7,897 matches
-
este totuși înregistrată: ,Complementul nu e o persoană; construit adesea cu să + conjunctiv, mai rar cu a + infinitiv, în parte după fr. aimer ŕ)". Exemplele cele mai vechi nu conțin însă nici verbe la conjunctiv, nici verbe la infinitiv, ci substantive abstracte - ,Dereptatea iubeaște", ,iubiiu legea ta" etc. Doar la sfîrșitul secolului al XIX-lea par să circule construcțiile în cauză: atestate la Alexandrescu - ,În copilărie iubeam să mă opresc / Pe murii mănăstirei" și chiar la Creangă - ,Nu iubesc a li
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
un fel de personificare ad-hoc): ,cele mai importante filme horror care au contribuit la propagarea acestui fenomen (alde Halloween, Night of the living dead, Texas Chainsaw" (cinemagia.ro/forum); Să nu mai vorbim de alde Din dragoste..." (cafeneaua.com). Cînd substantivul precedat de alde e cît se poate de concret și prea puțin umanizabil, formulările par de-a dreptul ciudate: ,mă rog, lactate mai slăbuțe - să nu exagerăm cu alde smântână, iaurt gras" (weight.addr.com). Asemenea extinderi, sau mai curînd
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
sunt foarte diverse (democrații parlamentare, republici autoritare sau teocratice, monarhii absolute sau junte militare 24), iar jurisprudența și pedepsele aplicate, de asemenea. Occidentalii traduc uneori Șaria că pe "legea sfântă" a Islamului, dar Bernard Lewis arată că, în realitate, alăturarea substantivului "lege" și a adjectivului "sfântă" nu apare în textele islamice clasice, utilizarea să în arabă modernă fiind de data relativ recentă și mai degrabă de import. În limbajul vestic, adjectivul "sfânt", precedând cuvântul "lege", este necesar, fiindcă sunt și legi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tâmpenii. Sentimentul de recunoștință față de cei care au murit în revoluție pentru țara asta, pentru noi, pentru libertate, era atât de puternic încât “gajaiala” de pe fundal nu a reușit să strice atmosferă creată. Eroii nu mor niciodată! Dragoș, pluralul pentru substantivul “parada” este “parade”, nu “parăzi”... Deh, afurisita asta de limbă română! Florin Minunată inițiativa. Nu avem dreptul să uităm Revoluția și cei care și-au dat viața pentru noi.
Lumanari impotriva uitarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83022_a_84347]
-
personal, despre conflict și dialog în cultura română, despre rupturi și clivaje între generații. A mai apărut și un interviu pe iasi.nights.ro, un ping-pong pe mail cu Andrei Sava. Așa, și ce-i cu ziua când am devenit substantiv comun? S-a întâmplat pe 20 octombrie, când a apărut editorialul lui Andrei Gheorghe, “Pleșu și cu Liiceanu”, în 24-FUN. Zice Gheorghe (ah, dați-mi voie, un mic pre-orgasm, așa, să-mi dreg vocea): Atât. Restul citiți și singuri. muito
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
lui A Gheorghe? Nu e la fel de fascinant că Eliade..dar nu uită de proza lui..de traduceri...iar la capitolul publicistica..să mai luăm niște lecții , eventual la BCU!Nu crezi? Încă ceva...Eu aș fi mândră rauuu să “devin” substantiv comun alături de Patapievici!! Ceea ce îți sugerez și ție!! MikAnonima Desfide-ma, desfide-ma! Eu citesc presă culturală fix la orice oră îmi pică în mină. Cu televizorul am aceeași relație pe care-o ai și tu. Mi-a placut “atmosferă
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
părerea mea, a fost mult mai grav. Aaa..și dacă va deranjează așa de mult părerea lui Bucurenci, nu înțeleg de ce îl mai citiți? Santeti masochiști? oana Chiar nu văd legătură între exprimarea “țiganca împuțita” a lui Băsescu și utilizarea substantivului “țigănie” de către Majestatea să Regele. Una este o insultă cu tentă xenofoba, deci prezumând intoleranță, și alta e un cuvânt, care, în dex, are un sens de bază, nesimțire, mitocănie etc. N-are nicio bază polical corectness-ul asta de stangisto-socialist
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
său lui facil; nu știu dacă în această direcție a jucat vreun rol existența subsensului negativ al neologismului (facil - "prea ușor"; "superficial"). Astăzi facil e însă tot mai des folosit, mai ales în limbajele tehnice, ca determinant tipic al unor substantive precum acces, transfer etc., cu sensul "lesnicios" și cu o conotație clar pozitivă: "această bară permite accesul facil la cele mai uzuale opțiuni ale browserului" (mihai-dan.go; exemplul acesta și cele care urmează sînt culese din Internet); "sistemul asigură suportul
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
