146 matches
-
tematizarea răului, care ajunge să fie tratat drept iluzie optică. Frumosul devine astfel un fenomen caduc. Constructivismul imaginației livrează - întocmai unor idola fori - pachete de abstracții într-un ambalaj de o perfecțiune aparent edenică. În locul asumării virile a suferinței, apofaza sublimității propune cultul evadării din real. Chinestezia contrastelor promite - vizual, tactil ori sonor - transgresiunea către ținutul nonreprezentării. Un asemenea proiect se cere, în chip firesc, lipsit de consecințe. Artistul nu mai este un vizionar, precum odinioară, ci creator de mode. Rupt
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rană). Lirica erotică a lui T. este încărcată de o senzualitate voit brutală, violent indiscretă, permanent în dispută cu o gingășie aproape florală, iar misterul carnal pare învăluit de un sentiment mistic ce apropie versul de primitivitatea pură, grea de sublimități, a Cântării Cântărilor, din care aici ajung câteva ecouri. Acest contrast între expresia directă, aspră și delicatețe se află și în publicistica lui T., unde în același text pot sta împreună duritatea, polemica tăioasă, amărăciunea mergând până la sarcasm, gestul demascator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu despre Theodor Aman, P. fiind unul dintre premergătorii criticii plastice românești. El s-a încumetat și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
fiind ca tot și toate să rămâne mantie mocnindăn ființa noastră, dar - în neuitare. Sfântă neuitare! Trecutul juvenil, ca și prezentul maturității, se întrețes printro reproducere indirectă, între un el, vocea auctorialăși o ea (ca voce a conștiinței pure), prin sublimități la o distanță de jumătate de veac și folosirea, cu obstinație, a unor sintagme care se doresc eliberatoare de încărcătură emoțională (Am fost odată la Roma). Scriitorul Petre Barbu simte plăcerea de a străpunge timpul realității, fantazând, precum în Mi-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu se prăbușească. Alături de el, această nouă Ana, punându-și nurii la temelia moralei comuniste prin demascarea îngrozitorului vampir de inocențe romano-daciene, având în suflet dramele corneliene și aspirația de a sluji învățământul din cătune, la munte și la șes. Sublimitatea sugestiei subliminale a gestului mă face liric, așa încât nu pot rezista ispitei de-a scrie un poem dedicat acelei fapte eroice și o machetă pentru statuia ei într-un parc dintr-o țară africană vizitată de soțul ei "în delegație
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
căror transpunere în limba germană e reluată de Moses Mendelssohn, diferențele vorbind de la sine despre intențiile celor doi intelectuali. Replica învățatului din Dessau e colosală (rezultatul a 10 ani de muncă: 1772-1783), oferind Europei creștine o idee mai clară despre „sublimitatea poeziei laice a evreilor”. Traducerea lui Mendelssohn oglindește spiritul muzei orientale, dar și simțul estetic al unui cunoscător de excepție al limbii ebraice care avea să găsească notele corespunzătoare ale adevărurilor rostite de vechii evrei. Între cărțile de valoare scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire tematică, absoarbe întreaga sublimitate a unei armonii obiective după o lege a interacțiunii care păstrează sensul tare al relației de reprezentare, care definește oglindirea într-o paradoxală condiție mimetică din chiar sinea procesului creator. Fenomenul original al profilului creator reclamă, astfel, o conștiință reflexivă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lumii apusene. De aceea, dominanta individuală este adesea un rezultat al unei opțiuni strategice, și nu o obligativitate condițională de orice gen ar fi ea. Dacă reflexivitatea predomină, însă, intelectul și întreaga personalitate sunt înclinate spre autocultivare pentru sine, la sublimitatea unui drum efectuat în lumina unui scop pur spiritual, vertical, necontaminat. Întors spre interioritate, omul se redescoperă mai autentic și își deschide singur calea către propria esență, către transparență de sine, către identitate cu un model supraordonat și atestator. Configurația
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în fond, dar rafinată prin instrucție, cugetare și îndelungi voiajuri, lui C.-D. îi place să ironizeze și mai îngăduitor, și mai sarcastic, ceea ce nu-l împiedică, din când în când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
și șansa unui subiect care-mi convenea: Don Quijote, romanul pe care l citisem și răscitisem în adolescență în versiunea, e drept prescurtată, dar nu rea, a lui Al. Popescu Telega. Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de soțul ei, îi curgeau lacrimi: femeia de partid dispăruse; regăseai o femeie sensibilă și tandră, care celebra virtutea în stilul lui Fénelon. N-am cunoscut-o destul de bine pe Doamna Roland, prin urmare nu știu dacă îndreptățea în practică sublimitatea teoriilor sale. Îmi spunea, vorbindu-mi despre unirea dintre inimile virtuoase, lăudând energia pe care o in spiră: „Răceala francezilor mă uimește. Dacă aș fi fost liberă și dacă soțul meu ar fi fost dus la moarte, m-aș fi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sublimare estetică privind grandoarea umbrelor pe care le aruncă noul secol. Ecuația morală urmează scurtei iluminări care conferă un profil statuar, contem- plativ micului funcționar care realizează deodată tabloul vast al timpului său. Avem, desigur, o expresie caricată a acestei sublimități, prin același efect de dezechilibrare a raporturilor constitutive. Această viziune a unui dezastru delectabil care a făcut obiectul decadentismului nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
