23 matches
-
1910. Începând cu perioada interbelică apar noi forme ale dramaturgiei în teatrul modern. Drama psihologică de conștiință sau drama de idei (după alți critici) este reprezentată de Camil Petrescu, cel care a introdus în literatura română concepte estetice moderne ca substanțialismul și autenticitatea și a creat intelectualul lucid, însetat de absolut. Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofică a miturilor esențiale românești: „Meșterul Manole” care ilustrează mitul estetic al jertfei creatoare și „Zamolxe” care conduce la interpretarea mitului mioritic
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
transcendentului. Prezență nu numai de subtext în toate aceste studii, literatura română va fi abordată autonom în alte câteva lucrări. Introducând expunerea analitică în sisteme binare, P. evaluează în monografia Camil Petrescu (1972) aportul filosofic în opera literară din perspectiva substanțialismului, iar în Viscolul și carnavalul (1980) descrie proza lui Fănuș Neagu în relație cu natura. Cu Dicționar de literatură română contemporană (1971, ediția a doua în 1977) realizează prima trecere în revistă a fenomenului literar postbelic, un adevărat preambul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
ei un ciudat aspect indefinit. Să recunoaștem că ideea a lansat-o Marian Popa, numai că perspectiva euristică era cu totul alta. Ambiționând să fie primul critic literar care analizează opera lui Camil Petrescu din chiar interiorul acesteia, respectiv al substanțialismului, exegetul va observa că Fred, d-na T., Ladima și Emilia sunt supuși categoriei filozofice a indeterminării.46 Argumentele sunt numeroase și la îndemâna oricui. Emilia e o actriță lipsită de talent și cunoscută de mulți ca o femeie de moravuri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este însă total diferit și chiar antinomic față de conceptul de semn al semiologiei structuraliste. Simbolul poate fi o formă a semnului numai într-o semiologie caracterizată de "atomism" - potrivit căruia fiecare semn semnifică individual, pe contul său, ceva anume -, de substanțialism - potrivit căruia această semnificație are ca substanță conținutul său, conceptul, reprezentarea - și de istorism -potrivit căruia semnul funcționează ca un acumulator istoric de semnificații și eliberarea sensului său este operă de interpretare. Principiul arbitrarietății semnului conduce însă la o semiologie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comparație cu cealaltă, anterioară. Astfel "atomismul" este înlocuit de integralism - potrivit căruia semnul nu poate semnifica nimic singur și nici nu poate exista ca semn izolat, pentru că existența sa și capacitatea de a semnifica este determinată de existența sistemului semnificant; substanțialismul este înlocuit de relaționism - potrivit căruia semnificația este produsul diferențelor și 39 opozițiilor și nu al unor conținuturi indistinct și pentru sine prezente; iar istorismul este substituit de sincronism - pentru care efectul de sistem rezidă în sustragerea elementelor sale de sub
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vast de mituri. Importante nu mai sunt referințele presupuse sau speculate ale unui singur mit, receptat în conținutul său, ci operațiile logice majore, inconștiente, care caracterizează un întreg corpus de mituri: numai ele sunt semnificative semiologic, antropologic, sociologic etc. Opunîndu-se substanțialismului universalist sau funcționalismului empirist, Claude Levi-Strauss nu încearcă să învioreze slaba lumină pe 42 care contextul social al societăților arhaice o aruncă asupra miturilor, ci le studiază independent de condițiile existenței și comunicării lor, ca pe un cod, așa cum școala
