146 matches
-
îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Cu neîncredere?" În nici unul din felurile acestea", răspunde, surâzând, Tschinag. "O privesc mit Erhabenheit." Cuvîntul german e greu de tradus în nuanța lui ultimă. Erhabenheit desemnează măreția, prestigiul, sublimul. E vorba, așadar, de a privi lumea cu simțul grandorii, al sublimității, al demnității nobile. A o privi din unghiul din care a fost creată...ť Luarea-aminte a lui Andrei Pleșu e din rândul acelora care confirmă că, în Occident, Galsan Tschinag are o prezență marcantă, agreabilă, așteptată de mulți fani ai
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
să le spună. Discuțiile lor purtau spre sensurile ultime, „ne frămîntam grozav să dăm un sens agoniei și morții de neînlăturat, căutînd reciproc să ne convingem că viața asta n-are nici o noimă, în pofida tuturor plăcerilor, voluptăților, bucuriilor, revelațiilor și sublimităților ei, că lumea se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității înțelepțite peste toate aceste aprinse discuții. Ochiul nu
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un spirit de interior". Stil al galanteriei, al saloanelor dar și al
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un spirit de interior". Stil al galanteriei, al saloanelor, dar și al
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
și caselor de schimb valutar. în posesia unui computer performant, aș putea ține și cursuri. Dar ce n-aș putea face! Până la urmă m-am sfătuit cu factorul cel mai indicat în a mă consilia, atât în praxis, cât în sublimitate: doamna mea. Ceasul bun, tocmai o întrebase o prietenă, cum de nu aspir, cu meritele mele incontestabile, la un fotoliu ministerial? Unde nu trebuie să fii nemuritor și unde poți să te prezinți fără cravată, descins de pe bicicletă/trotinetă? Răspunsul
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
frumoasă, o noapte tocmai bună pentru amoruri romantice. Frumos este, în adevăr, amorul de inimă, căci el ne procură momente de o fericire sublimă. Natura întreagă își deschide comorile uimitoarelor sale frumuseți, spre a ne da o idee perfectă de sublimitatea ei; bolta cerului era de un albastru încîntător; stelele presărate pe spațiul ei nemărginit de astă dată erau pline de o lumină magică" (cap. VII). Asemenea fragmente scad brusc tensiunea relatării, transformînd narațiunea într-o alternare continuă a două tipuri
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
le mouvement qui deplace les lignes"". Ambii poeți etalează și note de dandysm. În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități mizantropice, ținînd de absurd și cu placări prozaice (care
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
cu Infernul în care autorul crede de cuviință a-și cufunda eul. Singurele relative detente pe care și le îngăduie acest ascet al damnării sînt de factură formală. Par a-l consola doar secvențele de amețitoare acrobație asociativă, substituindu-se sublimităților suspendate, în care e cu putință să uite de sine. În peisajul poeziei actuale, Aurel Pantea e un important nume fără pereche.