prin intermediul unui dialog facil și prietenos" (ici.ro); "un instrument software complet, facil și chiar ieftin (domino.kappa.ro); "mentenanță (sic!) și suport tehnic facil" (microsoft.com/romania). Răspîndirea termenului e susținută de existența familiei sale lexicale: verbul a facilita, substantivul facilitate (mai ales la plural: facilități) circulă la fel de mult în limbajul tehnic, și datorită corespondentelor lor din engleză (mai ales a lui facility ). Mai puțin așteptată și mai puțin convingătoare e utilizarea tot mai frecventă a lui facil ca adverb
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: țigan țîgan, sifon sîfon, silă sîlă, stingă stîngă (la Eminescu rimează cu "plîngă"), stins stîns, și șî, șină șînă, ține țîne, țiui țîui, ziua zîua etc.; multe substantive prezintă transformarea lui î în i prin trecerea de la singular la plural sau de la masculin la feminin: cuvînt-cuvinte, jurămînt-jurăminte, mormînt-morminte, sfînt-sfinte-sfinți etc.; în cursul conjugării unor verbe i devine î; a vinde-eu vînd-tu vinzi-ei vînd etc. Din aceste motive științifice
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
mi-o adusese, a spus "cu plac", adăugînd că "îi face plac" să mă întîlnească fiindcă avea despre mine excelente referințe. A folosit și un plural: "Placurile mele sînt jocurile logice și bricolajul". Am încercat să-i explic profesoral că substantivul derivat regresiv de la verbul a plăcea s-a păstrat doar în expresii: după bunul (și nu răul) plac, a face pe plac, a fi pe plac. Și-a notat conștiincios cu stiloul Mont Blanc într-o agendă elegantă, apoi a
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
mai degrabă, niște păpușei care fug plîngînd la mama lor dacă se julesc la cot sau fac buba la deget" (monitorul.ro /bomba/arhiva, 1.01. 2001). Deviantă e sintagma papa bun : în care adjectivul rămîne neacordat, ca și cînd substantivul papa ar fi invariabil și neutru (în DEX apare însă ca feminin, în forma papă); formula infantilă e totuși curentă, atestată de mai multe ori, chiar și în numele unui restaurant, ori într-un interviu publicat în presă: "gastronomia (...) se naște
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
ori, chiar și în numele unui restaurant, ori într-un interviu publicat în presă: "gastronomia (...) se naște în timp prin alți termeni, prin termenul de "papa bun" de la mămica" (Cronica Română, nr. 2444, 28.01.2001). Tipice limbajului infantil contemporan sînt substantivele nene și tanti folosite ca termeni nu doar de adresare, ci și de desemnare a unui bărbat, respectiv a unei femei necunoscute. Uzul e ușor de verificat în texte jurnalistice, de pildă în replica atribuită într-un reportaj unei fetițe
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
dispoziție îndeajuns de critică, ascultîndu-i "cum își exprimă jumătăți de păreri/ atunci cînd ni se adresează,/ cum își înghit gîndurile,/ cum le mănîncă" și cum "stau încremeniți cu ele în gură", reflectă totuși la superioritatea conceptului de bărbat, sublimat în substantivul masculin "poem". Tranzitată în "poem", poezia își arogă virtuțile ambelor sexe, în sensul că masculinul o nutrește cu materia existențială, generatoare, iar femininul cu materia contemplativă, receptoare. Rolurile par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
început ca erori și care presupun nu atît snobism cît ignoranță și indiferență față de respectarea normelor limbii. Grafia comfort mi se pare a aparține acestei categorii. E vorba și aici de substituirea tipică și radicală a unei influențe prin alta: substantivul confort a fost împrumutat în română din franceză; astăzi, unii îi refac o formă identică grafic cu a substantivului echivalent din engleză. Forma cu m nu aduce nici o diferență semantică: cel mai probabil, e o simplă greșeală a celor care
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
mi se pare a aparține acestei categorii. E vorba și aici de substituirea tipică și radicală a unei influențe prin alta: substantivul confort a fost împrumutat în română din franceză; astăzi, unii îi refac o formă identică grafic cu a substantivului echivalent din engleză. Forma cu m nu aduce nici o diferență semantică: cel mai probabil, e o simplă greșeală a celor care, nesiguri asupra scrierii corecte românești, au preluat grafia engleză doar pentru că au văzut-o mai des în ultima vreme
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
grafic (speaker e readus în circulație în defavoarea formei spicher, grafia meeting e uneori preferată lui miting). Diferențe mai mari de tratament apar desigur în morfologie, dar și aici există fenomene generale (de pildă, faptul că majoritatea împrumuturilor din engleză sînt substantive). E variabil și raportul dintre purism și toleranța (teamă față de "invazia" anglicismelor se manifestă pretutindeni, dar măsurile explicite de limitare a ei sînt foarte diferite că amploare, fiind de obicei determinate de tradiții locale). Mă opresc asupra unuia dintre aspectele
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