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de o semantică religioasă și morală. Asocierea dintre știință și progresul uman nu mai este atât de evidentă și imediată ca înainte. Se înțelege că tehno-știința ascunde câteva capcane din moment ce devine din ce în ce mai manipulatoare și urmează să aducă atingere esențialismului și substanțialismului proprii viziunii tradiționale umanist-creștine asupra omului. Pe de altă parte, aceasta nu este în măsură, fiind asimbolică, să furnizeze elemente pentru o antropologie alternativă, la înălțimea mutațiilor pe care le provoacă și a problemelor pe care le pune. Chiar și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dar nici ortografia nu-i așa de originală În absența sa, nici asociația imaginilor nu e lipsită de oarecare gînd, ca să fie vorba de dadaism și nici gîndul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm În fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și esenței: substanțialismul literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a semnificației lor în ordine absolută („substanțială”) - sau, în termenii specializați ai Doctrinei substanței, intuirea, în forma „prezenței”, a structurii axiale, orientate noosic, materialitate („necesitate”)/ spiritualitate („noos”). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
asupra marilor pasiuni umane, în care lămurește elementele constitutive, în treptata lor însumare, cu un adevărat „spirit de geometrie”. TUDOR VIANU SCRIERI: Versuri. Ideea. Ciclul morții, București, 1923; Suflete tari (Nebunia lui Andrei Pietraru), București, 1925; Mitică Popescu, București, 1928; Substanțialism, București, 1928; Teatru, București, 1929; Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, I-II, București, 1930; Danton, București, 1931; Transcendentalia, București, 1931; Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, București, 1933; Patul lui Procust, I-II, București, 1933; ed.2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
care terorismul apare ca cea mai teribilă și devastatoare. În lectura emergenței postmodernității ca schimbare istorică de paradigmă societală (și sociologică), Michel Maffesoli identifică trei axe majore ale transmutației în ordinea morală a lumii: 1. relativismul generalizat (ca reacție la substanțialismul și "moralismul universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și Răului, într-un înțeles propriu abstracțiilor transcendentale, adică depășind obișnuința de a aprecia "binele și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și la un sens nuanțat. Reluând o tematică dragă lui Edgar Morin, într-o societate complexă trebuie să știm să înțelegem fenomenele în întreaga lor complexitate. În acest domeniu, așa cum am spus-o deja, există un raport de încleștare între substanțialism și moralism. Ontologia care le este comună este întotdeauna în căutarea unei "cauze supreme", primă și ultimă. Or, așa cum ne arată observația, prezentarea fenomenologică a vieții cotidiene, totul este în mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se înnoiește. Să reflectăm la imoralismul etic în eterna sa revenire! Capitolul 3 Înțelepciunea sălbatică Multa renascentur quae iam cecidere. Horațiu "A fi cool" Să mergem mai departe cu critica elementelor de bază ale marilor sisteme teoretice ale ideologiei occidentale: substanțialismul, subiectivismul, conștiința de sine. Toate elemente care au constituit soclul pe care s-au elaborat reprezentările antropocentrismului modern. Acțiunea inaugurală a demersului cartezian, aceea a îndoielii universale, a ajuns la certitudini epistemologice, nu mai puțin universale, care fac din conștiința
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în mișcare. Și când acești noi barbari se aglutinează în adunări rituale, paroxismul este atins. Și totuși, acest exemplu, ca atâtea altele pe care ni le furnizează viața cotidiană, nu poate decât să ne incite la a gândi că dincolo de substanțialismul liniștitor cu care suntem obișnuiți, în anomie se exprimă de asemenea o formă de umanitate. Sete de infinit a nomadismului, am analizat-o deja. Dar este aspectul ei incandescent cel care permite, la urma urmelor, ca societatea să nu moară
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ideile și lucrurile la locul lor, nu este inutil să îi amintim originea. Adică, așa cum o indică bine Georges Steiner, alunecarea în metafizica occidentală, de la o ființă infinitivă la o ființă pe care o vom nominaliza. Ceea ce ajunge la un substanțialism rigid. La o ontologie închisă. Henri Lefebvre, în felul său, nu spune altceva când arată cum "inteligența aristotelică" degenerează în "Ființă personală"74. Dumnezeul unic, și am putea adăuga Individul contractului social, Cetățeanul responsabil al societății raționale. Marele ideal al