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
jinduite dar neformulate. Astfel ajungi la forma care transformă un univers palpabil, valabil numai pentru cei ce trăiesc în alt anturaj mai înalt, mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea sublimității și îmi vâri în țeastă sentimentul că sunt mult mai puternic, când eu sunt atât de slab. Am zdrobit în dinți un cârcel dulce-acrișor de la o plantă care mă vizitează. A rămas în urmă un gust confuz, de glucide
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece compătimirea te distruge și te anihilează! Cugetați la Aristofan, marele comic, la ce a bufonat, doar ce îl înfricoșa, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment greșit de sublimitate? frică?), și întinzîndu-i mâna îi dădu instrucțiuni: - Stai aici fără să te miști până se apropie agenții. Atuncistrigă-le să nu tragă. Spune-le că te-am sfătuit sau te-am adus cu sila. La revedere. Și Gavrilcea sări pe geam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
creației personale", Panait Suflețel "crede în clasicități" fiind dominat de frică asemeni lui Don Abbondio, Conțescu "cunoaște lumea sub unghiul geologicului", Gonzalv Ionescu are noțiunea adevărului sub forma informației "științifice", Bonifaciu Hagienuș e "moralist, cunoscător al filozofilor greci" și al sublimităților eroilor lui Plutarh, dar oricât de erudit, un cinic și un laș, Dinu Gaittany și Maximilian Hangerliu "recunosc valorile genealogice", Tudorel, Gavrilcea, Carababă "au spasmul revelării lor prin forță, ei sunt din familia aventurierilor cu nuanțe, Tudorel de pildă reflectînd-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de calități pentru care dicționarul are cuvinte, de însușiri externe; O iubire acordată ca un premiu pentru calități estetice, morale și intelectuale, o iubire pe care o poți justifica nu este iubire. 15. ... amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai mult sau mai puțin castrați din natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea mitică a Vântului, o stea, care poate fi identificată cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte, refuzul teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a Vântului, o stea, care poate fi identificată cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte, refuzul teatrului în negativ de a exista este tocmai sacrificiul necesar pentru a atinge această sublimitate metafizică. Și invers, ca într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina personajelor de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte, refuzul teatrului în negativ de a exista este tocmai sacrificiul necesar pentru a atinge această sublimitate metafizică. Și invers, ca într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina personajelor de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o frânghie Și, înfigându-i așchii în coastă, să-i spun: Așa se pedepsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică, textul se videază la un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
le lasă în seama întâmplării. În concluzie, potrivit lui Frenkian, la Eschil justiția divină e completă și desăvârșită, toți oamenii căpătând răsplata faptelor comise de ei ; la Sofocle cei de sus trimit nenorociri asupra oamenilor buni, ceea ce implică o revelare a sublimității zeilor și a nimicniciei oamenilor. Cât despre Euripide, el observă lacunele în realizarea justiției divine, fiind tentat să creadă că, parțial, destinele omenești sunt abandonate de zei hazardului, pentru ca ulterior să admită că ei se ocupă doar de cazurile importante
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte și moartea este de asemenea o viață". Hölderlin constituie lecție totală de poezie ca noblețe și zbor eteric al spiritului, arhetip absolut al poeților:" Noi nu suntem decât visul poetului. Numai el este viața". Și iată o culminație a sublimității conferită omului: "Libertatea absolută pentru toate spiritele, care nu trebuie să caute pe Dumnezeu și nemurirea în altă parte decât în ei înșiși". O viziune cosmică de asemenea de mare puritate și vibrație, întâlnim la Rabindranath Tagore. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru că este o meditație asupra valorii existenței, unită cu nostalgia unui alte formule de viață, așa cum apare expresiv în Melancolie. Poezia Strigoii, deși pune în temă moartea, biruitoare până la urmă, cosmicitatea viziunii, forța intelectivă a acestei viziuni: învingerea morții de către sublimitatea iubirii de dincolo, din postviață totul ne înalță emoțional, spiritual deasupra stihiei negative, Albia modelatoare a liricii lui Rabindranath Tagore a fost diada din viziunea Indiei pe de o parte panteismul, ideea că totul este în Unul, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comandament al propriei noastre conștiințe, și nu sub porunca și amenințarea unei divinități care judecă și pedepsește (deus irae). Dar, dacă stilul din Critica rațiunii pure este pur asertoric, vibrația lirică răzbate în finalul Criticii rațiunii practice (unde evocă entuziast sublimitatea cerului înstelat alături de cea a legii morale din sufletul său), pentru ca prestigiul unic al poeticului să fie larg prezent, sub o formă decantată, în Critica puterii de judecare. Viață filozofică de exemplară etică model stoic a petrecut împăratul Marc-Aureliu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zeilor și dobândind privilegiul de a i se dezvălui taina supremă, "aflată înapoia tuturor tainelor", misterul ascuns după vălurile zeiței Isis, exemplu prin excelență de sublim, pentru Kant. Poemul-rugăciune al faraonului vizionar Akhenaton, închinat discului solar, este un rezumat al sublimității viziunii vechiului Egipt. Pindar afirma că sensul omului nu este de a încerca zădarnic să devină zeu ci, prin frumoase înfăptuiri, să se afle mereu în acord cu natura. Să sfințim viața umană prin instituirea de prezenturi eterne poetice, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]