și structuri pasive cu get: valori, utilizare). ● Categoriile gramaticale ale adjectivului: gradele de comparație: comparația de superioritate, de egalitate și de inferioritate, superlativul (regula generală, adjective cu forme
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă (pasivul cu be și structuri pasive cu get: valori, utilizare). ● Categoriile gramaticale ale adjectivului: gradele de comparație: comparația de superioritate, de egalitate și de inferioritate, superlativul (regula generală, adjective cu forme
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ. În gramaticile a diferite limbi și de către diferiți lingviști este definit prin trăsături morfologice specifice și/sau prin funcții mai mult sau mai putin specifice, ori este ignorat ca mod din lipsa unor
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
băiatul). Se pot folosi "esa" și "esas" care înseamnă "acesta/aceea" și "acestea/acelea" pentru lucruri. Timpul trecut este indicat prin particulă "ia": Timpul viitor este indicat prin particulă "va": Există și particulă opționala "ta," pentru modul condițional sau modul subjonctiv. "Ja" însemnând "deja" poate fi folosit ca cel ce în engleză este aspectul perfect: Verbele pot fi folosite fără schimbare că substantive. De exemplu, "dansa", ca verb, înseamnă "a dansa", dar poate însemna "un dans" când este folosit că substantiv
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
în franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei aspecte trecut-viitor specific limbilor PIE (imperfect, aorist și perfect/stativ) unite într-unul și niciun timp nou (viitor, mai mult ca perfect, etc.) în dezvoltare. Au existat trei moduri: indicativ, subjonctiv (dezvoltat din optativul limbilor PIE) și imperativ. Verbele gotice au avut un număr de caracteristici arhaice moștenite de la limbile PIE care au fost pierdute în alte limbi germanice (cu excepția unor urme), printre care se numără finalul dublu, vocea pasivă flexibilă
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a III-a se fac cu modul subjonctiv, structura unei asemenea propoziții fiind aceeași că a propoziției subordonate cu predicatul la subjonctiv: "Dupont est déjà là ? Qu’îl entre !" „Dupont e deja aici? Să intre!” Specificitățile frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
patinatorul care a câștigat medalia de aur”. Se poate folosi și condiționalul, dacă trebuie exprimată o ipoteză: "C’est un patineur qui pourrait gagner la médaille d’or" „(Acesta) este un patinator care ar putea câștiga medalia de aur”. Modul subjonctiv se folosește în general atunci când este vorba de un proces dorit de subiectul pricipalei. Exemple cu indicativul și cu subjonctivul: Îl a une secrétaire qui sait écrire sur ordinateur" „Are o secretară care știe să scrie pe calculator” vs. "Îl
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Exemple pentru diferite categorii de neregularitate: <nowiki>*</nowiki> Verb cu două rădăcini, dintre care una este neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două rădăcini, ambele neregulate. <nowiki>***</nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki>****</nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut înlocuiește subjonctivul mai mult
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
aspect În ce privește obiectivul (i), morfologia formelor sintetice românești oferă dovezi incontestabile atât pentru această ierarhizare, cât și pentru realizarea discretă a categoriilor de mod, timp și aspect. Proiectarea unei grup discret MOODP se susține prin contrastul dintre indicativul prezent și subjonctivul prezent. A se observa, în primul rând, contrastul dintre indicativ și subjoctiv la persoana a III-a singular, care este sistematic (opoziția indicativ/subjonctiv se neutralizează doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să) hotărască mănâncă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și italiană - varietăți caracterizate prin diferențe în nivelul deplasării verbului (deplasare înaltă, la MOOD, în română vs deplasare medie, la T, în italiană) - rezidă în instanțierea diferită a categoriei de mod în aceste două varietăți: dacă analizăm paradigmele de indicativ, subjonctiv și condițional din aceste două varietăți, observăm că în italiană (77a) există paradigme sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ideea că valorizarea trăsăturilor verbale se realizează prin procesul de ACORD; reluând comparația dintre română și italiană, este clar că în ambele limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești În derivarea formelor sintetice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că, de fapt, distribuția lor este constrânsă de mod și modalitate, nu de timp (sau aspect); astfel, toate auxiliarele românești sunt în mod unic specificate pentru mod și/sau modalitate: - spre deosebire de corespondentul său din franceză (avoir), care apare la indicativ, subjonctiv și condițional, auxiliarul românesc avea apare doar la modul indicativ, modalitatea realis (perfect compus); - auxiliarul de "viitor" (voi, vei etc.) apare doar la modul indicativ, modalitatea irrealis (viitor propriu-zis, viitor anterior); - auxiliarul de "condițional" (aș, ai etc.) apare doar la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
indicativ, modalitatea irrealis (viitor propriu-zis, viitor anterior); - auxiliarul de "condițional" (aș, ai etc.) apare doar la modul condițional, modalitatea irrealis (condițional prezent, condițional perfect); - auxiliarul fi marchează nonambiguu modalitatea irrealis, aparând la prezumtiv (prezent și perfect), viitor anterior, condițional perfect, subjonctiv perfect. Este de observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent), verbul lexical apare la infinitivul scurt verbal; infinitivul se bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca a merge