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
esențiale, deloc îndulcite, ale unui „temperament excesiv”, „încrederea în forța omniprezentă a inteligenței” și „dezgustul față de formele bizantinismului moral”) intră în comunicare cu idei și atitudini angajate în câmpul culturii: „sensul cognitiv al autenticității”, fecunditatea spiritului polemic, concepte ca noocrație, substanțialism, convergențe și delimitări, reacții semnificative față de Henri Bergson și Edmund Husserl, Marcel Proust, Luigi Pirandello, Paul Zarifopol, Panait Istrati. Dramaturgul e văzut ca anticipând o opțiune ilustrată ulterior de Albert Camus și Jean-Paul Sartre. S. subliniază sinteza moral-cognitivă în configurația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
Dar nici ortografia nu-i așa de originală în absența sa, nici asociația imaginilor nu e lipsită de oarecare gând, ca să fie vorba de dadaism și nici gândul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm în fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artei priza la societate [...]. Discursul estetic este, logic și cronologic, prima etapă în legitimarea culturală și în socializarea picturii". Raymonde Moulin, 1967, pp. 181-182. Valoarea culturală nu este deci legată numai de bunuri, cum ne-ar putea lăsa să credem substanțialismul simțului comun: ea ține de actul de definire, privește toți actorii care sunt în căutare de notorietate. Bunurile sunt suporturi ale acțiunii, ele obiectivează și transportă valoarea indivizilor la instituțiile unde sunt schimbate. Am putea vorbi de "transport de valoare
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mult sau mai puțin compatibile, manifeste). Socialul este semnificativ și simbolic deoarece are sens pentru actori. Subcultură: cultura oricărei grupări, adesea minoritare, a cărei autonomie este atestată de anumite trăsături obiective (valori, comportamente...). De exemplu, subcultură tânără, muncitorească, populară, evreiască... Substanțialism: atitudine in-telectuală (sau intelectualistă) care constă, pentru a-l parafraza pe Marx, în a lua "lucrurile logicii drept logica lucrurilor". Cu alte cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
250-251, 260-261, 266, 280, 283, 285, 293, 300, 302. Structuralism, 42-43. Structură, 24, 26, 33, 41, 52, 88, 94, 101, 116-117, 129, 133, 136, 150, 156, 189, 191, 209, 260, 272-273, 277, 304. Subcultură, 115, 130, 136, 305. Subiectivism, 305. Substanțialism, 254. Subversiune, 295. Succesiune, 186, 210. Suprastructură, 34-36. Ș Școala de la Frankfurt, 85, 147, 263, 287. Știință, 7, 9, 11, 19-22, 24-25, 28, 31, 36, 40, 43-44, 49-50, 61-63, 85, 103, 137, 139, 150-151, 261, 263-264, 271, 277, 279, 283
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
părților. Conceptul de sistem al limbii cu toate implicațiile sale:separarea sistemului (sincroniei) de seria modificărilor (diacronie), impunerea formei și nu a substanței, caracterul imanent al analizei stau la baza structuralismului lingvistic și semioticii. Deci structuralismul reprezintă privilegierea relaționismului (față de substanțialism), a integralismului (față de atomism), a formalismului (față de empirism). Analiza structurală (începînd cu cea avant la lettre a formaliștilor ruși de începutul secolului) pune între paranteze conținutul povestirii (mit, basm, nuvelă etc.) și se concentrează exclusiv asupra formei. Figurile narative nu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fi folosite pe ,,universul” de discurs pentru care se dovedesc legitime (corect aplicabile), absolutizarea uneia sau alteia ducând la o eroare fundamentală. Aceste trei perspective sunt<footnote Hatch, Mary Jo, Organization Theory, Oxford University Press, New York, 1997, pp. 4-5. footnote>: substanțialismul (modernismul, viziunea clasică) are drept paradigmă teza conform căreia lumea există. Așadar, managementul resurselor umane va considera instituțiile ca fiind date, existente ca atare, managementul resurselor umane având ca funcție de a studia ceea ce există, a ,,oglindi” cât mai fidel starea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]