steward / stewarzi, racket / rackeți. Se produc astfel forme hibride, în care tendința de a păstra scrierea și pronunția din limba de origine intra în conflict cu necesitatea de a accepta regularitățile morfologice ale sistemului. Compararea secțiunilor din volum dedicate morfologiei substantivului da rezultate interesante: anglicismele primesc plurale noi în limbile cu flexiune - rusă, poloneză - sau în cele în care articolul hotărît este postpus - bulgară, română. Este evident că în română obligativitatea desinenței e legată de postpunerea articolului: articolul hotărît nu se
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
noi în limbile cu flexiune - rusă, poloneză - sau în cele în care articolul hotărît este postpus - bulgară, română. Este evident că în română obligativitatea desinenței e legată de postpunerea articolului: articolul hotărît nu se poate adaugă, la plural, decît unui substantiv care are deja una dintre terminațiile normale (i, e, le, uri). într-o limbă că italiană, care are desinențe de plural asemănătoare cu ale romanei, substantivele preluate din engleză se păstrează în genere invariabile (i leader - față de liderii), pentru că articolul
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
legată de postpunerea articolului: articolul hotărît nu se poate adaugă, la plural, decît unui substantiv care are deja una dintre terminațiile normale (i, e, le, uri). într-o limbă că italiană, care are desinențe de plural asemănătoare cu ale romanei, substantivele preluate din engleză se păstrează în genere invariabile (i leader - față de liderii), pentru că articolul e antepus iar relațiile sintactice se exprimă nu prin flexiune, ci analitic. Desigur, există în toate limbile tendințe culte de păstrare a pluralului englez: favorizate în
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
înainte. Aproape toate fetițele născute în anii din urmă, la Cluj, se numesc Rodica". în privința originii numelui s-au formulat mai multe ipoteze. Christian Ionescu, în Mică enciclopedie onomastică (1975; recent reeditată), respinge ideea - într-adevăr improbabilă - a derivării din substantivul comun rodie, dar tinde să accepte legarea sa de Irodion, Irodia (din aceeași familie cu Irod, Irodiada). E explicația pe care a impus-o N.A.Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc (1963), în care Rodica e prezentat ca provenind din Irodica
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
instrumentele lexicografice nu sînt în acest caz de mare ajutor cititorilor: dicționarele noastre generale nu reușesc totdeauna să țină pasul cu realitatea limbii actuale. în limbajul curent, nu e nici o îndoială că termenii cei mai uzuali ai cîmpului semantic sînt substantivul drog (folosit mai ales la plural - droguri; corespunzînd fr. drogue, it. droga, engl. drug etc.), verbul a se droga și participiul drogat, -ă, folosit cu valoare adjectivală și mai ales ca substantiv ("drogații din parc"). Dicționarul explicativ (DEX 1996) nu
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
termenii cei mai uzuali ai cîmpului semantic sînt substantivul drog (folosit mai ales la plural - droguri; corespunzînd fr. drogue, it. droga, engl. drug etc.), verbul a se droga și participiul drogat, -ă, folosit cu valoare adjectivală și mai ales ca substantiv ("drogații din parc"). Dicționarul explicativ (DEX 1996) nu reflectă însă această situație: pentru drog oferă două sensuri, dintre care primul e foarte parțial și prea generic - "substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
toxicoman și toxicomanie, narcoman și narcomanie, cocainoman și cocainomanie etc., ca și adjectivul invariabil antidrog. La acestea trebuie adăugate cuvintele culese și explicate de Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (ediția I 1982, ediția a doua 1997): de exemplu substantivul drogoman, în care drog, cu sensul bine precizat, se transformă într-un veritabil element de compunere (drogo-). Că nu este vorba de inovații izolate o demonstrează faptul că aceste cuvinte continuă să aibă atestări frecvente: "o operațiune antidrog" (EZ = Evenimentul
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
implică elemente lingvistice în aprecierea de tip stilistic: "în final ai un verb la persoana a treia (...); eu zic că dacă tot ai mers cu persoana întâi în ultimele versuri să-l interiorizezi și p'ăsta"; "în prima strofă sunt substantivele articulate hotărât. Părerea mea subiectivă și interpretabilă ca rea voință ar fi că acest aspect duce la monotonie". Majoritatea observațiilor privesc lexicul, conotațiile sale stilistice: "extrasă nu sună bine în contextul medieval. este prea modern, prea medical, prea chirurgical. nu
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]