evocă pro- zatorul nostru, este stilul literaturii romantice care manie- rizat relevă doar artificiile retorice. Există aici și o stilistică pe care dramaturgul român o respinge, una care acordă preponderență figurilor de stil. Încă odată, arta digresiunii romantice, retorica avântată, sublimitățile discursului sunt deja procedee uzate pentru Caragiale. În articolul O, Levant, Levant ferice..., Mircea Cărtărescu observa încântat la eroii lui Bolintineanu enormul și artificialul gesticulației roman- tice, „autoparodia gesticulației lor patriotarde” sau „enorma bufonerie a unor versuri” Și Caragiale pare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
obsesia superlativului și nici a privi către ceilalți de sus. Ceea ce se cere e să fii cuplat mereu la „polul plus“, să trăiești contingența având mereu în minte orizontul care o depășește și o cuprinde. De la o asemenea problematică a sublimităților la peisajul nostru politic și mediatic picajul e, poate, prea mare. Dar meschinăria unghiului de vedere, bălăcăreala la prețuri mici, agitația noroioasă a multor politicieni și gazetari sar în ochi. Îți vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la mari mijloace, la inves tiții supradimensionate, la gesturi spectaculoase. De multe ori, un cadou discret, o modestă depanare finan ciară, mobilizarea unei comunități de întrajutorare, a unei rețele instituționale binevoitoare - pot face minuni notabile, incomparabil mai potrivite decât orice sublimitate retorică. Iar când nu suntem în situația de a ajuta în chip nemijlocit, când ne lipsește capacitatea materială și operativă de a contribui direct la corijarea împrejurărilor nefavorabile, atunci rămâne să punem la lucru resursele noastre de compasiune. Tăcerea înțelegătoare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
descoperire, revelare. Doar că, în vreme ce revelația „clasică“ scotea la lumină o plus realitate, un nimb, revelația TV pune în valoare o minus realitate. Supra-realul televizat e mai puțin decât realul. E realul în versiunea lui strict vizibilă, fără subterane și sublimități: o suprafață multicoloră și indiscretă, care se consumă fie isteric, fie somnolent. Există, totuși, televiziuni rele și televiziuni mai puțin rele. Există, chiar, și televiziuni bune. Cât despre mine, trebuie să admit că, oricât aș bombăni, mă uit nepermis de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că blocul din care am scăpat arde. Dacă se întâmplă să fiu invulnerabil la kitsch, nu mă pot preface că nu-l văd și nu pot renunța să-l semnalez celor încă educabili. Argumentul „metafizic“: „Realul“ nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sînt mînate cirezi de vite, făcută de un om care vede tropii și convențiile vechilor epopei cu un simț modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd vechea retorică vizuală. ̨ ntr-un film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
după cum va mărturisi mai târziu autorul în Revelații despre poezie (2001), unui „univers al purității și al candorii”, unui „lirism extatic-adolescentin”. Fapt constatat mai întâi de critică: Mircea Iorgulescu, în postfața antologiei O milă sălbatică (1983), folosește termeni precum „vocația sublimității și a extazului”, „poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării”, observând și că debutul coincide cu apogeul valoric al poeziei lui P. Primul volum are, într-adevăr, o ingenuitate a percepției senzorial-spirituale, o prospețime a imaginii care se vor pierde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
case după perdele, în timp ce "nebunii", un Don Quijote multiplicat în sute de mii de exemplare, înfruntau gloanțele lui Ceaușescu. Paradoxul e că l-au răpus. După care, revenindu-și din frică, au deschis firme, au intrat în politică, au dat eroicei sublimități "nebunești" din decembrie '89 gust de "vodevil prost". "Piața Universității", fenomen la care Octavian Paler a luat parte, i-a confirmat întrutotul destinul lui Don Quijote. Tocmai fiindcă a eșuat, ea a generat o valoare, o legendă, spre disperarea detractorilor. Poliția
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
latura imensă a temelor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt de admirație în fața sublimității, în altele se strecoară deodată witzul, maliția, fantastică și ea ș...ț Marin Sorescu, în cele 21 de poeme pe care mi le-a trimis, uzează de un procedeu simplu, care însă nu e îngăduit decît talentului spontan. El găsește
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
rivaliza în bibliografia de suflet (ah!) a Oanei Opaiț cu altă adoratoare locală a poetului, pe numele ei, pe care îl așternem prima oară pe hârtie, cu tot respectul cuvenit inocenței, Olimpia Cotan Prună, autoare de adânci considerații critic-amoroase despre sublimități poetice "neatinse de nimeni pe pământ" în afară de Eminescu. Îi mulțumim lui C. Stănescu de a ne fi oferit pe tavă aceste perle, scutindu-ne de a citi întreaga revistă, unde cine știe peste ce surprize am fi dat. Nu ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
traduceri, într-o după-amiază cu zăpadă. Și cu căldura inimei Tale împrăștiată în toată camera, ca mirosul de gutuie!" Concluzionând, putem spune că această ediție a corespondenței Blaga-Domnița Gherghinescu, luminează două personalități remarcabile, revelează cititorului moduri înalte de trăire și sublimitate sentimentală, un fel special de poetizare a existenței, de trăire a ei în spațiul ideal. Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, Domnița Nebănuitelor Trepte, București, Editura Humanitas, 183 pag., f.p. Pas de deux Un alt volum de poezie meritând a fi citit
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Acum strângând eroare lângă pată, Pe viața mea greșită trec ca Noe. Și, dacă, așa cum spuneam, și-a urmat inima, a făcut-o și la bine și la rău, cu o încăpățânare de la care i se trag și josniciile și sublimitățile: Dar n-am ce-i face, merg în urma ei, Și-s gata la orice să mă aștept, Această oaie ce o port în piept, Această inimă fără idei. Ca un cioban cu oaia lui cinstit, Urmându-mi inima pân-la sfârșit
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]