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
linearizare postciclică (Nicolae 2013d: cap. IV). În structurile a, b și a', b' mai are aceeași interpretare aspectuală (aditivă, continuativă): (128) a. le maivăd a'. maile văd (româna nonstandard) b. le-am maivăzut b'. maile-am văzut (româna nonstandard) În structura subjonctivului (prezent), mai se comportă la fel ca mai sus: precedă verbul lexical și este precedat de cliticele pronominale (129a) (opțiunea limbii standard) sau precedă cliticele pronominale și verbul lexical (129b) (opțiune nonstandard), opțiuni echivalente sub raportul interpretării. În schimb, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formele finite (§III.3.5). În schimb, în româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult mai frecvent, și nu doar la imperativ și la imprecațiile condiționale și subjonctivale, fiind în mod liber disponibilă și la indicativ(iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv] nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la V-la-C reprezintă instanțierea unei gramatici V2 reziduale (cu deplasare la FIN), specifică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) FINP qp VP FINP 4 qp de- FIN0 PERSP* să qp P PERS' 4 qp ne PERS0 MOODP qp tVP MOOD' Nu e clar dacă exemple de acest tip, cu subjonctive directive, implică și activarea proiecției de focus. În contexte în care proiecția de FOCUS este implicată în mod clar, de tipul propozițiilor interogative totale cu inversiune (106), trăsătura neinterpretabilă [uFocus] se rezolvă prin ACORD între centrul FOC0 și verbul plasat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Chiar dacă gratificațiile sale sunt importante, semnificația ritului nu este epuizată de ele. Pe scurt, ritul este o parte a vieții serioase” (p. 12); f) aspectul colectiv; g) expresie a relațiilor sociale: ritul concentrează relațiile sociale, permite Înțelegerea lor; h) caracterul subjonctiv: riturile „nu vorbesc despre ceea ce este, ci despre ceea ce ar putea sau ar trebui să fie. Riturile pot să opereze ca modele ale unei anumite versiuni a ordinii sociale, ele pot reprezenta o anumită idee asupra ordinii sociale, dar ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îndeajuns pentru a putea să ne ducă mai departe (1975, p. 64). În al doilea rând, resursele ei sunt utopice. După Victor Turner, riturile creează, prin instituirea intervalelor de liminalitate și În antiteză cu logica normativă a societas, un spațiu subjonctiv (al lui „s-ar putea”, dar „nu poate fi” durabil), care eliberează, temporar, membrii unei culturi de opresiunea ierarhiilor sociale și a modelelor culturale de zi cu zi și stimulează creativitatea și reflexivitatea: Modul indicativ desemnează exprimarea unui act, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exprimarea unui act, a unei stări sau a unei Întâmplări ca „actuale”. El pune problema În termeni de „fapte”, În termenii definițiilor legate de faptele dovedite, acceptate de viziunea comună asupra lumii specifice unei anumite colectivități. Acolo unde apare, modul subjonctiv tinde să exprime dorințele, presupunerile, ipotezele, posibilitățile: ar putea sau nu ar putea să fie așa. În cadrele sale expresive, el acoperă atât posibilitățile cognitive, cât și pe cele emoționale. ș...ț Trebuie să recunoaștem Însă că procesele liminale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tinde să exprime dorințele, presupunerile, ipotezele, posibilitățile: ar putea sau nu ar putea să fie așa. În cadrele sale expresive, el acoperă atât posibilitățile cognitive, cât și pe cele emoționale. ș...ț Trebuie să recunoaștem Însă că procesele liminale sunt subjonctive sau optative, pentru că ele reprezintă alternative pentru sistemul economic, legal sau politic ce operează În viața de zi cu zi (1977, p. 71; vezi și 1969, pp. 127-128). În al treilea rând, puterea este creativă: „Pentru mine esența liminalității stă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestor elemente În constructe simbolice (scheme mitice și rituale) inedite. Libertatea creatoare conduce la forme atipice, șocante, inacceptabile În existența de zi cu zi (societas), forme născute din libertatea de a recombina unitățile culturale de bază, conform legilor fanteziei (modul subjonctiv), și nu aranjamentelor simțului comun: „Liminalitatea este potențialitate pură, când orice se poate Întâmpla, când non-moderația este normală și chiar normă, când elementele culturii și societății sunt eliberate din configurațiile lor obișnuite și recombinate În imagini bizare și terifiante” (1968
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
filmul, sportul, muzica rock, arta, pop-art-ul etc., se joacă cu factorii componenți ai culturii, construind uneori combinații neașteptate, grotești, improbabile, surprinzătoare, șocante, experimentale (1982, p. 40). Liminalitatea și liminoidul coexistă În societățile moderne. Ele au În comun caracterul contestatar și subjonctiv. Alte note fixează Însă câteva deosebiri fundamentale: liminalitatea apare mai ales În societăți simple, „mecanice” În terminologia lui Durkheim, În timp ce manifestările de tip liminoid sunt prezente În societățile complexe („organice”). Prima este ciclică, legată de calendarul ritual precis, celelalte sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]