34,970 matches
-
Eclipsa de soare - 1940), în franceză Le Zéro et l'Infini. Era un pionier într-o literatură a dezvăluirilor care va marca secolul. Descria mecanica angajarii, sclavia unor intelectuali, propaganda legată de infailibilitatea partidului, teoria că propria personalitate trebuie total subordonată cauzei. Personajul central, Rubașov, fusese calchiat pe trăsăturile lui Buharin, adeptul preferat de Lenin care a intrat în moara lui Stalin și a fost desfigurat. Era o treaptă nouă în logica servirii unei ideologii, o idee care ar justifica omorul
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
această supramaterializare: ,Cuvinte risipite peste zi, readunate pe hîrtie, rotocoale ale sufletului, ocoluri, întoarceri, arcuri strînse în sine, gheme, cîrlige, resorturi intim desfăcute pe masă" (LXIX). într-o lume a lucrurilor, ce loc i-ar putea reveni poetului? Firește, unul subordonat, chiar insignifiant, orice ispită narcisiacă fiind astfel blocată: ,Venea parcă dintr-un gînd: din teamă... un zbîrnîit pe care putea să nici nu-l ia în seamă, pe moment, dar care acoperea toată distanța dintre forul său intim și pînă
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel spus, "Cunoașterea conținuturilor lumii și tehnicile bazate pe o asemenea cunoaștere nu sunt mijloace subordonate temporal pentru atingerea scopului etern al vieții în Dumezeul-celeialte-lumi; ele sunt mai degrabă sângele și viața Dumnezeului intramundan însuși. Ele construiesc corpus mysticum al colectivității și îi unesc pe membri pentru a forma unitatea corpului" (p. 140). În concluzie, importanța
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
O prăpastie (din nou: nu știm dacă văzută și recunoscută) separa ștafeta primită de tărîmul pe care B. T. Rîpeanu urma s-o poarte: instituționalizarea în feude de serviciu a compartimentelor filmologice (cronicarii din periodice - pe de o parte, istoriografii subordonați falsei academii - pe de alta), sub paternalismul vitreg al nomenclaturii, cu plafonările suficienței refractare și aroganța "specializării", recte arhivistice, în struna propagandei tutelare și a clanului fiecărui sector. "Colportorii" de mesaj dintre redute, al căror condei se exersase și se
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
Sașa Pană și, respectiv, I. Ludo, făcuseră din mers, fără suficientă metodă". Cărții, e drept, apologetice, a lui Felix Aderca, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea i se dibuie același substrat antiromânesc: "Autorul, dezertat din cenaclul teoriilor estetice lovinesciene în tabăra literaturii subordonate unei cauze sociale, ni-l înfățișează pe Gherea ca un produs exemplar al Răsăritului (se subînțelege: slav și comunist), venit să întemeieze într-un mediu social, cultural și politic inferior, cel românesc, un curent de idei generos, modern, superior și
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
nu este inconștient decât în sensul precis de: "lipsit de o imagine intențională îndreptată spre lume". El este doar distinct, neavând nimic obscur, iar ca activitate el este pur și simplu îndreptat spre interiorul său, adică spre propriile sale constituante subordonate și nu ca activitatea psihică a animalelor superioare, către lumea exterioară. Amiba sau planta erlebt... enjoys... survole sau gândește structura sa organică avec autant de netteté cu care omul ar gândi instrumentul pe care îl va fabrica... Și precizarea următoare
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
fundamental care nu poate fi scăpat nici un moment din vedere faptul că universul medieval era unul teocratic - Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în această viziune originalitatea nu are ce căuta: "Și această să nu le gîndești că le gîndescu eu din capul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură, creatori de volume în sine, dincolo de orice epică a formei, nici suprafața nu este scăpată de sub control sau tratată ca o realitate secundă. Ea este perfect integrată volumului și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. în ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unei potențiale frigidități pe care o generează o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
chiar de la începutul preocupărilor sale filosofice: Cât adevăr poate îndura cineva fără a fi distrus de acest adevăr?" în termeni mai generali și mai filosofici, întrebarea e, în formularea lui Safranski, "dacă cunoașterea și voința de adevăr sunt cu adevărat subordonate "instinctului de conservare a speciei", sau dacă voința de adevăr se poate elibera de viață și chiar îndrepta împotriva ei." (p. 236) Această chestiune ține, fără îndoială, de moștenirea schopenhaueriană, dar felul în care ea a fost reformulată de Nietzsche
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
intelectualii parizieni. Va accepta mai târziu, nu fără anumite ezitări și reticențe, "directivele" Partidului comunist francez, însă se va lămuri mai ales după 1956, când o vizită în Ungaria îi va revela falsul ideologiei comuniste perpetuat de adepții francezi total subordonați Moscovei, sub bagheta, în materie de literatură, a "procurorului bolșevic" Aragon și a Elsei sale. François Buot se menține și la acest capitol foarte nuanțat în judecăți și, dacă nu scuză concesiile poetului față de ideologia comunistă, are grijă să pună
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
întrupa îl duce pe poet dincolo de gestul destructiv. Voluptatea răsturnării, a de-creației, este însoțită de una a instaurării, a creației, în baza, desigur, a impulsului reflex de a-l "concura" pe Demiurg, a-l contrabalansa printr-un cosmos artificial: "Subordonat acestei frenezii cu totul speciale de a orchestra universuri aflate într-o continuă facere și desfacere, între distorsiune și coeziune și sub un alt cod parcă al gravitației ("gravitația argheziană", la care face trimitere Vladimir Streinu), imaginarul pamfletar se prezintă
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
lui Mihai Sadoveanu, însoțită de alte patru concentrări compoziționale de nuanțe diferite, printre ele cronica-poem la volumul Anii de ucenicie, dar și alte fețe ale indiferentismului sadovenian, exprimări ale aceluiași scriitor care a creat legendar Șoimii și a operat ca subordonat al comuniștilor prin Mitrea Cocor - pot fi privite ca drame ale epocii lui Pamfil Șeicaru. Drame ale aceleiași epoci sunt politica dictatorială a lui Carol II, efectele asupra României ale acordului din 1938 de la München și "comedia" tratativelor de armistițiu
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
ar fi fost preferabil ca volumul să fie mai mult dedicat unor evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându-le adesea destul de brutal pe cele subordonate epicii afectului. Mi-au plăcut mai mult amintirile în condiția lor pură, decât considerațiile cu ambiții mai abstracte. Oricum ar sta lucrurile, amintirea rămâne resortul care însuflețește ideile acestui volum. Mai mult sau mai puțin evident, C. D. Zeletin cultivă
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
face să credem că avem de-a face cu un nostalgic al "purității" artei, al caracterului ei închis, de entitate estetică suficientă sieși. Cât privește perspectiva pragmatică la care recurge autorul, de data aceasta ea nu mai este una auxiliară, subordonată operei literare, ci se transformă într-o tehnică hermeneutică generalizată și sufocantă până la urmă. Neajunsul unei astfel de abordări discursive apare de la bun început: textul caragialesc devine un simplu pretext pentru etalarea unui sistem teoretic. Instrumentele critice menționate în titlu
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune, dar care sunt subordonate subiectivității interogative a autorului, ce "revine la preocuparea lui esențială: de a-și asuma prin scris o descoperire și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane" apare, așadar, compensată oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei produce insinuări și subînțelesuri - las' că (vezi tu...) - , iar cre'că e folosit cu destulă ușurință în construcții eliptice: Vine? - Cre'că (da)! Pentru tre' și poa' folosirea trunchiată este de semnalat și pentru că este posibilă interpretarea ei ca particularitate
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
nașterii, sugerînd caracterul în ultimă instanță utopic și superflu al unei încercări de acest fel. Punctul de pornire al studiului e teoria lui Ernst Cassirer potrivit căruia omului îi e specific un sistem simbolic de percepție, iar gîndirea rațională e subordonată celei simbolice. Din această perspectivă nașterea apare ca reflex al unui mod aparte de a gîndi realitatea: etalonul ultim rămîne întotdeauna sacrul, iar riturile ce țin de naștere se dovedesc a fi o concretizare particulară a acestui mod de gîndire
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
Chiar dacă e posibil, chiar probabil ca Paul Goma să refuze invitația, ea există și semnifică ceva, indiferent de răspunsul dlui Goma. * Pentru prima oară de cînd ministrul Apărării Ioan Mircea Pașcu a propus în Parlament legea dreptului la replică, un subordonat al său din minister se desolidarizează de inițiativa șefului său. Secretarul de stat Cristian Maior a declarat, încolțit de ziariști, că Ioan Mircea Pașcu a inițiat această lege în calitate de parlamentar, nu de ministru. Altfel spus, în Ministerul Apărării pare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
e a caprei (capra e Smaranda), iar intrările lui în casă (actele sexuale), rare, suportă și interdicția de a se apropia de copii (ori, copiilor, deveniți mai mari și mai conștienți nu le mai place acest lucru, postura lor castrată, subordonată, secundară). Iezii, în frunte cu cel mic (Creangă, interpretarea ar fi aceasta: cel mic are nevoie de cea mai mare atenție și protecție, e doar cel mai neajutorat dintre toți, iarăși tipic pentru Creangă, un orgoliu teribil mascat, întors pe
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
să-și joace rolul sinistru pentru care a fost creată și să execute cu ferocitate ordinele stăpânilor ei. Cine vrea să condamne comunismul trebuie să înceapă cu doctrina comunistă și partidul care i-a dat viață, nu cu substructurile sale subordonate. Dar nu se vrea. Pe fondul chestiunii, lucrurile sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este atât de mare, ori judecata noastră, atât de mică încât am ajuns să ne referim la pușcăriile securiste ca la un spațiu al libertății
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
fi nulități profesionale. Cel puțin despre Brădișteanu se știa că e un chirurg de primă linie. Cunosc părerea mediilor medicale timișorene, pe care le-a tulburat vreme de câțiva ani cu același tip de comportament: bădărănie, violență, torturi psihice aplicate subordonaților. Chiar și cei mai îndârjiți dintre adversari nu i-au negat însă talentul chirurgical. Toate acestea erau, așadar, lucruri cunoscute. Ele l-au însoțit, ca o coadă de curcubeu murdar, peste tot pe unde a lucrat. Și la Târgu-Mureș, și
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
lucrări le mai asociem Sărutul și Rugăciunea, încă două direcții ar mai putea fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează o anumită ținută culturală antebelică, cu valori ambigue: învechită, ceremonioasă, elegantă, pretențioasă. Care este totuși situația actuală a variantelor în -țiune eliminate de normă sau plasate într-o poziție subordonată? O investigație în Internet poate oferi și în acest caz câteva date și sugestii utile. În cazurile variantelor nespecializate, raportul este în genere zdrobitor în favoarea formelor în -ție recomandate de normele actuale. Sînt totuși unele excepții: DEX propune, de exemplu
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
de sînge care vorbește"), ci cu un personaj "fără pretenții", marcat de pitoresc de care poetul se disociază printr-o răceală a observației ușor amuzate. Un personaj care e o ipostază a poetului atins de vîrstă, dar totodată "un altul", subordonat unei discipline în cadrul căreia descripția și anecdota îi asigură o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]